Atenție! Acest articol poate conține urme de generalizare, turnat cenușă în cap și depresie. Dar, la final, veți găsi și un strop de optimism.
Am văzut în aceste zile oameni surprinși de rezultatul alegerilor, oameni supărați care spun că țara lor nu e aici, că se gândesc la plecare, că sunt șocați că atât de multă lume a votat pentru un singur partid sau că prezența a fost mică. Pentru ei, am adunat 20 de lecții ale acestor alegeri și ale anului ce se încheie odată cu ele.
Despre cei lăsați în urmă
1. Au fost cele mai corect organizate alegeri de până acum – deci cine a câștigat, a câștigat pe bune. Deși a fost o campanie murdară, cu niște bau-bau umflați de televiziuni partizane – fie că bau-bau purta numele „Soros” sau erau băgați generic în categoria „tehnocrații/ oenghiștii care vor să ne vândă țara străinilor”, ce-a ieșit din urne a fost voința electoratului, nu consecința vreunei fraude.
2. Există oameni care încă mai votează cu cineva cu speranța că va face ceva și pentru ei. De acord sau nu cu preferințele lor, tot e bine că și-au găsit pe cineva pentru care să voteze sau măcar pe cineva contra căruia să voteze. Există (încă) viață politică în noi. Nu câți ne-am dori, dar există.
3. În acest moment, dacă ne uităm atent în oglindă o să vedem un adevăr care poate nu ne convine: PSD a tratat cu mult profesionalism tot ceea ce ține de campania electorală (au avut un program la care se vede că s-a lucrat, s-au adunat cifre, s-a făcut un draft de buget etc). Și nimeni nu a avut capacitatea de a zice sus și tare, cu la fel de multe resurse și date, că ceea ce se propune acolo nu e fezabil.
Să nu uităm însă că, mai mult sau mai puțin, aceasta a fost conduita PSD-ului în mai toate campaniile electorale. Ce-a făcut din ce a spus e o altă discuție.
În plus, nu trebuie ignorat faptul că mesajele murdare de campanie au fost propagate de PSD nu prin reprezentanții săi ci, formal, printr-o altă formațiune, teoretic distinctă, extremistă și alarmistă, formată din foștii lui membri: Partidul România Unită.
4. În campanie s-a simțit cel mai acut lipsa unor ONG-uri cu resursele și expertiza necesară, dar și a unei prese obiective și puternice (există, dar e prea puțin).
Oponenții și o parte din presă/ societatea civilă s-au limitat la a urla „orice, nu Dragnea/ nu PSD”. De ce nu PSD? Nu vreau să fac un laudatio PSD-ului, însă uităm un lucru – o mare parte din electorat (mai ales cel tânăr) nu înțelege de ce naiba nu PSD. Această bucată din electorat nu știe de mineriade, de Piața Universității, de pumnul în gură pus în epoca Năstase. Sau a uitat. Și nu-i amintește nimeni. Pentru că nu mai are cine.
5. Cum au putut vota atât de mulți oameni pentru PSD? E simplu – PSD le-a oferit ceva. Poate e ceva cu care nu suntem de acord, însă PSD sunt cei care au pus în ofertă lucruri concrete. Restul fie nu au existat, fie au propus chestiuni abstracte.
6. Nu trebuie să ne supere că votanții cred în promisiuni populiste despre care noi, mai informați, credem că nu sunt realizabile. Sau că, dacă ar fi implementate, ni s-ar duce de râpă sustenabilitatea finanțelor publice. Promisiunile populiste pleacă de la un principiu simplu – ele abordează probleme reale, răni reale ale societății. Da, trăim într-o societate săracă și, mai grav, într-o bulă care îi uită sau îi judecă pe cei care se bucură că „li se dă și lor ceva”.
7. Greșeala majoră intervine în momentul în care ceea ce li se dă oamenilor este reprezentat de câteva zeci/ sute de lei. Pentru că eu cred că acelor oameni trebuie să li se (re)dea demnitatea. Demnitatea înseamnă, pentru mine, a oferi certitudinea cetățenilor că, dacă muncesc suficient de mult, dacă își fac treaba cum trebuie, atunci nu vor mai trăi cu grija că nu vor avea ce pune pe masă.
8. Și nu cred că vreunul dintre partide a reușit să dea această certitudine – că dacă facem lucrurile corect și muncim pentru a ne fi mai bine, ne va fi mai bine. Niciunul din ultimii 27 de ani.
Despre majoritatea tăcută
9. Tot lipsa de ofertă politică face ca peste 60% dintre români să nu mai creadă că politicul este în stare să facă ceva pentru ei. Cei uitați de politic sunt și cei care spun „nu mai votez, că sunt toți niște mincinoși” și cei care spun „nu votez, pentru că nu schimbă nimic”.
10. Nu cred că avem vreun drept să le aruncăm reproșuri celor ce nu au fost să voteze. Din lene, din lipsă de alternative, din lehamite. Și în niciun caz spunându-le că altminteri va veni Satana în România, votată de hoardele de „bătrâni și proști”.
11. Absenteismul nu e numai vina partidelor. Aici, dimpotrivă, cred că vina este a noastră, a societății civile. În ONG-uri, suntem prea puțini, prea blocați în limbajul de lemn al „grantezei” și prea preocupați de a vorbi pe limba autorităților și mai puțin pe limba cetățenilor. În ultimul an am rămas și mai puțini, mulți plecând spre Guvern sau spre partide politice. În societatea civilă mai largă (presă, business, hipsterime etc) se urlă sus și tare numai când arde. Câteodată la propriu.
Despre ireversibil
12. La fel de adevărat este însă și că cei implicați civic, voluntarii, sunt mai mulți. În ultimii trei ani, de la protestele pentru Roșia Montană (2013), trecând prin protestele legate de votul din diaspora la prezidențiale (2014) și ajungând la Colectiv (2015), numărul celor pentru care cuvinte precum „stat de drept”, „corupție”, „transparență” nu sunt cuvinte goale este în continuă creștere.
13. În anul care a trecut, Guvernul a dat drumul la mai multă informație despre contracte, achiziții publice și bani furați decât a făcut-o orice alt regim din istoria democratică a României. Exercițiul acesta de transparență nu mai poate fi reversibil – cetățeni, jurnaliști și ong-iști au avut acces la informație pe bune și nu cred că se vor mulțumi în continuare cu mai puțin.
14. În anul care a trecut, am aflat că sistemul sanitar din România este bolnav. Atât de crunte au fost dezvăluirile și atât de îmbârligate căile corupției încât nu cred că cineva ar mai avea curajul să pună batista pe țambal. Nimeni nu ne va mai putea minți că totul e bine și că avem tot ce ne trebuie.
15. Toate mizeriile care au ieșit la iveală în ultimul an nu ar fi fost posibile fără două elemente importante. Primul, niște jurnaliști din afara mass media tradițională, mainstream, care au reușit să penetreze cu subiectele lor agenda publică și să ne facă pe toți atenți la ele. Al doilea, oameni din sistem care s-au săturat și au început să vorbească. Iar acesta e un câștig enorm – atunci când un sistem începe să își facă singur (chiar dacă timid) curățenie în ograda proprie.
16. Ultimul an a dat curajul unor oameni de a intra în politica mare. Oameni care fie nu au făcut politică deloc, fie au făcut-o la un nivel mai mic. Pe listele primelor trei partide, cel puţin în București, există oameni ok. Da, la toate. Nu toţi parlamentarii aleși, însă pentru fiecare din listele PSD, PNL și USR, găsesc cel puţin un om frecventabil. Anul acesta de stat pe margine și-a făcut (timid) efectul. Mai e mult până departe, însă e un semn că, de teama de irelevanţă sau pur și simplu pentru că au avut de unde, partidele au început să înţelegă că societatea asta vrea altceva.
17. La aceste alegeri, indivizi și organizații, reuniţi în comunitatea Fiecare Vot, au adus de pe Facebook în lumea reală peste o mie de oameni acreditați ca observatori independenți, care au stat cu ochii pe cum se desfășoară alegerile. Ore întregi, pe timpul, benzina și sandwich-urile lor. Cu un singur scop – de a asigura că nimeni nu mai povestește despre niște alegeri furate în România. Printre ei, oameni care nu au făcut în viața lor așa ceva.
Despre ce putem face
18. Prima veste proastă e că nu cred că vom avea o opoziție reală. Iar acest lucru e periculos, nu pentru că e vorba de PSD, ci de orice partid cu o majoritate atât de confortabilă. PNL este în derută, USR o să aibă nevoie de timp să se prindă cum funcționează Parlamentul, administrația locală e tot majoritar PSD, presă locală independentă nu prea mai există și nici ONG-uri din zona de bună guvernare nu prea mai sunt.
19. A doua veste proastă e că, dacă ne uităm în jurul nostru și în lume în general, de data asta nu va mai veni nimeni să ne salveze de propriile apucături distructive. Suntem singurei și va trebui să ne descurcăm pe cont propriu. Dacă e să rămânem cu ceva după ce 2016 a scuturat lumea, acel ceva e că nu mai există certitudinea că „binili învinge” sau că putem aștepta până în ultima clipă ca o lebădă neagră să dea peste cap finalul previzibil.
20. A treia veste este una bună: nici PSD, nici votanții săi, nu sunt dracul pe pământ. Și cred că trebuie să înțelegem odată pentru totdeauna, măcar de dragul statisticii și al legii numerelor mari, că nu există un partid complet ticălos. OK, poate PRU sau UNPR, dar nu despre ele vorbim acum. Din fericire.
Cred cu tărie că singura opoziție reală (adică oprit inițiative dezastruoase sau îmbunătățit inițiative proaste) poate veni doar din partea cetățenilor și a publicului larg. Indiferent care este partidul la putere. Dar, pentru asta, trebuie să facem mai mult. Și sunt destule de făcut. Pentru început, un ghid în trei pași simpli:
1. Dacă nu o aveți deja, luați-vă Constituția României. Mai răsfoiți-o în timpii morți. Purtați-o în geantă cu voi. Pe bune. Hai să știm despre ce vorbim. Și investiți în educație civică. Pentru voi și pentru cei de lângă voi. Luați de aici informație sau din alte părți.
2. Căutați adevărul (pentru că există!), rumegați bine ce vă spun politicienii. Nu cred în eficiența îndemnurilor de tipul ”orice numai ăla nu” sau ”nu e o măsură bună, că e dată de ăia”. Dacă vreți să convingeți pe cineva, trebuie să aveți argumentele la voi. Factual.ro, vorbind.
3. Puneți-vă un reminder în calendar să trimiteți la fiecare început de lună câte un mail parlamentarilor din județul vostru. Adresele de mail vor fi puse curând pe site-urile Senatului și Camerei Deputaților. E suficientă o întrebare simplă: „Ce ați realizat în luna care a trecut din promisiunile făcute în timpul campaniei electorale și care sunt prioritățile pentru luna următoare?”
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
A'propos de existenta unor oameni integri in partide. Papusarii au fost in pauza. Sforile sunt inca moi, dar in curand se vor intinde. Tare mi-e teama ca oamenii aparent integri vor incepe sa fredoneze slagarele alea demodate dar cu atata priza la electoratul tampit dar simpatic.
Încerc totuşi să îi înţeleg:
"-Cu PSD-ul am votat, mamaie!
-Păi de ce?
-Că-mi măreşte pensia.
-De unde să mărească PSD-ul pensiile?
-Are ţara fonduri mamaie, eu nu pot să îl suport pe Coiloş ăla, să se ducă de unde a venit ca de anul trecut până acum a vândut toată Transilvania. Dacă rămânea ăla nu mai pupai tu bursă anul ăsta. Să se ducă de unde a venit.
-Păi de unde a venit?
-De la Bruxelles de acolo, să se ducă înapoi. Să-l ia şi pe Iohannis după el că nu a făcut nimic de doi ani. Să facă Dragnea moţiune de cenzură acum şi să îl dea jos pe ăla.
-Dar ce trebuia să facă Iohannis? El e preşedinte.
-Păi de ce e preşedinte, să se plimbe toată ziua? Are 6 case, acum pentru ce îi trebuia lui avion privat?
-(pauză, schimb de pe RomâniaTV) Şi ce prăjituri zici să facem de Crăciun?"
Cred că ați pus cap la cap prea multe lucruri și prea multe idei, fără să încercați să le ordonați în jurul unor idei, unor analize.