Practic, România suferă de faptul că nu există intern vreun „crez” comun de țară asumat cu adevărat, deși acesta este esențial pentru buna construire a viitorului. După 32 de ani de poziționare a țării mai mult ca pieton dezorientat sau ca un călător la „ia-mă, nene”, numeroși români au ajuns să nu mai creadă în nimic. (Foto: Frederic Cirou / Photo Alto / Profimedia)

Tăceam și îl priveam. El a adăugat în limba italiană: Am avut înaintea ta un român și de câte ori îi ziceam ceva el răspundea: „animaluldracului”. (Foto: Getty Images)

Încerc să nu judec, mai bine zis mă străduiesc să înțeleg. Zona este cum se spune defavorizată, nu știu exact de către cine, dar într-adevăr, trăim în periferie. Statul și guvernul sunt departe și cumva simt între localnici un spirit haiducesc cu care se justifică....

Înainte de alegerile locale din Danemarca, acum două săptămâni, am văzut acest titlu în CPH POST. Sună interesant, ironic și în același timp amuzant. Din câte se pare, românii sunt a doua comunitate cea mai largă de străini din Danemarca, numărând în jur de 40000 de oameni, pe primul loc aflându-se polonezii, cu 41000. Cel mai probabil aceștia din urma vor fi depasiti ca număr. Foto: Getty Images

Uneori, este frumoasă de nu-ți poți lua ochii de la ea, alteori este de-o hidoșenie care-mi zburlește părul pe ceafă. Acum e miere, în secunda următoare devine otravă. (Foto: Cornel Putan/ Inquam Photos)

- Luminița, lipește-ți un ban de locul unde ai fost vaccinată! îmi zice cu bucurie. (Foto: Getty Images)

În afara României a fost, este și va rămâne o divă. (Foto: mosuc.com/ Paulo César)

Chiar dacă m-au remarcat, când m-am adresat unui profesor cu influență care de altfel mă aprecia, răspunsul a fost „Draga mea, la mine vin toți cu plasele pline. Și nici atunci nu am timp”.