Sari la continut

Încearcă noul modul de căutare din Republica

Folosește noul modul inteligent de căutare din Republica. Primești rezultate în timp ce tastezi și descoperi ceea ce te interesează filtrat pe trei categorii: texte publicate, contributori și subiecte. Încearcă-l și spune-ne cum funcționează, părerea ta ne ajută.

Îndelunga domnie a minciunii

Liviu Dragnea, tot înainte

Foto: Inquam Photos

Dacă reușim pentru o clipă să ne desprindem atenția de pe greșelile de exprimare ale guvernanților și de pe non-evenimentele cotidiene fabricate în nenumăratele laboratoare ale puterii politico-mediatice, vom fi poate capabili să avem priveliștea unui peisaj pe cale să se construiască în România.

E un peisaj cucerit și copleșit de minciună, ridicată la rangul de politică oficială. De câțiva ani încoace asistăm la pătrunderea în viața de zi cu zi și în obiceiurile oamenilor a minciunii, sub diversele ei forme. Oboseala, renunțarea, deturnarea atenției, evadarea în estetic și turistic au putut face cumva din minciună o obișnuință.

Până să devină strategie de cucerire a puterii totale și de păstrare a ei, minciuna s-a insinuat în viețile noastre prin tot felul de practici: plagiatul, omisiunea, înșelătoria, impostura, manipularea statisticilor, linșajul mediatic, dezinformarea, știrile false, adevărurile parțiale, evenimente fictive, contra-realități, dar și carierele inventate, dar și diplomele și studiile falsificate, concursurile trucate, posturile fictive, falsele competențe etc. Au fost minciuni brutale sau minciuni greu de sesizat, după cum au fost campanii sistematice de înșelare a vigilenței sau lovituri subversive. Cu toate au contribuit la ceea ce avem azi în fața ochilor: o societate sufocată și resemnată, dar funcționând în minciună ca în elementul ei cel mai natural.

Compromiterea educației (de la grădiniță până la doctorat) și discreditarea culturii (generale sau de specialitate) au ca efect slăbirea capacităților colective de a identifica minciuna și de a i se opune. Şi chiar atunci când ea este identificată, bunăoară în cifrele economice ale guvernului ori în declarațiile politice ale miniștrilor, ea nu mai stârnește decât cel mult scâncete de indignare, nicidecum revoltă publică sau furie populară. Oamenii nu mai au înzestrările intelectuale care să le dea fermitate și durabilitate în opoziția față de minciunile cu care sunt asaltați.

Dominația totală a minciunii înseamnă că au fost anihilate toate instanțele, individuale sau colective, personale sau instituționale, care ar putea să i se opună sau care ar putea să prezinte o versiune alternativă, cu același impact sau cu aceeași valoare, a faptelor trucate.

Dominația totală a minciunii mai înseamnă că producătorii ei s-au asigurat, cumpărând televiziuni și jurnaliști, că difuzarea ei tehnică nu poate fi egalată în întindere și în impact de nimeni altcineva. De asemenea, această dominație pretinde ca minciuna să fie întotdeauna prima versiune a faptelor, și în ordine cronologică, dar și din punctul de vedere al valorii și efectelor publice (10 august...). În același registru, să mai spunem că acolo unde minciuna domină, dezmințirea este lipsită de efect și, tardivă fiind mereu, este și inutilă.

Nu știm cum va evolua politic România în următorii ani. Nutrim speranța că măcar la alegeri ne vom putea descotorosi de o putere politică întemeiată pe înșelătorie și pe infracțiunea în raport cu orice adevăr. Dar chiar și în scenariul fericit că acești farseuri puternici și periculoși vor pleca, va fi încă foarte greu de înlăturat dominația minciunii. Pentru că această dominație nu doar că a permis unor agramați să preia puterea mințind mereu și fără ezitare, dar s-a și întemeiat pe o întreagă cultură instituțională și relațională a minciunii, pe complicități, tăceri și lașități care îi țin pe oameni împreună, strâns uniți în jurul posturilor, banilor, ratelor la bancă și intereselor.

Întrebarea cheie e, de fapt: cine va mai lupta împotriva acestei dominații? Câți mai sunt aceia și unde se află ei, ce putere au cei care vor și au mijloacele să lupte împotriva minciunii? Cum să-i convingi pe oameni să se bată pentru adevăr, dacă adevărul e împotriva propriilor lor interese?

Cum creăm utopia unui adevăr colectiv superior ca valoare și ca putere sumei tuturor minciunilor individuale?

Așa cum Germania a avut nevoie de decenii de asumare a responsabilității prin denazificare, așa vom avea nevoie și noi de ani mulți, mulți ani să „denazificăm” (sau să „destalinizăm”, dacă vreți) o societate ideologizată prin minciună, contaminată de impostură și falsitate. Dar cei mai numeroși dintre noi nu e sigur că vom prinde vremurile acelea, am trăit în minciună, vom muri în minciună. Iar copiii și nepoții noștri, când se vor deștepta, nu vor avea niciun motiv să ne înțeleagă și să ne ierte.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Ray check icon
    Din păcate așa este. Omul este -dincolo de înzestrarea genetica - intr-o anumită măsura și rezultatul educației și mediului de trai. In experiența mea am văzut putini care au fost in stare sa se debaraseze de aceste influente după ce mediul s-a schimbat. Deci gândirea omului este mai inerta și după părerea mea e nevoie de 2 premise pentru o schimbare amplă: influente pozitive susținute din partea mediului (societate, politica, educație, exemple) și o generație noua. Cum prima condiție variază momentan mai mult in direcția greșita (domnia minciunii), și eu cred ca schimbare spre bine va fi lenta și plină de eșecuri. După ce sunt plecat de 30 de ani din țara și am intensificat mult legăturile cu Ro in ultima vreme: am observat schimbări spre valori la generația tânăra, o deschidere dincolo de complexele și distorsionarile vechi. Dar este un proces lung și anevoios cu perioade recidiviste (de ex. politica actuala).
    • Like 0
  • Nu se va scăpa din această situație. Ea dăinuie de prea mult timo, dinaintea instaurării bolșevismului. Citiți Eminescu, Caragiale - două genii literare ce au descris, foarte clar, felul de a fi al românilor. Da, sunt, azi, mult mai multe voci ce se ridică împotriva actualei stări de lucruri. Și ce? Poporul este ținut "in întuneric", ca " pe vremea burgheziei". Uitati-va la "calitatea" foștilor și actualilor miniștri ai educației și învățământului! Misiunea lor a fost și este de a ține națiunea in ignoranță, pentru a putea fi controlată. Și este, cu puternicul instrument - banul. Toți cei ce au deținut si dețin puterea cunosc perfect psihologia maselor. Asta s-a văzut și la alte nații, unele pe care le "admiram", de-a lungul istoriei. Credeți ca alegerile vor schimba ceva? Da, dar pentru foarte scurt timp. Cei ce vor veni, nu psd alde sau alți acoliți, vor fi nevoiți, pentru a începe " reparația", să "taie in carne vie". Cat credeți ca vor rezista? Aduceti-va aminte de basescu - boc! Și azi mai sunt pomeniți, de unii, cu ură. Progeniturile bolșevicilor s-au infiltrat peste tot si, la comandă, s-a mai văzut, vor începe denigrarea, discreditarea, subminarea, sabotarea ceelor ce vor face ceva. Nu se poate face nimic cu " blândețe " și menajamente, cu menținerea actualei stări de fapt. Câți, credeți, că vor înțelege și vor accepta? Cați au mai facut-o in cazul celor doi, amintiți mai sus. Adică foarte puțini. Canaliile au știut să "aranjeze" atât de bine lucrurile, încât vor fi "rugați" să revină. Să mai adaugăm și interesele rusiei in zonă. Desființarea bazei deveselu, retragerea NATO, desființarea ue, care fie vorba intre noi, a dovedit maximă slăbiciune. Nu a reușit să treacă triumfător prin nicio criză cu care s-a confruntat. E măcinată chiar din randul ei. Și asta este de minune pentru ruși. Au reușit îndepărtarea NATO din Turcia, prin susținerea lui erdogan, îl au pe trump in sua, un instabil senil. Totul se regizează din altă parte, nu de la dragnea si veorica. Ăștia sunt niște nesemnificative unelte care se mulțumesc să fie lăsați să fure in voie și să se împăuneze cu mari funcții in stat. La fel și ungurul și polonezul și care o mai fi. Și eu "sper" în alegeri, dar am si foarte mari îndoieli.
    • Like 0
  • Foarte adevarat , asta este boala care erodeaza Romania si care s-a instaurat efectiv in timpul comunistilor. Mistificarea la nivel de individ si politica de stat. Precum un cancer mortal, a stagnat in ultima perioada ca sa izbucneasca mult mai puternic in ultimii ani . Eu sunt foarte pesimist ca ne vom lecui din interior. Singura solutie viabila mi se pare plecarea romanilor neinfectati afara, sa-si caute norocul in tari unde pot trai linistiti.
    Toata cacealmaua asta trebuie sa sucombe in propriul noroi. Dupa aia, poate se va putea reconstrui.
    • Like 3


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult