Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de patru ani. Ascultați editorialele audio publicate pe platforma noastră și testați viitorul tehnologiei. Am implementat conversația vocală direct în browser. Apăsând pe butonul de microfon, puteți cere acces. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Am făcut un experiment cu manageri de multinaționale: „Aveți în față 2 CV-uri: un absolvent de ASE fără experiență și un barman fără studii superioare. Pe cine angajați pentru poziția de junior contabil?”

Casier supermarket

Foto: Ania Freindorf/Zuma Press /Profimedia

Mă așez pe scaun în sala de conferințe și citesc rapid, în gând, lista care conține numele candidaților. Este ora 10:30 și discut cu Mihaela, colega mea. Îi spun că sunt nerăbdătoare să începem interviurile. Urmează să petrecem împreună câteva ore bune în această sală (apoi în curtea interioară a clădirii) ascultând povestea a 7 persoane și deja știm din experiențele trecute că ziua nu va fi ușoară. Rând pe rând, fiecare din cei șapte participanți vin la o discuție față în față cu noi. Se vede că au emoții, dar ne dăm seama că sunt emoții constructive pentru că există o miză sinceră - toți vor să își găsească un job. Unii au un start mai bun în dialogul cu noi, alții au nevoie de încurajare și zâmbete. 

Claudia, Ion, Bogdan, Gruia, Violeta, Simona și Maria au trecut în ultimul an prin formări profesionale la Edu-Campus Concordia - școala de meserii din Ploiești care îi ajută pe tinerii care au părăsit sistemul de protecție socială sau care provin din familii defavorizate să învețe aplicat brutărie, bucătărie, ospătărie, horticultură și tâmplărie. Pasionate de voluntariat în educație, eu și Mihaela am acceptat imediat invitația lui Miky (Nedelcu) de a-i ajuta pe acești tineri să învețe cum să se prezinte la un interviu de angajare și să îi aducem la un pas mai aproape de visul lor - să câștige bani ca să se întrețină singuri. În timp ce fiecare dintre ei ne oferă răspunsuri, ne uităm unii în ochii celorlalți. Vedem speranță și o mare dorință de a reuși. 

„Pentru mine este important să lucrez în echipă, să ne implicăm toți.”

„Dacă un coleg ar ridica tonul la mine l-aș lăsa să se calmeze, iar mai apoi aș discuta calm cu el.” 

„E important să învăț cât mai multe și să acumulez experiență.”

„Îmi doresc tare mult să fie armonie și voie bună la locul de muncă.” 

„Am un plan bine stabilit. Îmi găsesc un job, apoi o să construiesc o casă și îmi fac o familie”.

Sunt dornici să contribuie, să sară în ajutorul celor din jur, să creeze o atmosferă bazată pe sprijin, armonie și lucru în echipă. Până la urmă sunt comportamente pe care multe companii doresc să le vadă puse în practică de colegii lor. Ba mai mult decât atât, unele plătesc bani grei pe traininguri care să le dezvolte aceste abilități. Dialogul dintre noi și acești tineri continuă și mă surprind gândindu-mă cât de dispuși sunt să facă sacrificii și cât de pregătiți sunt să creadă că în viață nimic nu vine „servit pe tavă”. Și ce ironie cu această expresie, pentru că fix asta urmează să facă ei. Nu doar prin prisma meseriei viitoare, ci și metaforic urmează să se servească pe tavă unei societăți prea puțin pregătită să vadă dincolo de aparențe. „Așa știu că e la început. Câștigi puțini bani, căci trebuie să dovedești că știi ce faci și apoi managerul capătă încredere în tine și îți dă mai mulți.” 

Un experiment cu managerii de multinaționale

În ultimii ani, în timpul workshop-urilor de candidate experience și tehnici de interviu, am aplicat un experiment simplu managerilor din multinaționale (care aveau funcții non-HR). Le-am expus un scenariu ipotetic, iar mai apoi i-am rugat să-mi răspundă la o întrebare, urmând primul impuls. 

„Ai de recrutat un rol foarte junior într-un departament contabil. Nu este nevoie de experiență pe acest rol pentru că urmează să îl formezi pe viitorul coleg. În față ai două CV-uri. Un candidat a absolvit facultatea de economie și nu are deloc experiență în câmpul muncii, iar celălalt candidat nu are studii superioare și are experiență de lucru ca barman și casier. Pe cine angajezi?” 

Intuiesc că nu are sens să vă spunem care a fost răspunsul cel mai des întâlnit!? Ce am observat în urma acestui simplu experiment este că suntem programați să etichetăm și să luăm peste picior unele profesii. Trăim într-o societate în care am fost învățați încă de mici să nu considerăm a fi importante anumite meserii, să nu le respectăm și să nu le plătim cum se cuvine. „Vrei să ajungi o vânzătoare?”, „Ce așteptări să ai de la el, că e un simplu ospătar!” sunt doar unele exemple de discurs auzite de la adulții și profesorii copilăriei mele. Mai apoi le-am auzit și ajungând să lucrez în recrutare, și mai apoi în training. 

Respectul față de meserii și oameni nu se învață în HR, ci se învață încă de mic, cu ajutorul adulților. Însă cei care lucrează în recrutare și cei care angajează au responsabilitatea să schimbe percepții și să facă diferența. Am întâlnit sute de manageri din departamente de IT, finance, marketing, logistică etc. care respingeau candidații pe motive că nu era asortată cravata cu sacoul, că fără studii superioare nu poți accesa un job mai bun și nu poți face performanță, că vârsta înaintată înseamnă sigur că ești un om blazat și nu ții pasul cu tendințele digitale, că dacă nu ai familie înseamnă că nu ai valori bune etc. Înainte de această pandemie, angajatorii se plângeau de deficit de forță de muncă. Dar în condițiile în care prea puțini dintre noi suntem empatici în interviuri, în contextul în care etichetăm constant și poate inconștient și nu suntem pregătiți tehnic să evaluăm corect CV-uri, comportamente și persoane care ne trec pragul sălilor de interviu (offline sau virtual), este oare drept să spunem că nu există candidați buni? 

Sesiunile noastre de interviu la școala de meserii Concordia s-au încheiat, iar la final am primit o cutie cu fursecuri gătite fix de participanți. Simona ni le înmânează timid și se vede că se bucură că a putut să facă asta. Zâmbește larg și ne îmbrățișăm. Este una dintre candidatele căreia i-a fost destul de dificil să treacă prin simularea de interviu de angajare. A admis că nu are încredere suficientă în ea și este foarte emoționată. Însă spre final a reușit să zâmbească, să dea exemple concrete din practica făcută la o multinațională și a plecat un pic mai încrezătoare în forțele proprii. 

Reiau faptul că respectul față de meserii și oameni nu se învață în HR. Însă el se poate deprinde dacă lucrăm în acest domeniu. Mi-ar plăcea să văd din ce în ce mai des recruiteri care îi consiliază corect pe manageri / angajatori și îi ajută să renunțe la etichete, îi ajută să vadă cât pot să câștige dacă dau o șansă candidaților care poate, deși nu îndeplinesc 100% cerințele postului, au acea dorință de a contribui și lupta pentru “the greater good”. Ce au făcut cei de la Concordia cu aceast campus educațional este extraordinar, iar viitoarea școală primară ne-a impresionat enorm. Pe lângă contribuția adusă tinerilor, scopul asociației este să-i pregătească pe aceștia încă de când sunt mici, să îi ajute să devină adulți mai buni. Întrebarea este cât de pregătiți suntem noi să îi primim alături de noi?! 

La final de articol vă invit pe toți cei care recrutați și aveți nevoie de un reality check, să ieșiți din bula voastră, să mergeți în voluntariate, să sponsorizați astfel de inițiative frumoase și să stați de vorbă cu acești tineri. O să vă surprindă incredibil aceste experiențe și garantez că ele ne ajută pe toți să reducem această pandemie a stereotipurilor și etichetărilor injuste. 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Corina check icon
    „Respectul față de meserii și oameni.” Dar respectul față de școala omului, de efortul pe care l-a dat instruindu-se, trecând prin zeci de evaluări? Dacă absolventul de ASE a venit la concurs pentru postul de junior contabil, înseamnă că e dispus să facă munca aceasta destul de rudimentară din domeniul lui și are nevoie de post. Singura condiție, dacă nu are contracandidați cu pregătire similară, ar fi să accepte salariul și o perioadă minimă de contract, eventual. Îl lași flămând pe cel care deja a dat mult unui domeniu și oferi postul barmanului, care oricum e mai descurcăreț și susceptibil de a rezista destul de puțin la rigoare, monotonie, lipsă de socializare în exercitarea profesiei și salariu fix? Și care nu are școala, în primul rând.

    Mi-a făcut rău să citesc articolul. Am auzit că poți lucra în HR în urma unor cursuri plătite. Unii se laudă cu nu știu ce curs spre mia de euro. De la cei care au doar atât mă aștept să fie predispuși să calce în picioare studiile candidaților prin deciziile lor. Eu le-aș cere HRiștilor studii într-un alt domeniu înaintea celor de specialitate. Ba și experiență în domeniul acela. Șanse mai mari să judece drept.
    • Like 1
  • 1.Chiar dacă Beatrice se justifică cu faptul că e doar un joc de rol pentru HR , totuși jocurile de rol sunt utilizate pentru a face față realității.
    2. Indiferent că postul e de junior și nu necesită experiență asta nu înseamnă că nu trebuie să știi nimic despre domeniul contabil, care fie vorba între noi e destul de dificil.
    3. Nici o companie nu angajează juniori pentru a rămâne toată viața juniori, ei trebuie mai ales că e pe cheltuiala firmei (până capătă experiență) să evolueze pentru a întoarce prin experiența dobândită favorul firmei care la angajat când nu știa mare lucru.
    Concluzia e că în viața reală va fi angajat absolventul de ASE nu pe bază de prejudecăți ci pentru că are o bază teoretică și pe baza acesteia va evolua prin experiența care va fi căpătată la locul de munca. Nu am nimic împotriva barmanului dar nici el nici firma nu va câștiga nimic în urma angajării lui pentru că în domeniul contabil va rămâne junior neavând cunoștințele necesare iar barurile vor fi văduvite de un profesionist autentic lăsând la o parte diferența enormă de venit de la un barman profesionist la un contabil junior.
    • Like 1
  • Petru check icon
    Depinde de complexitatea jobului. Daca este o activitate de rutina si fara perspectiva dezvoltarii profesionale atunci cred ca e pacat sa blochezi viitorul unui absolvent de ASE, Daca urmeaza " să îl formezi pe viitorul coleg" atunci ai nevoie de un om cu o baza de cunostinte pe care poti cladi. Am sa va spun o poveste de pe vremea cand eram tanar IT-ist (ce vremuri si ce calculatoare): Eram in faza de programare a activitatii de contabilitate. Cand am intrebat-o pe doamna care prelucra bonurile de predare de la o sectie la alta: <<cum grupeaza bonurile pentru arhivare -dupa sectia predatoare sau dupa sectia primitoare?>>, raspunsul a fost <<dupa cea trecuta in coltul din dreapta sus>>. Probabil ca astfel de joburi au cam disparut si din contabilitate. Daca articolul s-a vrut o exemplificare pentru "omul potrivit la locul potrivit" este cam simplist si cam scnemati chiar si pentru un curs de pregatire a specialistilor HR.
    • Like 3
    • @ Petru
      Așa este, decizia poată să depindă de complexitatea job-ului. Însă în cazul expus de mine era vorba despre un scenariu ipotetic în care nu era nevoie de experiență în câmpul muncii, iar candidații ar fi fost pregătiți de la zero. Dar scopul articolului nu era să scoată în evidență acest experiment și clar nu exemplifcă "omul potrivit la locul potrivit". El are scopul de a vorbi despre oameni, despre voluntariat și despre a scoate la iveală preconcepțiile noastre legate de anumite meserii și felul în care aplicăm etichete în societate și în procesele de recrutare. Așadar are scop de conștientizare, în speranța că o să ne facă mai buni unii față de alții. Și din păcate nu mă mândresc cu faptul că mi-ar lua o viață întreagă să povestesc sutele de etichete total nejustificate auzite în procesele de recrutare, multe venite nu de la specialiștii în HR, ci de la managerii de divizii.
      • Like 1
    • @ Beatrice Galațanu
      Parerist check icon
      Totusi, ce legatura are situatia descrisa cu a fi buni unul fata de altul? Daca sunteti "buna" fata de un candidat sunteti "rea" fata de celalalt, oricare ar fi ei. E un joc in care suma "bunatatii" este nula.
      Mai mult, evaluarea unui CV oricum se va face pe baza de prejudecati, oricare ar fi ele. O evaluare reala si cat de cat obiectiva a celor doi candidati ati putea sa o faceti dupa ce ii puneti la treaba cateva luni, nu citindu-le CV-urile.
      Eu sunt curios cum evaluati eficacitatea "tehnicilor de interviu" atunci cand le validati sau nu.
      • Like 2
  • Stimată domnișoară specialist HașeR, dacă țineți cât de puțin la acel barman, vă rog să îi spuneți să își păstreze jobul. Rolurile de contabil începător (adică plimbare de hârțoage și introducere de cifre în Excel) sunt deja aproape automatizate, așa că mașinăriile vor lăsa ”profesioniștii” din acest sector foarte curând fără job.
    Băiatul ăla, dacă învață să vorbească frumos cu oamenii, să întrețină o conversație, să combine gusturile mai multor băuturi și să creeze experiențe foarte personale pentru vizitatorii barului, poate ajunge departe, inclusiv la a avea afacerea lui. Vă rog, nu îi distrugeți viitorul, că nu vrea să fie contabil începător, deci viitor șomer!
    • Like 4
    • @ Doru Șupeală
      Buna ziua, domnule Doru Șupeală. Mulțumesc că v-ați luat timp să-mi lăsați un comentariu. Pentru că amândoi avem experiență în “HașeR”, mi-ar fi plăcut să ne adresăm direct pe nume, căci în domeniu nostru tonul și felul în care ne adresăm cuiva pot crea experiențe faine. Așa cum am expus în articol (pe care sunt sigură că l-ați parcurs și înțeles așa cum l-am scris), este vorba doar despre un experiment empiric care testa percepțiile managerilor din România (peste 700) legate de anumite meserii. Vrem sau nu să admitem, de foarte multe ori candidații sunt respinși în procesele de recrutare din cauza unor bias-uri pe care le avem și care sunt voluntar sau involuntar aplicate. Aceste etichete sunt fie cultural moștenite, fie sunt pur personale (căci iată și dvs. ați pornit de la un bias și ați presupus că rolul de barman îi este atribuit unui bărbat, exprimându-vă “Băiatul ăla”). Aș sune că sunt extrem de departe de a distruge viitorul cuiva și îmi place să cred că nu ați vrut să lăsați acest comentariu cu un ton care să mă tragă injust la răspundere, căci nu ne cunoaștem personal experiența de lucru și nici cea de viață. Așa cum am scris și în articol, este vorba doar despre etichete aplicate injust și o dezbatere deschisă pe care am avut-o cu sute de manageri care au admis că ei greșesc în procesele de recrutare. Cât despre digitalizarea și automatizarea anumitor meserii, sunt câteva companii care au făcut pași uriași în acest sens. Dar în continuare există suficiente multinaționale care nu sunt la acest nivel și au nevoie de oamenii pe aceste roluri pentru că nu au procesele automatizate. Deci acest “aproape automatizate” este pentru ele destul de departe.
      • Like 1
    • @ Doru Șupeală
      Dan check icon
      Excelent raspuns..V-am dat like !! Asa este , trebuie antrenati tinerii absolventi caci altfel vor ,,ingrosa randul somerilor !
      • Like 0
    • @ Doru Șupeală
      Corect!
      • Like 0
    • @ Doru Șupeală
      Opinia mea este ca aveti o intelegere gresita asupra domeniului. Specialistii in domeniu nu isi pierd jobul, ci se transforma, daca nu stiati un finantist absolvent de pe bancile ASE ( cel putin fac de conta) stie f bine sa lucreze cu bazele de date si cu sistemele informatice. Deci ce cunostinte sunt necesare acum sunt orientate mai mult in aceasta directie. NU se mai plimba de 10 ani hartii, va spun din experienta.
      Pentru beatrice: alegerea este, fara falsa modestie, ca si in cazul unui medic rezident. Nu poti alege pe cineva cu zero experienta in ceea ce priveste cunostintele financiare. INSA de aceea exista si interviurile tehnice, eu unul i-as da o sansa si barmanului, exista posibilitatea ca acel om sa fie pasionat si sa fi invatat pe cont propriu. Insa statistic vorbind nu sunt f mari sanse. Deci repet absolventul de ASE - Contabilitate si informatica de gestiune, stie ( asta daca a facut facultatea cu simt de raspundere): sisteme contabile locale, sisteme consolidate (fuziuni, lichidari, dizolvari), sisteme contabile internationale ( dupa care se ghideaza multinationalele), sisteme informatice integrate ( ERP-uri), baze de date ( modelare), analiza financiara. Deci sunt muuulte aspecte... nu comparati cu un simplu contabil la un butic care a invatat contabilitatea din mers, nu se compara ce este la o multinationala cu un butic sau o firma micuta romaneasca.....
      • Like 0
  • Buna tuturor,
    In urma cu o saptamana, mi-am depus cv-ul pentru un post de Junior Software Engineer. Mentionez faptul ca am terminat facultatea si masterul pe Inginerie Software. Am primit raspuns de la firma cum ca nu sunt eligibil deoarece prefera persoane doar cu o singura facultate si ce nu sunt angajate in momentul de fata. Eu ce sa mai inteleg din asta?
    • Like 2
    • @ George Alexandru
      Bună, George! Sper să fie în regulă să ne tutuim. Este foarte posibil ca CV-ul tău să nu fi fost citit în detaliu de persoana care l-a parcurs. Poți să le răspunzi că profilul tău întrunește tocmai cerințele lor (prim job și facultate absolvită). Căci dacă am înțeles corect, profilul tău e fix ce caută ei.
      Sfatul meu ar fi să nu te descurajezi și să aplici mai departe. Și trimite CV-ul tău către companiile de recrutare (Lugera, Adecco, Temps etc.) care caută profiluri similare cu al tău și au roluri deschise pentru diverse companii cu care colaborează. Mult succes să găsești un rol fain!
      • Like 1
  • Cum sa recrutezi pentru o pozitie care necesita anumite skills uri (ca cele de contabil) un barman (fara nici o aluzie rauvoitoare pentru aceasta meserie). Chiar daca este vorba de contabil junior, trebuie sa ai oarece intelegere asupra activitatii, cifrelor, si o anumita responsabilitate. Poate nu intocmesti Balanta de Verificare a societatii, dar tranzactiile si munca pe care o depui fac parte din situatiile financiare ale companiei. Poate d aia nu merge asa bine pe alocuri.... au fost angajati barmani pe posturi de contabili
    • Like 4
    • @ Loki Loki
      Mulțumesc pentru comentariu. Așa cum am expus și în articol, este vorba despre un experiment despre percepții și nu o recrutare propriu-zisă. Iar în acel scenariu ipotetic, compania își asuma o persoană cu zero experiență în câmpul muncii. În urma discuțiilor cu managerii din companii care au răspuns în acest scurt experiemnet, aceștia au admis că au tendința să eticheteze persoanele care nu au făcut facultate și care vin din meserii nu foarte specializate.
      Este evident că dacă ai nevoie de cineva care să aibă niște cunoștințe minime de întocmire balanță, dai un test și verifici competențele. Just ar fi să aplici testul ambilor candidați și să le dai șanse egale, indiferent de experiența anterioară. Plus că până la etapa de angajare, ai interviuri video/telefonice sau față în față unde poți să îți dai seama care din cei doi este mai potrivit din punct de vedere tehnic și comportamental. Ideal este să nu aplicăm etichete și să pornim de la steoretipii.
      • Like 1
  • Ce-i aia ”junior contabil” / ”rol foarte junior”?? Frate, voi vorbiti limba romana sau preluati ca pelicanii vorbele altora cu google translate? Intrebarea e oricum prost pusa, ori vrei contabil incepator (la salariu minim) ori barman cu experienta - pe care degeaba-l pui contabil incepator pentru ca omul nu-ti va mai inainta in cariera si nu va voi sa se plafoneze la salariul ala minim si fara bacsisuri. Sa fim seriosi!
    • Like 2
  • Pe același principiu, pentru un post de chirug ar fi de preferat un măcelar cu experiență și nu un absolvent de facultate fără experiență, nu?
    • Like 2
    • @ Corneliu Tablan
      Bineînțeles că nu este pe același principiu și extrapolarea din comentarul dvs. nu ajută. Eu am pus în oglindă zero ani de experiență pentru un rol în care e nevoie de sarcini extrem de simple de îndeplinit (lucrul cu documente, excel etc.). Nu putem să comparăm meseria de chirurg cu cea de măcelar, căci cele două sunt extrem de diferite și necesită competențe diferite. Oricum să știți că nu este simplu să fii măcelar. E o meserie foarte căutată în anumite industrii și sunt bine plătite în străinătate. Și am exemple concrete de persoane care au lucrat în bar și ulterior au reușit în multinaționale să aibă roluri de marketing, sales și altele și să aibă performanță ok.
      • Like 0
  • M-am pus si eu in postura de recrutor. De cum am citit textul "Ai de recrutat un rol foarte junior într-un departament contabil. Nu este nevoie de experiență pe acest rol pentru că urmează să îl formezi pe viitorul coleg." stiam pe ce 'sablon' voi alege. Si nu conta care ar fi optiunea a doua (ex: barman cu experienta).
    Pentru pozitia respectiva se doreste 'formare/modelarea' angajatului. Deci orice persoana cu experienta (in orice domeniu) poate fi 'format/modelat' mai dificil, pentru ca fiecare vine cu un comportament si cu prejudecati din 'experienta'.
    Daca se specifica 'un barman cu experienta, dar dornic sa invete, deschis la minte si care are bazele contabilitatii' ar fi meritat discutia.
    In schimb o persoana fara experienta este mai usor de acomodat la cultura companiei (asta daca acea companie angajatoare este una care se respecta si investeste in asta), pentru orice domeniu de activitate (ex: contabil, sales, IT, etc).
    • Like 6
    • @ Maja Rodriguez
      Mă bucur că ați făcut acest exercițiu de a vă pune în papucii unui specialist care recrutează. Așa cum am menționat și în articol, ideal este să încercăm să nu etichetăm. Dacă vorbim de acest experiment în acest scenariu ipotetic (zero ani de experiență și urmează să îl formezi pe viitorul coleg), ideal și normal este ca angajatorul să îi sune pe ambii candidați și să le verifice competențele tehnice și comportamentale. Și apoi să decidă cine se potrivește. Fără a taxa un CV pe baza unor preconcepții legate de meserii & experiență.
      • Like 1
  • Draga doamna/domnisoara Galatenu,

    una sunt scolile de meserii, alta sunt studiile superioare intr-un domeniu. Cu alte cuvinte, eu pot sa invat sa fac o prajitura (nu imi va iesi la fel de bine, si probabil nici la fel de frumoasa) ca cea a unui absolvent de scoli de bucatari. Dar imi va iesi astfel incat sa nu omor cinci caini cu ea, in sase feluri. Asta nu inseamna ca nu as prefera sa le cumpar de la o persoana care chiar stie ce face.

    O persoana care a absolvit o scoala de meserii nu va sti sa faca balans contabil in sase luni. Nici un barman care numai asta face nu va fi capabil, si e OK asa. Nu conteaza cat de mult entuziastm are - ca angajator, nu imi permit sa suplinesc trei ani de facultate cu on-the-job training, asa cum nici un bucatar nu si-ar permite sa ma plateasca ca sa ma invete cum sa toc ceapa.

    Un balans contabil nu e o gluma; daca nu il faci bine, iti bagi angajatorul la puscarie. Asa cum un absolvent de scoala culinara isi baga angajatorul la puscarie daca nu gateste sau pastreaza o carne de pui corect, si otraveste oameni.

    Eu nu as putea face piscoturi bune, in mod constant, in fiecare zi. e un skill pe care nu il am, si pe care nu cred ca pot sa il invat. De ce credeti, dumneavoasrta, pesrsoanele de HR ca Excel-ul, legislatia, raportul cu statul sunt lucruri pe care un tanar ambitios le va invata de la sine in 3 luni?
    • Like 6
    • @ Maria Zamfir
      Aveti dreptate! Doar ca cel mai probabil, postul in dep. contabil la care se refera autoarea e mai mult pt contabilitate primara sau hartogarii mai simple, adica un post de pe care nu va trebui niciodata sa faci balanta contabila sau alte situatii financire. Deci in cazul asta, tinand cont ca facultatile de la noi (chiar si cele mai bune) se bazeaza mai mult pe teorie, un ospatar/ casier cu ceva experienta poate fi mult mai bun pe postul ala!
      • Like 3
    • @ Maria Zamfir
      Buna ziua și mulțumesc pentru comentariul amplu. Aveți dreptate despre diferențele dintre școlile de meserii și studiile universitare. Așa cum am scris în articol, este vorba despre un scenariu ipotetic construit pentru atesta în ce măsură suntem tentați să etichetăm un CV înainte să testăm abilitățile technice pe care candidații le au. Dl. @Daniel Ardelean a completat bine ce urma și eu să vă răspund.
      • Like 1


Îți recomandăm

Fată la școala online

„Mai țineți minte emoțiile de la examenul de șofat? Ei, cum ar fi dacă, după câteva mii de ore de șofat, ați mai da unul? N-am niciun dubiu, ar fi fără mare panică. Așa e și cu testele la matematică”, spune Gabi Bartic. (Foto: Profimedia)

Citește mai mult
text: Beatrice Galațanu / voce: Claudiu Pândaru
sound-bars icon