Sari la continut

De opt ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Găsim valori comune, sau scriem despre lucruri care ne despart. Ne unesc bunul simț și credința că putem fi mai buni. Suntem Republica, sunteți Republica!

Tigrul, șacalul, gazela, maimuța... - tipuri de șoferi în savana bucureșteană

În câmpia valahă, la numai 60 de km de Dunăre, se află cea mai mare concentrație urbană din sud-estul Europei cu o populație stabilă ce depășește 2 milioane de locuitori, iar dacă luăm în calcul populația stabilită temporar pe teritoriul său sau aflată în tranzit se ajunge la 3 milioane de oameni. 

În timpul verii, când temperaturile la nivelul solului pot atinge valori de peste 35 grade Celsius, traficul auto urban din București și zona limitrofă - care antrenează un parc auto în jur de 800 000 de autoturisme -, prin valorile sale, ca dispersie și intensitate, infrastructura înapoiată și inadecvată parcului de mașini, cât și comportamentul conducătorilor auto, mai ales în orele de vârf, creează un tablou ușor de comparat cu ambientul sălbatic al savanei africane. 

Care este contribuția comportamentului șoferilor la tabloul general al traficului din București, dar și viceversa, care este impactul celorlați factori, care compun acest tablou, asupra comportamentului conducătorilor auto va fi relevat succint în textul de mai jos. Un claxon intens și prelungit că lucrurile nu mai pot continua mult timp în acest fel transpare cu indignare din acest demers.

Să privim așadar personajele care participă zilnic, în calitate de conducători auto, la ceea ce numim traficul bucureștean al momentului verii anului 2016:

Tigrul – un carnasier de talie mare, dotat genetic să devoreze o mulțime de riscuri în conducerea autovehicolului, care este uneori o limuzină cu motor puternic de capacitate minimum 2000 centimetri cubi, dar de cele mai multe ori, desigur, un autoturism 4x4. Întotdeauna dă vina pe partenerii de trafic, ori pe infrastructură, ori pe orice altceva decât pe el însuși în cazul unor încălcări de reguli de bun simț, legislație rutieră sau chiar accident. Conduce rapid, impulsiv, chiar agresiv, gesticulează la volan. Nu are nicio reținere să coboare geamul de la portieră și să se adreseze injurios unui alt șofer sau pieton. Are o disponibilitate crescută chiar să coboare din mașină într-o atitudine amenințătoare, uneori însoțit de un obiect contondent pe care îl ține în mână. Îl întâlnim la pasajul subteran de la Piața Victoriei depășind coloana formată pe cele două benzi în orele de vârf, pe linia tramvaiului, de regulă pe sensul spre șos. Titulescu sau la pasajul suprateran de la Băneasa, de cele mai multe ori pe sensul spre șos. București-Ploiești. În aceste zone, trăiește în haită pe liniile de tramvai, amestecat cu haitele de șacali. Depășirile de bandă continuă sunt deja o constantă comportamentală, ba chiar și trecerea pe culoarea galbenă a semaforului. Nu dă nicio șansă mijloacelor de transport în comun, troleibuze sau autobuze care semnalizează stânga la ieșirea din stație, depășindu-le. Este sfidător cu turma de călători care populează autobuzele și troleibuzele, adevărați elefanți urbani. Se întâmplă, câteodată, să îl întâlnești în locurile de adăpare, parcările de mall sau supermarket, ocupând cele mai apropiate poziții de intrare, chiar dacă sunt special marcate pentru ființe cu mai puține abilități de adaptare la savană.

Șacalul – alt carnasier, de astă dată de talie medie, care circulă în vecinătatea turmelor numeroase de ierbivore, atât de talie medie, cât și de talie mică precum zebrele și gazelele, pe care le găsim pe benzile unu și doi, pe un sens, ale celor două pasaje menționate, dar și oriunde altundeva în oraș. Este tipul de conducător auto oportunist. În cazul pasajelor rutiere, el nu urcă pe liniile de tramvai decât dacă pe acolo circulă deja haita dominantă a tigrilor. În caz contrar, rămâne liniștit în coloană. Nu are cu cine se înhăita. Se dă în vânt să se bage în fața coloanei de zebre și gazele care așteaptă pe banda trei, la semafor, pentru virajul la stânga, venind de pe banda doi la intersecția străzii Aviator Șerbănescu cu șos. Pipera. În cazul în care vreun mascul alfa din turma de ierbivore de la semafor scoate vreun sunet claxonat ori emite semnale luminoase sau, avansând puțin, incomodează angajarea de pe banda doi a șacalului, acesta riscă să se aleagă cu un energic semn de nemulțumire din partea șacalului, de la bătaia obrazului până la arătarea degetului mijlociu al labei carnasierei. Șacalul umblă în general în autoturisme tip berlină, arareori în autoturisme break, dar întotdeauna second hand. Este foarte bine adaptat la schimbarea bruscă a benzii de circulație, fără semnalizare, la mersul în coloană pe două-trei benzi. Se recunoaște ușor în cazul virajelor la stânga pe care le execută prin învăluirea celorlalți participanți la trafic, deja angajați în viraj, riscând chiar să nimerească în liziera junglei. Este dotat cu o vedere de noapte foarte bună, ceea ce îi permite să folosească neglijent lumina de întâlnire. Față de pietonii savanei are un dispreț adânc, forțând trecerile marcate peste potecile principale, chiar dacă sunt în vecinătatea apei.

Ghepardul – o felină de cea mai mare viteză, iubește riscul și adrenalina. Conduce rapid și sigur. Stăpân pe el și pe reflexele sale. Este imparțial, privitor la modul lui de șofat și la greșelile pe care le-ar putea face în trafic. Își asumă adeseori riscuri, depășind limita de viteză în savană, dar și alte autovehicule, indiferent că sunt conduse de alți carnasieri ori erbivore. Îl găsim oriunde în București. Poate conduce orice tip de mașină, de la taximetrele galbene la limuzine de lux. Cel mai ușor este recunoscut pe mașinile de intervenție rapidă ale salvărilor și pompierilor.

Zebra – un ierbivor de talie medie căruia nu-i place să-și asume riscuri în șofatul prin savană. Este conștientă că poate face greșeli în conducerea autoturismului, dar, de asemenea, știe că și celelalte viețuitoare fac greșeli. Este predispusă din naștere să respecte limita de viteză în savană. Trăiește în turmă și devine neliniștită atunci când se întâmplă să se îndepărteze de ea. Conduce orice tip de autoturism, plecând de la premisa că tipul de caroserie este mai puțin important decât siguranța în trafic. Zilnic turme de zebre migrează în doi timpi, de la nordul la sudul orașului și invers, dar și de la est la vest, în ambele sensuri, de-a lungul și de-a latul savanei. Contribuie decisiv la formarea ambuteiajelor zilnice în trafic.

Gazela – un erbivor de talie mică care își asumă riscuri în șofat foarte rar. Spre deosebire de surata ei mai mare, zebra, gazela se consideră responsabilă pentru toată activitatea pe care o desfășoară la volanul autoturismului. Uneori devine mult prea precaută, adulmecând și privind în toate părtile, spre disperarea celorlalți participanți la trafic. Poate avea pe capotă diverse abțibilde cu mesaje de prevenție, de cele mai multe ori acela cu „Baby on bord”. Este tentată să conducă sub limita de viteză, chiar dacă nu întotdeauna circulă pe banda întâi a potecii. De foarte multe ori încetinește mult prea devreme la semafor, în cazul în care s-ar schimba culoarea. Gazelele trăiesc în turme mai mici decât acelea ale zebrelor, dar sunt numeroase pe întinsul savanei bucureștene. Deplasarea lor zilnică este cumva în contrasens cu migrația zilnică a zebrelor. Împreună cu ele contribuie la crearea zilnică a ambuteiajelor urbane. În timpul nopții se adăpostesc în cartierele dormitor ale Bucureștiului. Folosesc, în general, autoturisme de mic litraj, cumpărate la prima mână. Ca și suratele lor, sunt o pradă sigură pentru tigrii și șacalii din savană.

Maimuța – o primată care hălăduiește în cete; îi place uneori să își asume riscuri în șofat, dar poate renunța oricând la această plăcere. Nu se poate spune despre ea că este prea prudentă în conducere, dar rămâne suficient de realistă cu privire la situațiile întâlnite, asumându-și niveluri medii de risc. Se consideră responsabilă pentru tot ce se întâmplă în zona carosabilului și se învinovățește personal în cazul unui accident. Respectă limitările de viteză și celelalte semnalizări rutiere ale savanei. Dar… 

În savană umblă zvonuri că maimuța ar fi o specie pe cale de dispariție, în puțini ani, dacă lucrurile vor continua să se desfășoare în același fel ca și până acum: potecile din ce în ce mai înguste și întortocheate, năpădite de vegetația luxuriantă a junglei din vecinătate, înmulțirea peste măsură a carnasierelor în dauna erbivorelor, rupând echilibrul demografic al speciilor. Nici până în prezent elefanților nu li s-au creat de către mai marii savanei poteci separate care să le permită circulația prin savană, ceea ce face ca aglomerația și ambuteiajele să crească vertiginos. Pe de altă parte, se constată o îmbătrânire accentuată a turmelor de elefanți, motiv pentru care nici pietonii savanei nu mai pot ajunge la timp la sursele de hrană și la vadurile de adăpare. Arșița verii este și ea din ce în ce mai încinsă. Apa pare să se împuțineze cu fiecare zi. Spectrul deșertificării devine din ce în ce mai amenințător.

În dimineața asta, tocmai când toate animalele, tigrii, șacalii, gheparzii, zebrele, gazelele, elefanții și maimuțele s-au amestecat într-un ambuteiaj general care a paralizat pur și simplu circulația pe potecile savanei, ca un făcut, a sosit în savană, venind de la miazănoapte, o haită de lupi, animale ale silvo-stepei, anunțând în toate părțile că se va întruni o mare adunare a animalelor din savană ca să dezbată și să decidă măsurile de salvare a tuturor viețuitoarelor.

Ar trebui să vină lupii din nord ca ceva să se îndrepte în savană?

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Savuros & adevarat. Din nefericire. Asta e realitatea din teren.
    • Like 0


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult