Sari la continut

Încearcă noul modul de căutare din Republica

Folosește noul modul inteligent de căutare din Republica. Primești rezultate în timp ce tastezi și descoperi ceea ce te interesează filtrat pe trei categorii: texte publicate, contributori și subiecte. Încearcă-l și spune-ne cum funcționează, părerea ta ne ajută.

Au mai rămas 1000 de zile

În copilărie, mergeam des la cinematograf. Cele mai multe cinematografe din București erau în centru, pe un bulevard căruia eu îi spuneam Kogălniceanu. Acum se cheamă Regina Elisabeta. Tata îi spunea, cu dispreț, „6 martie”. Cred că-n toate orașele mari ale țării existau străzi cu numele 6 martie sau Dr. Petru Groza. Amintirea urâtă și demnă de dispreț a acelei zile, așa cum mi-o transmitea tata, nu prea încăpea alături de bucuria mea zâmbitoare, venită din filmele cu Alain Delon, Belmondo, Sandokan sau Piedone, pe care le vedeam eu pe-atunci, că asta „băga” statul la cinema. Foarte mulți ani mai târziu, într-o seară de 6 martie, a-nceput pentru mine o poveste de dragoste, așa încât semnificația istorică a acestei zile s-a ofilit și mai mult.

Azi, însă, 6 martie are o nouă semnificație. De azi începe numărătoarea inversă: au mai rămas 1.000 de zile până la Centenarul Marii Uniri din 1 decembrie 1918.

Pentru mine, data de 1 decembrie nu are o semnificație specială, pentru că „statul național” e un concept care mie nu-mi place. Eu mă simt în primul rând cetățean, întâmplător al statului român, și nu am niciun fel de sentimente legate de apartenența la poporul român sau la națiunea română. Dar asta e problema mea sau părerea mea, iar cititorii nu-s obligați să mi-o împărtășească. Provocarea noastră comună, însă, este să ne stabilim un plan de acțiune, astfel încât sărbătoarea de peste 1.000 de zile să ne prindă zâmbitori, mulțumiți de serviciile publice pe care ni le pune la dispoziție statul.

Dar mă-ntreb dacă suntem pe drumul cel bun? Citesc încă o dată Rezoluția de la Alba Iulia și, cu mare neplăcere, constat că dezideratele din articolul III sunt departe de-a fi îndeplinite. În condițiile astea, evident că nu prea avem de ce să zâmbim ori să ne simțim mulțumiți:

  • suntem intoleranți față de minorități, atât față de cele etnice, cât și față de cele confesionale sau sexuale, de parcă n-am avea o prevedere explicită în Constituție;
  • suntem ancorați în trecut (agricultură și inegalități sociale), în loc să ne proiectăm viitorul (energie verde și tehnologie avansată), de parcă n-avem încredere în forțele noastre.

Avem nevoie să ne punem pe drumul cel bun și să mergem înainte. Avem nevoie să ne educăm despre valori, principii și drepturi - nu doar tineretul, ci mai ales adulții au nevoie de astfel de educație! Avem nevoie să investim în justiție, să învățăm cum să ne apărăm și cum să ne fructificăm drepturile, mai ales dacă înțelegem și internalizăm valorile. Avem nevoie să investim în dezvoltare, în soluții tehnice și o administrație eficientă, care să ne ofere, în sfârșit, un avantaj competitiv pe lumea asta. Dar, pentru a avea un avantaj competitiv, trebuie să înțelegem că valoarea numită „competiție” e merituoasă numai atunci când se referă la sine (să fiu eu mai bun mâine decât am fost ieri), niciodată la ceilalți (e inutil să fii azi mai bun decât celălalt, dacă el va fi mâine mai bun decât a fost ieri). Și că, în competiția cu sinele meu, am obligația să-i respect dreptul celuilalt de-a intra în competiție cu sinele său - și, dacă nu-mi respect această obligație, să știu că mă vor sancționa, deopotrivă de aspru, și publicul, și justiția.

Dacă anul electoral 2016 va oferi suficient spațiu de discuție pentru aceste teme, poate că avem șansa de-a ne pregăti cum se cuvine, în 2017, pentru Centenarul Marii Uniri. Însă știu sigur că nu vom avea motive de-a zâmbi și de-a ne simți mulțumiți în 2018, dacă nu-i înlăturăm de pe scena publică pe oamenii care ocolesc competiția (unii parlamentari corupți, afaceriști de carton, pseudo-jurnaliști hidoși, miniștri extremiști, consilieri prezidențiali leneși ori inadecvați, judecători nedrepți, politicieni plagiatori dinlăuntrul sau din afara închisorilor, academicieni securiști etc.). Alegerile locale și parlamentare, alături de alegerile pentru Consiliul Superior al Magistraturii, ar fi ocazia perfectă pentru ca amintirea acestui an să fie plăcută și înălțătoare (cum îmi aduc eu aminte de filmele cu Belmondo), nu una urâtă și disprețuitoare (cum se referă tata la 6 martie).

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Si eu in copilarie mergeam la cinematograf... Acum ma uit la TV. Sunt destule posturi care dau filme. Si am vazut Ice Age... Citind articolul asta parca-s intelege oleaca cum mamutul (mamutica) se credea oposum... O sa ma mai documentez, totusi, ca parca stiam ca mamutii aveau un creier destul de saracut....
    • Like 0
  • cum adica "trainer și consultant în domeniul bunei guvernări"? nu e ironica intrebarea. sunt foarte curios ce ati studiat de ati ajuns asta!
    • Like 0
  • mulțumesc pentru aprecieri, chiar și pentru cele negative, pentru că mai ales din cele din urmă am de învățat :) ca-n bancul cu ciobanul care s-a-ntâlnit cu un domn, la intersecție: —Frumoase oi, ciobane! —Frumoase, domnule, mai ales alea albe. —Ah, da, alea albe-s ale tale, ciobane? —Da, sigur, alea albe. —Păi, și-alea negre? —Și-alea negre, domnule. ;)
    • Like 0
  • Dar de ce spuneti ca nu suntem toleranti cu minoritatile? Chiar si cele sexuale. Pentru ca sunt cativa care urla si latra orice s-ar intampla? Gresiti, parerea mea.
    • Like 0
  • D-le Vrabie as avea si eu niste întrebări pt. dumneata... 1.Dacă nu ai nici un sentiment legat de apartenența la natiunea română, ce mai cauti în România ? 2.Dacă nu te simți român, de ce scrii în lb. română ? si 3. Dacă apariții întâmplător Statului Român, de ce te preocupă atât de mult un eveniment emblematic pt. istoria Statului Român ?
    • Like 1
  • Raul check icon
    Dumnezeule! Cand am vazut titlul m-am gandit ca mai vine vreo apocalipsa, ceva. Domnule Vrabie, mi-a stat inima vreo 3 secunde...
    • Like 0
  • De fapt, din concluzie reiese că nu-s 1000 de zile. Ci vreo 90 până la alegerile locale, adică mai puțin de 50 până la depunerea candidaturilor. Credeți că există partide noi care pot oferi garanțiile că nu mai umplu primăriile cu oportuniști, neaveniți, corupți și analfabeți ? Vă zic din interior că nu există. Poate la parlamentare, cel mai probabil nu.
    • Like 1
  • Nu te plac deloc Contributorule. Ai un complex de inferioritate fata de tatal tau, sistemul tau de valori incepe si se sfarseste cu Belmondo, esti impotriva statului national si pozezi in cetateanul mondial perfect, ai insusiri foarte limitate de comunicare : citeste macar o data ceea ce ai scris ca sa poti ajunge maine mai bun ca asatazi ( pentru ca pana ieri, n-am auzit de tine ) ! Iata " Avem nevoie să ne punem pe drumul cel bun și să mergem înainte. Avem nevoie să ne educăm despre valori, principii și drepturi - nu doar tineretul, ci mai ales adulții au nevoie de astfel de educație! Avem nevoie să investim în justiție, să învățăm cum să ne apărăm și cum să ne fructificăm drepturile, mai ales dacă înțelegem și internalizăm valorile. " Iti place cum suna , exprimarile tale au continut ?
    • Like 4
  • Codru Vrabie, este un ...vizionar!
    Dorește ca într-o mie de zile sa...ne schimbam, sa nu mai fim ancorați in trecut!
    Un peste alta...este un eseu bun!
    • Like 1


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult