Foto: Patrick Durand/Sygma via Getty Images
Se împlinesc 28 ani de la zilele în care regimul Ion Iliescu se folosea de neîncredere, diviziune socială și ignoranță pentru a asmuți o parte a populației României împotriva alteia, cu scopul de a-și consolida poziția de putere și de a reduce la tăcere vocile critice. Mineriada din 13-15 iunie 1990 este o rușinoasă și dureroasă filă de istorie recentă, pe care majoritatea covârșitoare a românilor care au astăzi drept de vot au trăit-o.
Violențele, miniciunile, reacțiile autorităților de atunci au rămas în fotografii și filmări care ne sunt astăzi la un click distanță. În nu mai puțin de câteva minute de navigare pe internet putem avea imaginea completă a zilelor de atunci: oameni firavi cu capete și chipuri însângerate de bâtele minerilor chemați de Ion Iliescu, ortacii care au devastat sediile partidelor istorice, redacția României libere și facultățile Universității din București, mulțumirile președintelui țării, care i-a lăudat pe autorii agresiunilor pentru „înalta atitudine de conștiință civică”.
La 18 ani de la evenimentele de atunci, Ion Iliescu a fost oficial pus sub acuzare pentru crime împotriva umanității. Dar odată cu asta nu înseamnă că acest capitol de istorie s-a închis și că lecția este pe cale să fie învățată. Pentru că discursul actualei puteri și retorica prin care PSD-ul de astăzi a adus 180.000 de oameni la București arată foarte clar nivelul de diviziune din societate și capacitatea extrem de ridicată celor aflați la conducere de a adânci prăpăstiile dintre oameni și de a le manipula înspre folosul propriu.
În dimineața zilei de 13 iunie, după ce forțele de ordine au distrus corturile celor care declaraseră Piața Universității zonă liberă de comunism, dar nu au reușit să-i împrăștie, autoritățile au apelat la muncitorii de la IMGB. Oamenii ale căror brațe puternice clădiseră socialismul au fost chemați de regimul fesenist la luptă împotriva „unor elemente dușmănoase”, care fac provoacă dezordine și vor să destabilizeze țara. „Intelectual” a devenit sinonim cu om care nu muncește, nevrednic, parazit. A gândi, cu a pierde inutil vremea. Protestatar cu „golan”. În dimineața zilei de 13 iunie muncitorii au strigat așadar: „IMGB face ordine!”, „Moarte intelectualilor!”, „Noi muncim, nu gândim!”.
Însă răul cel mare avea să vină cu trenurile care au adus în București peste 10.000 de mineri, cărora le-au fost hrănite frustrările până la punctul de explozie și cărora studenții din București le-au fost descriși drept niște creaturi abominabile, nicidecum drept niște oameni care luptau pentru dreptul tuturor, inclusiv al minerilor, de a trăi într-o Românie respirabilă.
Simplul fel în care erau numiți protestatarii era menit să îi golească de umanitate și să îi facă demn de dispreț în ochii celorlalți: erau făcuți golani, oameni fără căpătâi, injectați cu droguri și cu ură de cei care voiau să facă rău României. Astfel, minerii chemați la București puteau să le frângă oasele fără să aibă tresăriri de conștiință: pentru că nu mai aveau senzația că mutilează niște oameni, ci că fac un bine României, scăpându-i de ea. Comanda de la centru îi izbăvise de responsabilitatea individuală, iar faptul că erau mulți le dădeau o iluzie de putere și convingerea că fac bine ce fac.
La 28 ani de la mineriada din 13-15 iunie România este încă nevindecată de demonii diviziunii pe care actuala putere știe foarte bine să îi exploateze, după toate regulile unei școli vechi și temeinice. Niciodată nu se referă la protestatarii din Piața Victoriei ca la niște persoane cu revendicări legitime. Pentru că simpatizanții Partidului trebuie să îi considere pe opozanți niște tefeliști, niște soroșiști, niște manipulați în slujba statului paralel, cărora cineva trebuie să le bage mințile în cap. Valorile pe care le susțin oamenii din Piața Victoriei acum, printre care justiția independentă, libertatea de exprimare și anticorupția sunt niște gogorițe care nu doar că distrag atenția de la „adevăratele probleme”, ci privează prin simpla lor existență România de șansa la prosperitate.
Diviziunea nu este doar între clase sociale diferite, între oameni cu facultate și oameni fără facultate - între ce care au venit la București cu autocarele s-au aflat, de pildă, și profesori. Oameni care cred, poate, că în timp ce ei creează, pe salarii mici, viitorul României, ceilalți oameni educați din Piața Victoriei îl vând străinilor pe salarii mari, de multinațională.
Foarte multe voci lucide au spus în ultimele zile că ar fi o greșeală imensă ca cei din mișcarea #Rezist să îi portretizeze, global, pe simpatizanții PSD veniți sâmbătă la București în culori jignitoare. Acest lucru nu ar face decât să adâncească și mai mult prăpastia și prejudecățile unei categorii față de cealaltă, într-un timp în care e atât de mare nevoie de rațiune, coeziune și responsabilitate individuală și colectivă.
Mai jos găsiți o galerie de fotografii puse la dispoziție de Guliver/Getty Images. Au fost surprinse de fotograful Patrick Durand, într-o Românie lipsită de responsabilitate și rațiune.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
În loc să fie preocupați de organizarea sărbătoririi celui mai important eveniment al României moderne, conducătorii țării sunt preocupați să modifice legile justiției și să amenințe procurori pentru a scăpa de pușcărie.
Cum am ajuns în halul ăsta?
Cum ne mai suportăm conducătorii și pe noi înșine pentru că permitem unor trădători să ne conducă spre prăpastie și să ne batjocorească?
Asta inseamna ca Iliescu a fost pus sub acuzare acum sau in 2008? Nu e prea clar pentru mine.