Am avut ocazia pentru câteva zile să ajung acasă la Cluj și m-a încântat ceea ce am găsit acolo, într-atât încât m-am regăsit spunând în mod repetat: „Inima îmi este încă aici și știu că am să revin acasă".
În prima zi am fost prins în oraș cu treburi administrative, întrucât venisem să înființăm un ONG. Aveam stabilită o întâlnire la biroul avocatului unde am întâlnit un tânăr foarte amabil, încărcat cu mult calm și cu explicații detaliate. Se vedea oarecum că își dăduse seama de-a lungul carierei că doza de calm e cea care te ajută să soluționezi mai rapid un caz. În mai puțin de jumătate de oră eram deja plecați.
Am luat taxiul să merg către o altă întâlnire. Și de data aceasta surpriză plăcută. O doamnă taximetristă, foarte cumsecade. Mă fac comod și îmi scot telefonul să îmi sun un colaborator. După câteva minute de vorbit închid și o văd pe șoferiță întorcându-se parcă să mă vadă și îmi spune:
- Vai ce frumos vorbiți.
Îi răspund cu mulțumesc.
Insistă totuși și îmi spune:
- Îmi place cum știți să așezați cuvintele așa în propoziție și că vorbiți corect. Lucrați în televiziune sau la radio? Sau poate în politică?
Nu, nu și în nici un caz nu. Îmi dau seama că e posibil să se pornească un interogatoriu, așa încât deviez.
- Dar apropo de politică, mergeți la vot în decembrie nu?
Ea:
- Daaa, bineînțeles că da. Și îmi iau toată familia. Și data trecută am fost la vot, ne-am făcut datoria și apoi am fost la o prăjitură.
Recunosc că nu mă așteptam. Mai schimbăm un set de replici despre problemele din politică și părăsesc taxiul, nu înainte ca doamna să îmi spună:
- Vă iubesc. România are nevoie de tineri ca dumneavoastră!
Reușește să mă blocheze iarăși. Dau din cap și mă îndepărtez.
A doua zi merg la o întâlnire cu persoane cu experiență pe segmentul de finanțări publice și europene. Schimbăm câteva idei despre jobul fiecăruia, despre inițiative personale în materie de leadership și coaching, și ușor ajungem să discutăm despre finanțări. La scurt timp, ni se alătură încă o persoană. Un tânăr undeva pe la 25 de ani. Vorbește frumos, și pare să știe multe despre programele de finanțare lansate. Aflu curând că are un proiect lansat și că l-ar interesa să îl dezvolte.
Trasăm rapid și în linii mari cam care ar fi pașii și procedurile și decidem să plecăm.
Mă invită să îl însoțesc la o degustare de vinuri. Neavând nimic planificat, accept.
Ne îndreptăm către mașină și rămân iarăși plăcut surprins. Scoate telefonul, apasă de câteva ori pe ecran și mașina se deschide. Nu tu chei sau telecomandă. Folosim în fapt un serviciu de închiriat mașini lansat de un startup: www.getpony.ro. Câteva zeci de mașini plasate pe toată raza orașului, pe care le poți închiria direct de pe telefon. Te uiți unde este cea mai apropiată mașină disponibilă, o rezervi, iar când ajungi o deblochezi direct de pe aplicație. Ajuns la destinație, ai grijă să o parchezi regulamentar, mai apeși odată pe un buton în aplicație, și se închide. Atât de simplu.
Ajungem într-un local cu nume mai puțin obișnuit pentru o locație de acest gen: InvestClub. Aflu repede că este un proiect lansat de un grup de oameni de afaceri cu scopul de a oferi un cadru persoanelor care doresc să poarte discuțiile de business într-un mediu mai relaxant. Încet, încet se adună și invitații și începe degustarea.
Din nou surpriză. Un tânăr, manager la o companie de IT, pasionat de vinuri care și-a transformat pasiunea într-un mic business. Începe să deschidă sticlele de prosecco, chardonnay etc, și să ne povestească foarte frumos despre originea lor, prin ce se caracterizează și să ne răspundă cu calm la întrebările de amatori în ale vinului.
Seara am ocazia să stau în preajma unor colegi de breaslă, din IT. Discutăm despre startup-uri și idei și am ocazia să întâlnesc un tânăr fondator al unei idei care ușurează activitatea localurilor: FastOrder. Ajungi în local, te pui la masă, scoți telefonul, scanezi un cod de bară, îți apare meniul și comanzi. Ospătarul primește comanda și în câteva minute te bucuri te consumație. Fără alergat printre mese pentru a lăsa meniuri, fără carnețele de notițe sau comenzi greșite. Simplu și practic.
Stau puțin și mă întreb: oare așa e și în Silicon Valley?
Mă trezesc că am gândit cu voce tare și de lângă mine cineva de la masă îmi răspunde: Ceva de genul. Și încă sunt multe proiecte pregătite să fie implementate.
Ajung acasă, mă pun în pat și îmi zic: Deci se poate.
Taximetriști cumsecade, avocați răbdători, mașini de închiriat direct de pe telefon, comandă în local de pe telefon, startupuri, tineri implicați.
Acesta este Clujul pe care ni l-am dorit și de aceea îmi doresc să mă întorc acasă.
Și ca mine sunt mulți.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Este un articol mizerabil, plin de laude si aiureli, tipice unui pupincurist!
Cluj-Napoca este o cocina multiculturala, plina de smecherasi ieftini, curve, mafioti imobiliari, etc...toti venind ca sa fure, sa fenteze si sa de-a teapa! Prea putin se munceste corect si cinstit.
Ca si oras e foarte aglomerat, strazi inguste si nimic frumos. Nu prea ai ce vizita in Cluj-Napoca ( eventual gradina botanica si Cetatuia...lasati-ma cu muzeele si cladirile).
In rest nimic senzational despre Cluj-Napoca decat ca e cel mai scump din Romania, devine cel mai aglomerat si cel mai plin de oameni veniti sa-si realizeze "visul romanesc"!
Restul e doar lauda, manipulare si mult bla, bla...
Si Clujul se confrunta cu aceleasi probleme cu care se confrunta marile orase din Romania: trafic aglomerat si in consecinta poluare, spatii verzi insuficiente, preturi mari, institutii ale statului functionand prost etc.
Uite- Cica Fujikura se pregateste de plecare ; Info aici: http://www.ziardecluj.ro/fujikura-vrea-sa-isi-ia-pe-ascuns-talpasita-din-cluj-si-sa-vireze-spre-republica-moldova-bomba-sociala-cu-6000-de-familii-ce-vor-ramane-fara-pita-pe-masa
6000 de angajati? Pai asta-i bomba sociala;