Ce îl ajută să îşi dezvolte gândirea pragmatică şi să se ancoreze aici şi acum, atent şi conştient la ce se întâmplă în jurul său? Foto: Wavebreak Media LTD/ Wavebreak/ Profimedia

România. Băiatul are Asperger. Copilul e frumos ca un înger blond, cu ochi mari și expresivi. Voiau să îl dea afară din școala specială unde învață. Tatăl încearcă: „Mă cert cu doamnele, le implor, țip la ele, le rog frumos, cad în genunchi”. Până și rudele îl evită după ce au aflat că băiatul are autism. E un om puternic. Dar uneori îl ajunge și pe el. Îl apucă plânsul, cu hohote tăcute, să nu-l audă nimeni, nici măcar soția, pe care o adoră. Foto: ABK/ BSIP/ Profimedia

„Cu cât atmosfera din clasă e una mai prielnică, copilul vine mai cu drag la școală, studiile arată de mult timp asta. Asta nu îl ajută în mod direct să ia 10 la matematică, dar sporește șansele să învețe matematică”, explică Thea Ionescu într-un interviu pentru Republica.

„Sunt puține locuri de muncă, iar acești oameni nu sunt încurajați să-și găsească de lucru, să învețe o meserie nouă, să fie îndrumați de cineva. Sunt așa proiecte pe hârtie, frumoase toate. Dar practica este alta. Noi și pe mămici le îndemnăm să își câștige propriul lor venit, să aibă propriul lor salariu, să aibă grijă de copii. Plus că acești copii o să vadă acasă că și mama și tata muncesc", crede Bogdan Tănasă. Foto: Facebook Bogdan Tănasă

Stima de sine construită prin vorbe se năruie ca un castel de nisip la contactul cu realitatea, căci degeaba eşti bun şi mare lider doar în capul tău dacă povestea frumoasă despre tine nu stă în picioare în fața încercărilor pe care le aduce viaţa mare. Foto: Jane Rubtsova/ Panthermedia/ Profimedia

Când îşi asumă riscul şi câştigul în grup, copiii sunt mult mai receptivi, mult mai dornici să accepte provocările, să se pregătească. Foto; Oana Moraru

Dacă ai o carte pentru copiii sub trei ani și simți că îi citești degeaba, că fuge de lângă tine sau că ți-o închide repede după ce ți-o frunzărește distrat, nu ceda. Există o cale, în câțiva pași, de a-ți atrage copilul să asculte, să urmărească din ce în ce mai atent firul poveștii. Foto: Alamy/ Profimedia

Dacă în cazul fetelor e ok, acceptabil, să meargă la baie ”câte două”, de unde, mai târziu, și obișnuința de ”a ne pudra nasurile împreună”, în cazul băieților, schema nu mai e percepută ca o tactică de a se proteja, ci o strategie de a face ceva ”interzis”. ”Dar ce faceți voi la baie împreună?”. Pentru că ni se pare normal ca fetele să se apere una pe cealaltă, iar băieții să facă asta singuri. Dar uite că nu mereu e valabil. Foto: Inquam Photos/ George Călin

La una dintre clasele a III-a, la care am intrat să văd ora, copiii primiseră, ca muncă independentă, să rezolve un rebus, cu multe linii verticale și orizontale. Mai bine de trei sferturi dintre ei întrebau la fiecare pas, cu nerăbdare, cu pretenția să fie ajutați de învățătoare, de câte ori răspunsul nu le venea din prima. Foto - Deyan Georgiev/ Alamy/ Profimedia

De câte ori copilul suferă enorm că este exclus la școală, neînțeles, neales, nerespectat, neputincios - ne uităm, desigur, ce este de schimbat în mediul de acolo. Dar, totodată, de câte ori apar astfel de teme în viața lui, e importat să ne uităm ce ecuație descrie câmpul relațional de acasă: relația noastră cu sine și cu partenerul. E foarte probabil ca suferința copilului să fie, mai degrabă, o temă mai mare a dezechilibrului dintre părinți - una pe care o activează, la rându-i, constant, în relație cu propriii colegi. Foto - Wavebreak/ Profimedia