Românii care nu-și vând țara și dacofilia ajunsă la apogeu

De ceva vreme, constat un fenomen îngrijorător în România – apariţia unui aşa-zis naţionalism pe marginea căruia un psiholog pasionat ar putea face un studiu de caz excelent. 

Este vorba despre un soi de patriotism acompaniat în mod obligatoriu de xenofobie, autoiluzionare şi fundamentalism ortodox. 

Îl numesc patriotism în lipsa unui substantiv mai bun, deoarece el nu are, de fapt, nicio tangenţă cu noţiunea de la care porneşte. 

Este o isterie colectivă a unei Românii aflate într-un permanent război civil.

Străinii sunt de vină

La răstimpuri, avem o ură nesănătoasă față de străini. Teoriile conspiraţiei care circulă de ani de zile şi-au găsit, în sfârşit, publicul ţintă cu ajutorul unor televiziuni. Ceea ce se întâmplă prost în România este vina străinilor – ne-au cotropit țara, ne cumpără pământurile şi ne transformă în colonie americană. Urâm cu pasiune străinii, lăcrimăm noaptea înainte de culcare gândindu-ne la Burebista, iar pe plan politic, în loc de a le reproşa lipsa de onestitate şi mizeria sufletească unor lideri politici, ridicăm sprâncenele dacă auzim un nume care nu se termină în „escu”. Ăsta-i român? Normal că nu e, vin străinii să ne conducă ţara.

Foto: Guliver Getty Images

Dacofilia a ajuns şi ea la apogeu. Dacii sunt cei care i-au cucerit de fapt pe romani, iar toate limbile latine se trag din dacă. România este, de fapt, leagănul civilizaţiei în Europa, dar acest lucru este bine ascuns în arhivele Vaticanului deoarece dacă s-ar afla, minunaţii noştri concetăţeni s-ar revolta şi ar dejuca planurile malefice ale altor naţiuni de a subjuga „poporul ales”. Atlantida şi ea, probabil, este ascunsă în Marea Neagră pe undeva pe lângă Tulcea, iar sub ţărâna de pe câmpuri cu siguranţă se afla piramide şi temple mai mari şi mai frumoase ca ale egiptenilor, rodul geniului dac. Probabil şi Isus a fost crucificat aici, iar plăcuţele cu cele 10 porunci ale lui Moise au fost găsite, de fapt, în Munţii Parângului, dar acest lucru a fost ţinut secret.

Un patriotism fără fond

Lăsând ironiile la o parte, fenomenul este absolut frapant, fie şi dintr-un sigur punct de vedere. Aceiaşi oameni care îşi proclamă iubirea pentru naţiune, mândria de a fi români, precum şi dorinţa de a lupta pentru a a readuce România la gloria de pe vremea dacilor, suferă de o lipsă cronică de reacţie la ceea ce se întâmplă. Aleşii noştri se întrec în amnistii şi legi aberante, dar acești români verzi, în loc de a sancţiona decizii care lezează în mod real interesele ţării, poartă ochelari de cal şi se închină la imaginea lui Decebal. Aceiaşi oameni care propagă, înflăcărat şi în mod absolut iubirea pentru patrie sunt cei care privesc protestele din confortul casei lor, votează condamnaţi penal sau preferă să nu iasă la vot pentru că e caniculă. Nimic nu îi poate mişca. Corupţia la nivel înalt, focare de infecţie în spitale, legi pro-furt şi antidemocraţie, apelul la solidaritate al DNA-ului, toate acestea reprezintă zgomote de fundal pentru marii „patrioţi” ai ţării.

La o primă vedere fenomenul pare a fi unul paradoxal. De fapt, el este explicabil prin două aspecte. În primul rând, războiul civil pe care l-am amintit anterior. Este un război al mentalităţilor, şi nu al generaţiilor, un război între două tipologii de oameni. Minerii pe ale căror pancarte e scris mare şi caligrafic „Moarte Intelectualilor” şi cei din Piaţa Universităţii.

Început în vara lui `90, acest război se poartă, încă, în România. Nu mai avem bâte şi pietre, dar avem dispreţul şi ura ascuţite de douăzeci şi ceva de ani. Şi atunci tot ceea ce consideră o parte că este bun, devine, în mod automat, rău pentru cealaltă parte. Catalogăm, în aceeaşi măsură, electoratele partidelor şi protestatarii neafiliaţi politic cu epitete dure şi absolute. Dacă pentru unii reforma educaţiei este un lucru bun, automat, pentru cei din tabăra adversă este o oroare menită să ne distrugă cultura şi tradiţiile. Dacă pentru unii construirea unui mall ortodox în buricul Capitalei este un prilej de bucurie, pentru ceilalţi, automat, devine explicaţia a tot ceea ce se întâmplă profund greşit pe teritoriul acestei ţări bolnave.

Ei bine, atunci când celulele albe atacă celulele roşii ale unui organism, el nu mai poate funcţiona. Or, la momentul acesta în România, cele două mentalităţi se afla într-o luptă crâncenă al cărei rezultat, indiferent care ar fi el, este favorabil unor singure entităţi – acelea care privesc spectacolul din balconul Casei Poporului, bucuroase că pot trece neobservate şi nesancţionate. Mai mult, orice iniţiativă de a-i sancţiona pe „cei aleși” demarată de una dintre cele două părţi adverse va fi puternic subminată de cealaltă. 

Iluzia hybrisului

Un al doilea aspect al acestei lipse de reacţie îşi are rădăcina chiar în cultul pentru origini. Este ca şi cum eşti mama unui minor delincvent care tocmai a incendiat băncile în parc şi şi-a bătut profesorul, dar tu păstrezi la piept desenul pe care ţi l-a făcut de Ziua Mamei în clasa întâi şi protestezi vehement că odrasla ta nu e în stare să facă nimic rău, că uite ce talentat era la desen când era mic. Concentrându-ne pe un trecut atât de îndepărtat, încât ar fi putut foarte bine nici să nu fi existat, prezentul rămâne în umbră. Creierul nostru îl preschimbă pentru a-l putea încadra în aceeaşi paradigmă cu acel trecut glorios. Hybrisul ne înceţoşează logica şi atunci normal că „cei mai viteji dintre traci”, „poporul ales” şi „leagănul civilizaţiei europene” se va ridica iar pe culmile gloriei.

Are nevoie doar de un salvator. Dacă până apare el, vom sta cuminţi şi vom îndura în linişte pentru că, cel puţin, avem trecutul nepreţuit de rememorat în fiecare noapte înainte de culcare. Iar cântecele cu Decebal şi Traian vom continua să ni le repetăm ca mantre pentru a ne confirma valoarea. Unde e acţiunea în toată această poveste? Nu e nevoie de ea. Au făcut-o dacii pentru noi şi, oricum, suntem atât de minunaţi, încât nu trebuie să ridicăm un deget. Minunăţia noastră e ca o aură şi răzbate prin piele. Doar dacă ar înceta nenorociţii ăştia să mai fure.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp