Nenumărate căsnicii moderne ajung mai devreme sau mai târziu să simtă gustul dulce-amărui al trecerii temporare de la doi la trei. Și nu mă refer la obișnuita naștere a copilului, care transformă definitiv dinamica sistemul familial, ci la fantoma care bântuie orice cuplu fără doar și poate, și despre care ne permitem a vorbi doar pe la colțuri sau în șoaptă - infidelitatea.
Cercetările științifice din sfera psihologiei de cuplu și a comportamentului uman ne dezvăluie ca top trei principale cauze ale infidelității: neglijarea relațională și nevoia de atenție a unuia dintre parteneri (50%); problemele de comunicare (30%) și dificultățile de natură sexuală (20%).
Atunci când lucrurile din viața noastră par să nu mai funcționeze, atunci când dificultățile nu mai pot fi abordate în relația de cuplu sau atunci când conectarea intimă s-a blocat, mulți dintre noi ajung să se îndrepte către altcineva. Și în ciuda judecăților critice sau a aspectelor care țin de moralitatea relațională, în majoritatea poveștilor pe care le cunosc s-a ajuns aici nu în baza unui demers anticipat, ci „pur și simplu s-a întâmplat” – acesta este răspunsul pe care adesea îl primesc la întrebarea: „Cum ai ajuns în această poveste?”
Astfel, mi-am permis a conchide că formula psihologică care se află la baza unei aventuri implică: o problemă + lipsa abilităților de comunicare + tentația = infidelitate.
Indiferent de motivele care favorizează producerea sa, structura numerică a infidelității înseamnă trei persoane care încearcă să gestioneze un set de relații. Unul dintre ei este cel tentat să rămână în două relații – acesta este numit în psihologie „necredinciosul”. „Rănita” este soția care încearcă să păstreze relația cu cel care îi este infidel. Și a treia persoană este „cealaltă femeie”, care are relația cu partenerul unei alte femei. Acest triunghi poate fi susținut doar atâta timp cât cele trei părți rămân în joc. Pentru ca o aventură amoroasă să supraviețuiască triunghiul este absolut necesar, proces care cel mai adesea nici măcar nu este conștientizat de cei implicați. Chiar dacă sunt hrănite fantezii de genul că ambele relații ar putea fi gestionate sau că se va renunța la una dintre ele – rareori se întâmplă acest lucru. Replica de genul „Nu pot să renunța acum la ea, din cauza copiilor” - este cea mai des întâlnită în repertoriul necredinciosului, ca scuză pentru pasivitatea sa.
Dorința care face ca orice risc să își piardă din valoare îi aparține ei, amantei – care în orice chip vrea ceva de la acest bărbat și care poate chiar să simtă plăcerea alunecării într-un spațiu periculos sau nepermis.
De la faptul că poate simboliza o deschizătoare de drumuri și până la asigurarea unei funcții de menținere a unei căsnicii eșuate, infidelitatea poate reprezenta și o formă mai mult sau mai puțin conștientă de răzbunare, o strategie de evitare a conectării emoționale sau un experiment uman într-un moment de maximă plictiseală.
Fiecare dintre cei implicați ajunge să treacă prin propriul travaliu psihologic și chiar dacă ne-am dori foarte tare să-i împărțim în două tabere, cei buni și cei răi, acest lucru este aproape imposibil dacă le înțelegem în profunzime psihologia.
Totul începe cu o justificare foarte bine susținută a trădătorului „Am nevoie de această aventură, din cauza faptului că lucrurile stau atât de prost în viața mea”. Invariabil soția este conștientă și ea de gravitatea problemelor existente, dar cel mai adesea nu știe sau nu îndrăznește să le facă față, motiv pentru care se ascunde în spatele unui gard al negării. Dorința care face ca orice risc să își piardă din valoare îi aparține ei, amantei – care în orice chip vrea ceva de la acest bărbat și care poate chiar să simtă plăcerea alunecării într-un spațiu periculos sau nepermis.
Despre „cealaltă femeie” sunt cele mai multe și variate păreri la nivelul psihologiei urbane: o face pentru bani; vrea să fie a doua lui soție; este o femeie mult mai frumoasă și atrăgătoare etc. Însă și de această data viața bate mitul, deoarece în multe triunghiuri conjugale amanta are o situație financiară foarte bună, aceasta nu e musai secretara, ar putea să fie chiar șefa trădătorului; nu vrea de fel să se mărite și își respectă mai mult decât orice autonomia și independența; și s-ar putea să fie mult mai puțin atragătoare decât soția, mai ales dacă ne gândim la povești celebre cum ar fi cazul Prințesei Diana, Halle Berry sau Sandra Bullock.
Fără a poza în avocatul diavolului, vreau să subliniez și faptul că uneori cealaltă femeie nu cunoaște adevărata istorie a trădătorului. Replicile de genul „sunt singur”; „relația mea oficială a apus de multă vreme” – se numără printre enunțurile care colorează prezentul relațional al bărbatului dornic de puțină joacă interumană.
Povestea continua și odată cu aceasta și întrebările ajung să fie tot mai articulate: „Unde ne va duce toată situația aceasta?” se întreabă cealaltă femeie, mai ales după ce a descoperit statutul marital al celui care aparent era singur și disponibil. În timp ce rănita este tot mai convinsă de faptul că ceva nu este în regulă, dar nu găsește răspunsul la întrebarea: „Ce se întâmplă?” Desigur că nici el nu mai poate să doarmă liniștit și se întreabă tot mai des „Ce înseamnă ea pentru mine? Este mai importantă decât mariajul meu?” După care, dacă infidelitatea continuă, cortina ajunge să cadă, soția începe să caute indicii – pe care le și găsește. Cealaltă femeie adresează marea întrebare: „Vrei să fii doar cu mine?” - iar el devine mai confuzat ca niciodată. Acesta este și punctul în care anxietatea este resimțită la maxim, de către toți cei implicați, și după o scurtă perioadă de timp bomba relațională explodează. Fie el se retrage de teamă că-și va pierde familia, fie soția începe să impună limite și își cere drepturile sau amanta simte riscul dezvăluirii și își scoate muniția grea sau se retragere.
Potrivit unei statistici internaționale doar 3% dintre bărbații care înșală rămân după aventură cu amanta, o informație care poate fi interpretată în funcție de preferința fiecărui cititor. Însă, în mod cert povestea variază de la caz la caz, uneori fiind influențată de puterea hazardului. Deoarece situația poate activa multă rușine, așa cum a fost cazul Clinton – Lewinsky, după care Monica s-a retras nu doar din viața publică, dar și socială, mai bine de un deceniu și jumătate. Sau amanta poate câștiga simpatie celorlalți, să ne gândim doar la cuplul format de Brad Pitt și Angelina, acolo unde d-na Jolie și-a păstrat imaginea și chiar și-a sporit faima.
Acum vă las pe voi să aruncați zarurile gândirii și să trasați concluziile de final. O fi vina lui pentru că alege ce-i mai ușor, este din cauza ei, pentru că nu mai face sex cu el, sau totul este despre ea – spărgătoarea de relații? Cert este că potrivit unui sondaj online realizat de un renumit site pentru publicul feminin din străinătate – peste 79% dintre respondente au declarat că nu este acceptabil ca o femeie să aibă o relație cu un bărbat însurat; în timp ce 46% dintre acestea au recunoscut că au avut o astfel de relație/aventură, și, ce este cel mai interesant, mai bine de jumătate dintre acestea au mărturisit că nu au niciun regret în legătură cu ceea ce s-a întâmplat.
Ce cred eu este că prezența celei de-a treia persoane este o realitate de viață, dar maniera în care alegem să-i facem față acestei realități depinde de noi. Putem trăi cu frâna intimității ridicată și alege să acționăm conform valorilor noastre de viață, cu referire directă la monogamie, dar mereu există și libertatea de-a gusta din curiozitățile vieții. În mod cert sexualitatea partenerului nu ne aparține și căsătoria nu ar trebui să fie o capcană de oameni, cu atât mai mult cu cât orice restrângere a libertății celuilalt este doar o iluzie și uneori chiar motivul care duce la dorința de și mai multă explorare. Dar ceea ce ne aparține este înțelepciunea de-a relaționa așa cum considerăm că este cel mai potrivit pentru noi, iar dacă vrem exclusivitate relațională avem nevoie să fim mai flexibili și mai dornici de învățare ca niciodată.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Rog distinsele doamne si domnisoare sa nu viseze la cai verzi pe pereti si sa accepte realitatea pentru a nu avea socuri, deceptii traumatizante si vietile nefericite ale unor copii nevinovati.
Desigur se pot ca se pot aduce argumente care ar depasi copios lungimea unui articol normal de pe acest blog....
Parerea mea e ca si femeile si barbatii sunt la fel de tentati sa fie cu cat maii multe persoane de sex opus.
Sau sunt tentate sa ia prajitura sau alte chestii bune pe care le vad. Fara sa plateasca pentru ele.
Dar nu tot ce suntem tentati sa facem, e si etic.
Dar barbatul are multa samanta, care e problema sa o trimita in acelasi loc?
Pe masura ce femeile devin tot mai puternice in societate (cazul sefei), nu mai au nevoie sa fie protejate, nu mai au nevoie de monogamie! Simplu, fara sa facem risipa de cuvinte!
Femeile-femeie sunt dependente, orgoliul sub control, nu agreaza competitia si inteligenta tipic feminina. Ele prefera barbatii-barbat langa ele...ati ghicit bine din nou.