Britanicii care au votat să iasă din UE ar putea să constate curând că mai binele sperat este dușmanul binelui. Că viața lor va deveni mai scumpă din cauza deprecierii lirei, că pe termen mediu și lung călătoriile lor pe continent vor deveni mai scumpe sau mai greoaie, că nu e exclus ca unele țări să le impună vize și că unele companii se vor muta în țări UE mai calde.
La câteva ore după vot, AFP găsea 7 efecte dezastruoase pe care Brexitul le are asupra vieții britanicilor, iar The Independent rostea chiar cuvântul „recesiune”, în condițiile în care este de așteptat ca investitorii și companiile să-și retragă banii din Marea Britanie. Primii care se gândesc să părăsească însă corabia sunt cele câteva mii de eurocrați britanici, angajați ai structurilor UE, care vor să renunțe la cetățenie și să devină cetățeni belgieni, francezi sau germani, ca să-și păstreze joburile bine plătite și, până ieri, sigure.
La câteva ore după ce a sărbătorit dezastrul Uniunii, extremistul Nigel Farage a recunoscut senin că una dintre cele mai importante teme de atac al campaniei Brexit a fost o minciună. Concret, este vorba de o reclamă pro-Brexit care susținea că Marea Britanie dă săptămânal degeaba 350 de milioane de lire Uniunii Europene, bani care ar fi urmat să meargă, în cazul unui vot pentru „Leave”, către sistemul de sănătate intern din UK.
„Nu a fost una dintre reclamele mele. Eu nu aș fi făcut niciodată această afirmație. A fost una dintre greșelile făcute de campania Leave", a spus Farage în fața ziariștilor stupefiați. Probabil că mulți dintre acei britanici cărora Nigel Farage le-a gonflat mândria națională se vor dezumfla repede când vor constata că sunt la fel de săraci - poate mai săraci - decât înainte. Asta face naționalismul extremist din oameni: creează dușmani imaginari din afară, construiește ziduri și ține oamenii captivi într-un mit al valorii conferite de certificatul de naștere.
Învinovățit direct sau voalat, românul a fost una dintre cauzele pentru care britanicii au votat Brexit. De câțiva ani, românul tot amenință stilul de viață britanic. Tabloidele scriu din 2007 încoace de hoardele de români care au invadat Marea Britanie, ca să le fure titularilor de drept slujbele, casele și ajutoarele sociale. Înlocuiți românul cu bulgarul, cu polonezul, cu străinul, în general. Amenințarea cu străinul a fost otrava picurată în urechile britanicilor, zi de zi, ani de zile, de gruparea Brexit, prin vocea politicienilor populiști și prin miile de articole veninoase cu cerșetori, hoți, nenorociți asistați din Est, care au stricat o țară altfel perfectă. (În urmă cu câțiva ani, când lucram la ziarul Gândul, inițiam o campanie numită DailyFail, în care încercam să demonstrăm, cu argumente, cifre și date concrete, că toată campania din tabloidele britanice cu hoardele de români care închiriază avioane ca să invadeze Insula este o invenție de la un cap la altul; ea venea după „Why don’t you come over”, o altă campanie prin care încercam să restabilim adevărul despre români, după ce The Guardian, ziar serios și prestigios de altfel, își invitase cititorii la un concurs de afișe prin care să-i convingă pe români să nu emigreze în UK și să stea acasă). De aceea, rezultatul referendumului de azi putea fi anticipat de această retorică izolaționistă și complet falsă, dar care până la urmă a prins la o parte din populație.
Toată campania agresivă antiimigrație, purtată de politicieni și presă, a fost nu doar nedreaptă și umilitoare pentru oamenii cinstiți care s-au dus în Marea Britanie să muncească și să studieze (nu să fure sau să beneficieze de ajutoarele lor sociale), dar și un balon de săpun care acum s-a spart.
Acei britanici care consideră că românii, bulgarii și polonezii sunt buni să le spele budele, să le servească la masă, să le îngrijească bolnavii sau să le zugrăvească pereții caselor, dar n-ar trebui să ridice pretenții la drepturile britanicilor, ar putea să facă ei înșiși aceste joburi dacă le dă mâna. Dacă tot se simt atât de amenințați de instalatorul din Polonia și de menajera din România, care „le fură slujbele”, acei britanici poate c-ar trebui să se apuce ei înșiși de meseriile „pe care nu le vrea nimeni”. Vor constata că oamenii aceștia, care au avut ghinionul să se nască în țări cedate Rusiei după al Doilea Război Mondial și care azi vin în UK ca să muncească pentru o viață mai bună, au contribuit enorm la economia Regatului Unit și la povestea de succes a uneia dintre cele mai admirate civilizații multiculturale din lume.
Sigur că nu toți britanicii gândesc ca susținătorii lui Nigel Farage. Sigur că nu toți sunt cititori de Daily Mail. Sigur că nu toți sunt lorzi britanici captivi într-o istorie imperială de secol 19. Există o uriașă frustrare în aceste ore în special în rândurile populației tinere, educate și conectate la lumea globală, care nu vrea să fie izolată între granițele naturale ale insulei. Acești oameni sunt dezgustați de naționalisme, extremisme, tendințe de enclavizare.
Pentru ei și pentru noi, cei care credem în lumina Occidentului, Marea Britanie a devenit azi mult mai mică. Asta se întâmplă într-o țară cu o democrație consolidată, nu într-o regiune de la fruntariile lumii civilizate, semn că, dincolo de anii de civilizație care ne despart, oamenii răspund, în cele din urmă, la aceleași frici.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.