Radu Cotarcea, un tânăr de 27 de ani născut în Sfântu Gheorghe, este unul dintre cei mai buni oratori din România și vicecampion mondial. În 2013 a fost desemnat cel mai bun debater din România. La începutul anului 2013 echipa formată din Radu Cotarcea și Octavian Buta a obţinut titlul de vicecampioană mondială la Campionatul Mondial de Dezbateri Academice, organizat în India.
În noiembrie 2012 Radu Cotarcea a câștigat premiul pentru cel mai bun vorbitor non-nativ de engleză la Turneul de la Oxford. Sunt doar câteva din reușitele sale. De câțiva ani este antreprenor în Budapesta unde a fondat, împreună cu un partener de afacere, o publicație dedicată avocaturii din Europa Centrală și de Est — CEE Legal Matters.
„Planul constă într-o expansiune înspre Asia de Sud Est deci, cu puțin noroc și multă muncă, o să fac ce fac acum - și ador -, dar nu din biroul din Budapesta, ci de pe o plajă din Thailanda sau Malaezia”, răspunde Radu Cotarcea la întrebarea unde se vede peste doi ani.
Debate - ul este o formă structurată de dezbatere educațională pe tema unei moțiuni. În competiție participă două echipe, cu un număr egal de membri. Una dintre echipe vine cu argumente „pro” moțiune, iar cealaltă parte cu argumente „contra” moțiune. Totul se petrece în fața unui arbitru sau a unui panel de arbitri - de regulă, foști debateri sau traineri - formați să asculte argumentele și să analizeze care au fost mai persuasive. Numărul de membri per echipă, durata unui discurs, cu cât timp înainte se anunță moțiunea - care variază între câteva luni până la 15 minute înainte de dezbatere -, variază în funcție de specificul formatului de la competiția respectivă.
Radu a intrat în lumea dezbaterilor la vârsta de 15 ani.
Despre primul său contact cu competițiile de oratorie, despre cum putem învinge frica de a vorbi în public, despre ce lipsește elevilor în școli pentru a-i ajuta să aibă o gândire bine structurată, dar și despre multe altele am vorbit cu Radu Cotarcea, iar discuția v-o prezentăm în cele ce urmează.
Dacă tăceai, filozof rămâneai. Ce este în neregulă cu acest proverb?
Doar faptul că-i lipsește o definire temporală. Specific, aș fi de acord cu el dacă ar fi adaptat ca „Dacă tăceai inițial, filozof rămâneai”.
Două explicații: Nu aș încuraja niciodată tăcerea. Înțeleg că scopul proverbului e mai degrabă de a îndruma spre o abordare în registrul „dacă n-ai nimic bun (sau valoros) de zis, mai bine taci”, însă mereu am fost promotorul unui filtru al ideilor prin dialog mai degrabă decât auto-cenzură. Specific, prefer o idee să fie expusă interacțiunilor sociale și, dacă într-adevăr e „proastă" să fie sancționată de ceilalți participanți în conversație. În primul rând, asta ar duce la o adresare a unor idei potențial nocive, și o potențială corectare în mintea emițătorului (de preferat în mintea mea mai degrabă decât statul ideii „la murat” în mintea sa și, mai târziu, acționării prin prisma valorilor din spatele ideii). În altă ordine de idei, am fost format într-o școală de gândire care consideră că (extrem de) rar vor exista idei pur „proaste." Plecând de la o premisă (poate ușor optimistă) comform căreia în orice idee există măcar un sâmbure de valoare, merită să fie expusă pentru a fi ulterior disecată social până rămâne strict ce are utilitate.
De ce aș adauga încadrarea temporală? Simplu: una din marile valori ale formării în lumea dezbaterilor este, poate contra-intuitiv, nu abilitatea de a vorbi, cât abilitatea de a asculta. Țineți cont de faptul că debate-ul este un sport competitiv în care încerci să convingi un grup de arbitri că ideile tale sunt mai bune decât cele ale oponentului. Sigur, modul în care îți articulezi propriile idei este critic, însă la fel de important (și unii debateri ca mine ar susține mai important) este abilitatea de a diseca modul în care oponentul tău și-a articulat ideile pentru a explica erorile de logică din raționamentele sale. Aplicând acest proverb, aș susține cu încredere o tăcere inițială, pentru a-ți acorda timp de analiză, să înțelegi premisele și asumpțiile celui căruia urmează să-i răspunzi, o abordare mult mai valoroasă în scopul schimbului de idei decât răspunsuri imediate care tind să fie mai degrabă eviscerale decat analitice.
Care a fost cel mai dificil moment în școală, în care ai simțit că nu poți vorbi, că ți se pune pumnul în gură?
Cred că este mult prea facil pentru un tânăr, mai ales în stadiul de revoltă hormonal-indusă adolescentină, să simtă că o persoană într-o poziție de autoritate - un profesor - „îți pune pumnul în gură” și „nu te lasă să vorbești.” Au existat caractere mai autoritare decât altele sau, în polul opus, profesori mai deschiși înspre un dialog cu clasa, desigur, însă 10 ani după liceu realizez că o clasă nu e menită să fie un forum democratic. Drept urmare, prefer să mă gândesc că acei profesori și-au făcut treaba cum au știut ei mai bine în cadrul programei dictate.
Ce le lipsește elevilor români în scoală, pentru a reuși să fie buni oratori, să știe să argumenteze, să gandească structurat?
În primul rând, impresia mea este că realitatea la care am fost expus eu este considerabil diferită de prezent. Cum am menționat mai înainte, mare parte din orele din liceu nu erau menite să te dezvolte ca orator— pe bună dreptate, având în vedere că nu aș avea asemenea așteptări de la o oră de chimie. Aș fi spus că programa, cel puțin pentru o clasă de matematică-informatică, nu era dezvoltată în această direcție. Inclusiv la orele de natură umană precum filozofia, accentul cădea pe o prezentare a ideilor din trecut - rareori comparativă, însă pe acest front nu dau vina pe profesori care, din nou, operau sub paradigma a ce era dictat de la minister ca material de studiu. Aș face aici o paranteză să zic că am avut parte de profesori care au deviat considerabil de la programă tocmai pentru ne expune unor analize comparative.
Dezvoltarea mea a depins de activități extracuriculare, precum debate-ul, dar acum 10 ani cluburile de debate erau mult mai rare în țară decât acum. Mișcarea ARDOR (Asociația Română de Dezbateri, Oratorie și Retorică) s-a dezvoltat enorm însă și în mare parte din orașele din țara există cel puțin un club acum. Nu știu dacă mai e cazul, dar la un moment dat în urmă cu câțiva ani, existau inclusiv ore opționale în cadrul școlii dezvoltate în parteneriat cu ARDOR.
Care e principalul avantaj de a fi un bun orator? Ce calități trebuie să aibă un bun debater?
În ceea ce privește avantajele, cred că sunt destul de evidente. Abilitatea de a-ți comunica ideile într-un mod eficient spre a angrena un grup înspre acțiunea dorită este extrem de utilă în aproape orice ai face, fie în mediul academic, politic, al ONG-urilor, sau corporatist.
Aș face o diferențiere între un bun orator și un bun debater însă. Dacă primul se referă la o persoană care deține un set avansat de aptitudini de a vorbi/a prezenta o idee sau un set de idei - în general în fața unui public -, cel din urmă practică schimbul de idei într-un mediu competitiv, unde scopul este de a convinge un observator obiectiv de faptul că ți-ai structurat ideile mai clar și persuasiv. În același timp, toți participanții dintr-o competiție de dezbateri pornesc cu un set de abilități oratorice relativ comun (sau cel puțin avansat relativ la standardul din societate). Alt nivel de diferențiere ține și de conținutul prezentat, o diferențiere care cel mai ușor poate fi reprezentată prin exemplul domnului Donald Trump. Îmi imaginez (sau cel puțin doresc cu ardoare să cred) că în contextul unei dezbateri competitive, candidatul republican ar fi net surclasat de majoritatea debaterilor. Campania sa și în special discursurile sale merită însă să fie recunoscute că exemple oratorice de succes. Nu sunt nici pe departe un stil agreat de mine personal (ba de multe ori iritant pentru mine), însă eficiența discursurilor sale prin simplitate și repetiție duse la extrem au un succes greu de contestat.
Cum a fost primul tău contact cu arta oratoriei?
Primul meu contact cu cercurile de dezbateri academice a avut loc în primul an de liceu. Nu aș numi-o artă în acel stadiu, cât contactul inițial cu niște concepte de bază critice unui bun debater si orator: structurarea unui argument, identificarea premiselor, deducții, inducții, analogii si abductii, structurarea de baza a unui discurs etc. După 2-3 ani de utilizare a acestor concepte de bază săptămânal, combinat cu multă cercetare în jurul subiectelor discutate până să simțim că înțelegem cu adevărat mecanismele din lumea ce ne înconjoară, poate putem începe să vorbim de o artă a oratoriei, când preiei toate aceste unelte logice, le combini cu o solidă înțelegere a realității din jur, și le modelezi după plan în cadrul unui discurs persuasiv.
Cea dintâi confruntare într-o competiție?
Prima mea competiție a fost un turneu la două luni după primul contact cu lumea dezbaterilor. Am luat o bătaie cruntă cam în toate rundele.
Două exemple de moțiuni care te-au provocat mai mult în competiții și care au fost argumentele cu care ai câștigat.
Dacă mă gândesc la moțiunile care m-au provocat cel mai mult, natural tind să mă gândesc mai degrabă la runde pe care le-am pierdut, decât câștigat. Două moțiuni îmi vin în minte momentan (traduse, deci sper că le fac dreptate în adaptare): „Acest Parlament crede că Dumnezeu există" (finala de la Campionatul European din Galway) și „Acest Parlament ar oferi primatelor aceleași drepturi ca cele oferite copiilor" (semifinala Campionatului European din Amsterdam). În prima am încercat să dovedim existența Sa ca rezultat a unui construct social fondat pe necesitatea de optimism a omului. În opoziție pe a doua, nici nu reușesc să-mi amintesc cazul de bază pe care l-am susținut, însă țin minte că moțiunea ne-a prins în ofsaid și nu prea am știut din ce unghi să o abordăm în cele 15 minute de pregătire — probabil asta a fost cauza de bază a înfrângerii.
Descrie experiența participării la Campionatul Mondial de Dezbateri Academice din Chennai, India.
O experiență dulce-amară în ceea ce ține de competiția în sine. După ce am eliminat o altă echipă care reprezenta Universitatea Babeș-Bolyai în semifinale, am ratat cupa în finală. Într-un interviu la scurtă vreme după acea finală țin minte că explicam că am fost mândru să văd steagul României în finală și o bună parte din mine încă simte asta. Uitandu-mă înapoi la experiență acum, îmi pare doar rău că nu am putut dedica mai mult timp antrenării generației mai tinere pentru a replica performanța - sau chiar pentru a o depăși - de atunci încoace.
Unde te vezi peste doi ani pe plan profesional?
De câțiva ani buni îmi aplic gândirea critică și analitică în calitate de cofondator și unul dintre editorii unei publicații dedicate avocaturii din Europa Centrală și de Est — CEE Legal Matters. Planul constă într-o expansiune înspre Asia de Sud Est deci, cu puțin noroc și multă muncă, o să fac ce fac acum (și ador) dar nu din biroul din Budapesta, ci de pe o plajă din Thailanda sau Malaezia.
Cum poate fi depășită fobia de a vorbi în public?
„Imaginează-ți audiența goală", „respiră adânc 30 de secunde înainte de discurs”, „găsești o persoană în public care pare să fie de acord cu tine și concentrează-ți privirea strict pe acea persoană" sunt doar câteva dintre ideile nocive pe care le-am auzit în diverse instanțe oferite ca sfaturi să treci peste frica de scenă. Mă refer la ele ca idei nocive nu din cauza sfaturilor în sine. Poate chiar ajută vreuna pe vreunii și, dacă aș avea o imaginație suficient de bogată pentru prima, poate chiar m-aș amuza aplicând-o în practică. Partea nocivă din aceste sfaturi constă în faptul că pleacă de la premisa că pentru a trece peste această frică există un buton magic pe care-l poți apăsa pentru a rezolva instant problema.
Nu doar că această abordare ignoră complexitatea fricii respective și multitudinea de cauze care potențial contribuie la apariția sa - cauze care țin să subliniez, variază de la persoană la persoană -, dar ignoră sfatul cel mai important pe lângă o identificare corectă a cauzei: lucrează din greu și exersează enorm pentru a trece peste frica respectivă. Dezbaterile, la fel ca orice activitate competitivă, reprezintă o arie în care succesul nu vine peste noapte. De fapt, sunt mulți traineri care susțin că performanța de la un turneu depinde de cât de intens te-ai antrenat în ultimii 2-3 ani.
Am zis că depinde de fiecare persoană. De exemplu, partenerul meu de afaceri este mereu îngrozit de o prezentare în public până reușește să-și găsească timp să se documenteze suficient pe ce urmează să abordeze până simte că este complet pregătit. Ideea de bază e că această fobie în general e cauzată de un set de limitări care le proiectăm în mintea noastră ca lucruri care ne vor pune într-o poziție de a ne umili în public. Este critic atunci să încetăm să căutăm soluții rapide și simple și să ne concentrăm pe a înțelege care sunt acele limitări pentru noi și să ne dedicăm timp și energie înspre a le elimina (sau măcar pentru a limita impactul).
Care este cel mai bun vorbitor din România? La nivel mondial pe cine admiri?
Depinde de contextul la care se referă întrebarea ta. Cei mai titrați vorbitori - mă refer aici la debateri competitivi - produși de România sunt Dan Cristea și Nicoleta Lupea care, printre altele, au câștigat în același an și Campionatul European cât și Campionatul Mondial la categoria vorbitorilor non-nativi de engleză (ESL: English as a Second Language). Dacă mă întrebi în general, îți spun sincer că netrăind în țară de peste 10 ani sunt ușor deconectat și nu aș putea să mă pronunț.
La nivel mondial, pe plan politic - și mă pronunț aici independent de afinitățile mele politice - mereu am admirat discursurile președintelui Barack Obama și ale președintelui Camerei Comunelor din Marea Britanie, John Bercow. Bernie Sanders și Donald Trump sunt de asemenea interesanți de urmărit pentru abilitatea lor de a electriza o audiență, deși în unele instanțe, regretabil. Un alt vorbitor pe care-l apreciez enorm, atât pentru stil, tipul de umor, cât și documentarea ideilor sale, este Simon Oliver, gazda show-ului Last Week Tonight, desi nu e din spațiul politic și nu l-am văzut încă adresându-se unei audiențe live.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.