Mihaela Ardelean

Sunt invitată pentru o mică discuție în biroul doamnei, care îmi spune cu fața strălucind că se bucură că am foarte mult bun simț în legătură cu pruncii și un simț interior a ceea ce trebuie să fac. (Foto: Getty Images)

Un copil m-a întrebat dacă sunt evreică, altul că de ce stau în picioare, să iau loc, e obositor pentru mine. Politicos, dar subversiv. Simțeam că se ascunde ceva acolo, dar nu îmi dădeam seama ce. Cu Josh, care a găurit o sticlă de apă minerală de doi litri și a făcut țâșnitoare din ea, m-am descurcat, (Fotografie generică Getty Images)

Brusc nu mai știam cine sunt, ce vreau, ce pot. Deposedată brutal de toate identitățile mele. Nu mai eram profesoară, nu om de bază al Petroșaniului, vezi, doamne, nu călătoare pe drumurile Greciei, mi se părea că nu mai sunt nimic. (Foto: Getty Images)

Până o să descopere Ministerul cine sunt, până o să pipăie cu tentaculele lui uriașe realitatea vieții mele, aflate la mii de kilometri distanță de ochii-i bulbucați, eu o să fiu de mult timp oale și ulcele. (Foto: Inquam Photos)

Cam într-a treia zi îmi dau seama ce-mi inspiră. O senzație subtilă de inferioritate, transmisă într-un mod delicat, neagresiv, inconștient. (Foto: Getty Images)

Ceea ce mă nedumerește complet și definitiv e că nu am dat nicio ciocolată. No bribe. Nici o mită, mai pe românește. Niciun ban. Asta chiar mă zăpăcește. Rău de tot. (Foto: Getty Images)

Părăsiți, toți suntem părăsiți. Lăsați de izbeliște. Fiecare pe cont propriu. (Foto: Daniel Mihăilescu/ AFP/ Profimedia)

Tot ce își doresc e să fie lăsați în pace, să-și deschidă telefoanele și să facă ce fac ei acolo, cu orele, cu zilele, cu anii, știind tot și despre toate, dar nimic despre ce le predai tu. (Foto: Profimedia Images)

Răstimp suficient cele cinci ore ca veștile să circule între pacienții ce vorbeau doar limba română. Așa am aflat și eu că e greu să treci la alt nivel, dacă nu știi parolele. Adică plicurile. Adică cât se dă. Da, am aflat. Prin telefonul fără fir de la ușa secției. 250 euro la chirurgul principal. 150 de euro la secund. Și 50 de euro la anestezist. Am icnit. Și bucuria mi s-a cam dus pe apa sâmbetei. (Foto: Elmar Gubisch / Panthermedia / Profimedia)

Sărăcia și mizeria care te doboară de la intrare mai sunt cum mai sunt, dar ce urmează e un cocktail mortal. (Foto: Gabriel Petrescu/ Alamy/ Profimedia)