Sari la continut

Apusul Clintocrației. Eva Peron rămâne pe peron

Clintons

Candidata democrată la Președinția Statelor Unite, Hillary Clinton, își acceptă înfrângerea în fața republicanului Donald Trump, pe 9 noiembrie, 2016, într-un discurs ținut la Hotelul New Yorker. În spatele său, Bill Clinton, fost președinte al Statelor Unite | Sursa: Guliver Getty Images

Hotărât lucru, personalitatea dnei Hillary Clinton produce reacții dintre cele mai diverse. Uneori e greu de înțeles dacă explicația stă în cameleonismul orbitor al fostei Prime Doamne sau în laxitatea criteriilor de receptare a semnalelor de tip „curcubeu” transmise de acest „animal politic” de o tenacitate extraordinară.

Discursul de mulțumire ținut pentru membrii echipei de campanie electorală și pentru toți cei care au susținut-o în acest maraton a fost exemplar structurat și mișcător rostit. El a avut darul să emoționeze și să provoace cuvinte de laudă până și din partea unor aprigi adversari politici. Pentru o clipă, criticile au adormit subit.

Printre aceste critici, venite și de la mulți suporteri dezamăgiți de înfrângere cu doar câteva ore înaintea discursului doamnei Clinton a fost și aceea absolut întemeiată privind o campanie în care candidata democraților nu a avut un mesaj limpede. Succesiunea sloganurilor „în scară” a sfârșit prin a oblitera total mesajul.

Sloganul-șef, „Stronger together”, împrumutat după titlul unei broșuri de propagandă cosemnate împreună cu Tim Kane, colegul de ticket electoral, a spus multe și nimic. De partea cealaltă, asumându-și riscul de a trezi suspiciuni și acuzații foarte dure, sloganul lui Donald Trump, „America First“, a percutat.

Aici s-a aflat diferența fundamentală între cei doi candidați. Neavând practic nimic de pierdut, Donald Trump și-a asumat riscuri multiple – discursuri, reacții, comentarii inacceptabile etc. – care ar fi putut îngropa nu un candidat, ci zece. Hillary Clinton a operat într-o zonă de confort proprie produselor unui sistem închis. O zonă, uneori de maxima siguranță; alteori – de falsă siguranță.

„Mușcătura” nu avut dinți. E greu să sfâșii, când porți o proteză dentară. Mai ales când ești obligat să investești timp și energie în a te apără. Iar cele pe care ești obligat să le explici nu pot fi, cum a încercat, livrate opiniei publice sub eticheta „Simple erori; n-am făcut-o cu intenție. Nu se va mai întâmpla.”

„Scheletele din debaraua” de campanie a dnei Hillary Clinton nu au fost nici „simple”, nici nu au constituit rezultatul unor erori din care intenția să fi lipsit. Dimpotrivă, intenția și mai ales siguranța arogantă cu care au fost comise au fost alarmante. Fragmente din corespondența între apropiații ei de campanie o confirmă.

Hillary Clinton nu este o piesă independentă, este parte a unui mecanism politic redutabil – Bill & Hillary Clinton. O structură care vine cu avantajele și dezavantajele ei. În prima categorie intră ipostaze ca Prima Doamnă de Arkansas, Prima Doamnă la Casa Albă, Senator de New York, Secretar de Stat impus de partid câștigătorului din 2008, Barack Obama.

În a doua categorie intră strigoi precum „I did not have sexual relations with that woman…” și „It depends on what the meaning of the word ‘is’ is.“ Nu de sordidul faptelor și de mijloacele jenante ale apărării de acum două decenii a fost vorba, ci de aroganta certitudine că poți folosi, încă o dată, cu succes, aceeași rețetă.

Adevărurile cele mai devastatoare nu au fost cele despre candidata Hillary Clinton, ci cele despre instituția Mentalitatea Clinton. Și aceste adevăruri nu au fost neapărat devastatoare atunci când au fost rostite de adversarii politici ai dnei Clinton, ci când au fost formulate de unii dintre cei mai apropiați colaboratori ai ei. Un exemplu este cel al lui John Podesta din mesaje devenite publice.

De la instincte politice mai mult decât discutabile, la încăpățânarea diabolică de a nu recunoaște adevărul și incapacitatea de a accepta o decentă reconciliere cu el, paleta este vastă. Podesta – Hillary Clinton, sacul și petecul. Potrivit propriei mărturisiri, în urmă cu două decenii, cel dintâi a fost salvat de pușcărie de un vechi prieten, avocatul Peter Kadzik.

Îți recomandăm

Același Kadzik, azi Assistant Attorney General for Legislative Affairs în Ministerul de Justiție, care a livrat domanei Clinton, via Podesta, întrebările pe care membrii unei comisii a Congresului urmau să i le pună dnei Secretar de Stat. Practica întrebărilor ilegal transmise dnei Clinton s-a dovedit una curentă.

Nu puțini democrați, inclusiv președintele Obama, ba chiar și republicani deveniți magnanimi după ce Donald Trump a câștigat alegerile, s-au declarat impresionați de încurajarea transmisă celor mai tineri dintre suporterii săi de Hillary Clinton, tineri profund afectați de înfrângere: „Fighting for what’s right is worth it.”

Un îndemn incomplet, căci din el lipsesc câteva detalii despre o componentă care nu are ce căuta în asemenea competiții: să nu accepți sabotarea propriilor colegi de partid în competițiile interne, să nu recompensezi sabotorii cu poziții ca Președinte Onorific al Campaniei tale Electorale, să nu accepți furtul întrebărilor secrete pentru dezbateri etc.

Poate că primului îndemn i s-ar cuvenit o pereche, ceva de genul „Use of malversation when fighting for what’s right is wrong and unacceptable.”

Doamna Hillary Clinton le-a mulțumit și celor care au contribuit financiar la campania sa electorală fie și cu numai cu 5 dolari. Dar a uitat să le mulțumească celor care au ajutat-o să aibă la dispoziție aproximativ două miliarde de dolari pentru această campanie; totuși, nu din pușculițele cu 5 dolari s-a strâns o asemenea sumă indecentă.

Adevăratul mesaj electoral al candidatei Hillary Clinton a fost „Vreau și mi se cuvine să fiu președintele Statelor Unite”.

Nu a fost suficient de convingător. Deși cuplul politic Bill & Hillary Clinton a fost timp de câteva decenii unul extrem de redutabil iar protagoniștii au dovedit, nu o dată, că au mai multe vieți politice, e posibil ca 8 noiembrie 2016 să marcheze apusul Clintoncrației.

P.S. Dacă în discursul de dimineață, Hillary Clinton menționa că l-a sunat pe Donald Trump pentru a-l felicita și a-și oferi serviciile de a colabora cu noul președinte spre binele țării, seara, la ora când scriu aceste rânduri, în mai multe orașe americane, suporteri ai dnei Clinton sunt angajați în demonstrații anti-Trump, unele dintre ele marcate de violență. Semn că a respecta rezultatul unor alegeri libere și echitabile nu e la îndemâna oricui și că fiecare tabără își are propriul „basket of deplorables”.

Articol preluat de pe blogul autorului

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Doamne ajuta!
    • Like 0
    • Este o reală plăcere să citești un asemenea articol sclipitor argumentat.
      Toata stima dlui Dorin Tudoran!
      • Like 1
      • Adineauri am citit un editorial in The New York Times - ziar care a declarat pe fata ca o sustine pe dna Clinton - semnat de Paul Krugman (Premiul Nobel pentru Economie), un stingist (liberal in sensul american) cu note isteroide. Ca sa nu cada prada disperarii, Krugman ii incurajeaza pe democrati in felul urmator (literal, nu este o interpretare tendentioasa din partea mea): nu va pierdeti speranta, viitorul este al nostru, fiindca demografia lucreaza in favoarea noastra: albii sunt in scadere, in vreme ce (enumera) negrii, hispanicii, LGBT si inca ceva, nu mai tin minte, sunt tot mai multi! Ei da, daca te definesti drept partidul tuturor categoriilor de minoritati, avind ca adversari albii (!? dna Clinton sau Krugman sunt cumva de alta culoare?) nu e de mirare ca votul i-a lasat cu buza umflata. Culmea: articolul se intituleaza „In apararea valorilor americane”. Halal aparare si halal valori americane. Recunosc ca i-am privit cu suspiciune pe republicani si aveam oarecare simpatii democrate, insa de acum inainte nici nu mai vreau sa aud de ei. Voi urmari cu mai mare atentie ce fac libertarienii, care de la 5% in alegerile din 2012 au urcat la 12%. Nu e putin!
        • Like 2
        • @ Dan Craciun
          Gogu
          Ia să ne gândim la următorul aspect. Krugman provine dintr-o familie de evrei care au emigrat în Europa chiar când trebuia, cu câțiva ani înainte ca "albii creștini" sa facă printre cele mai mari tâmpenii din istorie. E foarte posibil deci ca pentru el personal valorile americane sa tina mai mult de toleranta și multiculturalism decât de ziduri și sârmă ghimpata. Nu spun ca are sau nu dreptate însă din perspectiva lui pur personala e de înțeles alergia la bigotisme și la persecutarea imigranților. America "lui" e cea care i-a salvat familia și locul unde fiul unor emigranți dintr-o minoritate ajunge la premiul Nobel. Sau chiar locul unde un emigrant ca Elon Musk ori Sergey Brin ajung pe acoperișul lumii. Krugman e la fel de american la a doua generație și de minoritar ca și diliul ala de la atacul din Orlando, și s-ar putea sa se simtă amenințat și el atunci când emigranții sau ereticii sunt băgați toți în aceeași oala.
          • Like 0
        • @ Gogu
          Excelenta explicatie in privinta mentalitatii emigrantului evreu (si celelalte doua exemple vin din aceeasi directie). Poate ar trebui mentionat si faptul ca (presupun, nu stiu) niciunul dintre ei nu este un emigrant ilegal, vorbitor (numai) de spaniola, semianalfabet si iubitor de muzica rap etc. O analiza la fel de penetranta si in legatura cu dna Clinton?
          • Like 0
        • @ Dan Craciun
          Gogu
          Intentia nu a fost apologia democratilor sau a lui hc. Ideea e insa ca nu toti sustinatorii lui hc sunt niste pomanagii care traiesc din asistenta sociala sau manipulatii lui Soros, la fel cum nici votantii lui dt nu-s doar rednecks deplorabili. Fiecare a avut motivele lui sa aiba simpatii sau antipatii care nu din doar de "oferta" celor doi candidati ci si de istoria personala a fiecaruia.
          • Like 0
        • @ Gogu
          Absolut de acord! Fiica mea este cetatean american, profesor universitar, poliglota si umblata prin lume, alba si straight si a votat cu HC, fiind dezgustata de Trump! Ginerele meu e si mai american, inginer, are doua facultati si tocmai a avansat in ierarahia unei mari corporatii (Georgia Pacific), crestin presbiterian, vechi votant republican si nu a votat cu Trump, ci cu libertarienii etc. Ce a iesit am vazut. Ce va fi vom vedea.
          • Like 0
      • ca si australia, america este tara celor indrazneti, deci america nu are nevoie de contopisti , ci de voluntari. america are nevoie de oameni care sa poata sa : To dream the impossible dream / To fight the unbeatable foe / To bear with unbearable sorrow / To run where the brave dare not go / ... (http://www.songlyrics.com/man-of-la-mancha/the-impossible-dream-the-quest-lyrics/#EeZ3OQjgqhPKpqvt.99), eventual sa duca natiunea "Where no man has gone before" (White House : The Introduction to Outer Space - 1958 - Dwayne A. Day). chestiunea sta in elementele cheie : O thus be it ever, when freemen shall stand / Between their loved homes and the war's desolation. / Blest with vict'ry and peace, may the Heav'n rescued land / Praise the Power that hath made and preserved us a nation! / Then conquer we must, when our cause it is just, / And this be our motto: 'In God is our trust.' ("The Star-Spangled Banner", national anthem of the United States of America)
        • Like 0
        • 1.Nu am simpatizat cu dna Clinton, parea cam mult pt mine ca dupa ce barbatu'su a fost presedinte 8 ani acuma mot se vroia si ea din nou sefa la Casa Alba. Adica chiar in America s-au terminat toti oamenii de valoare si ajungem iar la Clinton? 2. Trump mi-a parut un om cu simtul umorului, care spune lucrurilor pe nume chiar daca sunt neplacute, iesind din carapacea acelui "political correctness" care a cam tampit societatea umana. Nu inteleg de ce f multi au crezut imposibila victoria lui Trump, iar acum aceeasi sutin ca va veni apocalipsa, bombele nucleare vor exploda, negrii se vor razvrati, nordul se va lupta cu sudul etc. Adica chiar nu putem crede ca milioane de americani au preferat un astfel de presedinte care le da speranta ca se va schimba ceva in America?
          • Like 2
          • Între demonstranții ”not my president” și ”fuck Trump'', n-am vazut decat tineri. Viitorul suna bine, totusi. Tineri care stiu ca e mai usor sa lupti cu mafia decat cu spitalul de nebuni.
            • Like 0
            • @ Serin Jura
              Timerii sunt mai usor manipulabili. Plus ca majoritatea se bucura la pomeni/munca putine si wellfare din belsug. Ce s-or face cand li se termina iarba, si tre' sa-si rasuceasca singuri alta...nu stiu!
              • Like 0
          • Femeia e sinistra, iar aici nu ma refer la fizic (cand era tanara o consideram chiar draguta) ci la ce are in spate. Daca nu ma insel, au fost in anii '90 chiar cateva morti suspecte, legate de afacerea Whitewater. Oricum, bine ca au iesit republicanii in Congres.
            • Like 1
            • Nu cred ca Rusia si Trums se iubesc...in discursul sau a zis: Vom incerca sa ne intelegen cu tarile care se inteleg cu noi ( get along). Daca Trump va face concesii ele vor fi urmate de concesii si din partea Rusiei. Iar Putin nu are nevoie de Moldova ci de un cap de pod in Orientul mijlociu. Iar daca Romania va incerca concret sa se uneasca cu Moldova drumul va duce prin Washington si Moscova cu escala la Bruxelles. Ce trebuie insa urgent sa intelegem e ca de acum incolo Europa nu mai poate conta pe fratele mare si puternic ci tb sa creasca mare singura. O armata europeana ar fi ideal si România ar tb sa-si reganfeasca toata strategia de aparare.
              • Like 1
              • Ştiu că exista deja un stat american care tot dădea semne de separaţie. Parcă Georgia... Acum i s-a adăugat şi California. În 2019 va avea loc un vot istoric. O Americă fără California... Ciudat...
                • Like 0
                • @ Valentin
                  nu ciudat ... normal ... pentru lumea normala ... usa nu este un stat national, unitar ... bla, bla, bla ... este o republica "federala" composa din 50 de states, 1 district federal (Washington, D.C), 5 teritorii auto-governate ( Puerto Rico, Guam, Northern Mariana Islands, U.S. Virgin Islands, and American Samoa), si diferite possesiuni (United States insular areas in the Pacific Ocean (Baker Island, Howland Island, Jarvis Island, Johnston Atoll, Kingman Reef, Midway Atoll, Palmyra Atoll, and Wake Island) and one in the Caribbean Sea (Navassa Island).).ca sa intelegem trebuie sa citim istoria teritoriului ocupat astazi de usa : aprox sec 10–11, vin dinspre islanda vikingii; in 1492 spania il trimit spre vest pe Christopher Columbus. el debarca si infiinteaza prima colonie pe coasta de est a continentului nord american; in 1497 John Cabot trimis de Henry VII of England pene si el bazele unor colonii pe continetul american; in 1520–1521 portugalia prin João Álvares Fagundes, stabileste o colonie in Cape Breton Island; in 1534 franta prin Jacques Cartier denumeste golful Saint Lawrence "The Country of Canadas", dupa o denumire Iroquois, si il revendica in numele lui Francis I of France; in sec 16 Francisco de Ulloa atinge coasta Pacificului in zona golfului California stabilind ca Baja California este o peninsula; in 1579 Sir Francis Drake ca trimis al England stabileste o colonie, New Albion, undeva pe coastele din nordul peninsulei California; prin 1609 incepe explorarea institutionalizata a interiorului continentului - Northeast Passage to India - sub auspiciile Dutch East India Company, de catre Henry Hudson. si astfel olanda incepe sa colonizeze teritoriul continetal american cu Hudson River; in July 3, 1608 este fondat orasul Quebec de catre Samuel de Champlain care explora Canada; la 1607 sunt fondate "Thirteen Colonies"; din 1765 incepe revolutia americana, care duca la razboiul din 1775–1783 cu marea britanie. in 1778 Franta intra oficial in razboi alaturi de americani. razboiul se incheie prin Treaty of Paris (1783); incepand cu 1783 marea britanie cedeaza teritorii in favoarea "Thirteen Colonies", aprox 2,5 mil locuitori, pana acestea ating malurile Mississipi; la 1803 este achizitionata Louisiana de la francezi (teritoriu tocmai redat frantei de catre spania - Treaty of Madrid, 21 March 1801); in 1818 se fizxeaza o granita asumata, liniara, in nord. fata de ac linie, marea britanie cedeaza in sud un teritoriu in North Dakota si statele unite cedeaza un teritoriu din nord de ac linie; in 1819 spania cedeaza Florida, zona Hudson si o micro zona continental centrala; in 1845 este anezata "Republic of Texas"; in 1846 marea britanie cedeaza "Oregon Teritorry" si uniunea ajunge la oc. pacific; in 1848 prin "Mexican Cession" se fondeaza 4 state in sud-west; in 1853 se intregeste sudul statului Arizona si se fixeaza granita definitiva cu mexicul; in 1867 este achizitionata de la rusia Alaska si in 1898 este anexat arhipelagul Hawaii si insula Puerto Rico; alte teritorii : 1899 - American Samoa, 1917 - Virgin Islands, 1944 - Northern Mariana Islands, 1950 - Guam, - premiu pt cei care ai citit pana aici :) https://en.wikipedia.org/wiki/European_colonization_of_the_Americas#/media/File:Non-Native-American-Nations-Territorial-Claims-over-NAFTA-countries-1750-2008.gif
                  • Like 0
              • Cred ca asta nu e doar sfarsitul dinastiei Clinton ci unui sistem bazat pe "political corect". Statul a ajuns sa intre in fiecare aspect al vieții americanilor, a incercat sa creeze imaginea falsa de tot unitar, toti suntem la fel! Toti suntem americani...si asta cocotati pe zagrie nori din centrele finaciare, cu miliarde de dolari in banci si cu media subjugata. Mesajul insa n- a mai prins si s-ar putea ca Trump sa nu fie antichristul de care lumea se tot teme insa el a avut curajul de a aborda teme pe care unii nici nu le pomenesc in gand de frica unei cenzuri autoimpuse. Libertatea opiniei e un drept al fiecaruia dar in ultimii ani a devenit aproape imposibil sa vorbesti despre "gay mariages" islam sau violenta interetnica si sa nu fi catalogat drept rasist. Iar asta e o mare greșeală, greseala pe care actuala elita politica nici macar nu si-o asuma ci da vina pe aia " posti dar multi" nu doar analfabeti si redneks au votat cu Trump ci si persoana absolvente de colegiu si universitate. Au avut curaj sa-si invinga teama de prejudecatile sicietatii insa doar cei cu ciraj pot reusi in viata, restul astepata cuminti locul la lantul trofic. Nu sustin iesirile idioate ale lui Trump si nici toata platforma sa dar inainte de a ma judeca ca rasist si mispgin puneți-vă intrebarea asta: Sunteti multumiti de cum merg lucrurile?
                • Like 5
                • @ Radu Rozor
                  Deocamdată e pe cale să se nască o frumoasă poveste de dragoste între America şi Rusia, o poveste care nu ne avantajează deloc. Absolut deloc. Mai lipseşte rezultatul alegerilor din Rep. Moldova, dar îl bănuim şi pe acela...
                  • Like 1
                • @ Radu Rozor
                  E foarte corect ce spuneti. De asta ma bucur si eu ca nu a iesit madam Clinton. M-am saturat de socialism, de multiculturalism, de corectitudine politica si de dictatura minoritatilor, de victimizarea LGBT, etc. Corectitudinea politica inseamna sa pui pumnul in gura omului, sa negi realitatea.
                  • Like 3
                • @ Valentin
                  Ramane de vazut. Trump e imprevizibil iar daca Putin il calca cu ceva pe coada nu va proceda precum tovarasul Obama, care se pierdea cu firea in fata piticului de la Kremlin sau mai avea un pic si-i pupa mana regelui saudit.
                  • Like 0


              Îți recomandăm

              Creative Tim

              În fiecare dimineață, Alexandru și colega lui, Cristin, ieșeau de la metrou la Victoriei și se îndreptau, ca alți angajați ai companiilor multinaționale, spre una dintre clădirile de birouri din zonă. În timp ce ceilalți urcau cu lifturile la etaj, ei rămâneau la parter, la o cafenea: acolo au avut un an și jumătate „biroul”, de la care plecau de multe ori seara, la ora închiderii.

              Citește mai mult