Câinii latră, că varanul trece. Dar mai bine să stea în continuare unde este

Săptămâna trecută am fost acasă, la părinţi.

În pragul alegerilor, mereu am o reţinere, deoarece discuţiile deraiază (şi) spre politică. Tata, în special, e interesat să aflu cu cine votez, deşi îmi cunoaşte opţiunile, care aproape niciodată nu s-au potrivit cu ale lui. Dar îl râcâie până nu stoarce (încă) o confirmare că preferinţele mele au rămas neschimbate. Lucrul cel mai previzibil în discuţiile astea – din care motiv le şi evit– e că se enervează. E pătimaş, îl deranjează că nu văd lucrurile corect.

Ştiind la ce să mă aştept, i-o tai rapid. Însă întrebările tot curg, din păcate. Ştiu că USR e arvunit lui Soroş, că Cioloş e fiu de ungur şi Iohannis e neamţ? Nu cred că a sosit vremea ca 18 milioane de români să fie conduşi, în fine, de români? Lista revendicărilor şi nemulţumirilor e mare. Când termină, dacă îi prezint punctul meu de vedere, dă din mână plictisit. Ar prefera ca, după ce îl ascult, să mă declar de acord şi să nu găsesc nimic de comentat. Dacă îi aduc contraargumente şi simte că pierde teren, devine irascibil şi pleacă. Mă lasă la jumătatea frazei şi părăseşte camera.

Ce vreau să spun e că asemenea persoane nu se manifestă în spaţiul virtual. Acolo e în mare vogă emfaza hispterească a celor ce fac și dreg o Românie curată, decentă şi virtuoasă, dar care, când soseşte momentul să pună osul la treabă – asta însemnând, hic et nunc, să meargă la secţia unde sunt arondaţi şi să aplice ştampila cum simt –, intervine altceva: o ieşire în club, o discuţie filozofică despre cum ar trebui să meargă ţara, discuţie ce se prelungeşte până la închiderea urnelor de votare, săniuşul la Predeal sau Moeciu, un weekend brunch la Praga etc.

Cei ca tata sunt tăcuţi şi invizibili, nu bănuieşti existenţa lor. Dar să nu ne facem iluzii, numărul lor e mare şi, spre deosebire de ultravocalii şi omniprezenţii români frumoşi din mediul virtual, sunt mult mai hotărâţi din perspectiva punerii în aplicare a convingerilor politice personale. Duminica, nu mai târziu de 09:30, mama şi tata merg să voteze. Sunt conştiincioşi. Nu au ratat niciodată ocazia de a-şi exercita acest drept. Şi mă bucur pentru asta. Mă bucur că ei fac ce le dictează conştiinţa. Avem opinii diferite, asta e. Mă doare că iau prea în serios treaba asta, dar trece.

În vremea asta, cei care vorbesc echilibrat pe Facebook de domnia legii, de justiţie, de competenţă şi cinste, cei care ridică degeţelul moralizator şi nu mai prididesc cu glumiţele şi sictirul la adresa lui Ponta, Udrea, Dragnea, Tăriceanu, Ghiţă etc., riscă să oculteze o realitate vitală, că respectivii nu se sinchisesc de aşa ceva cât timp nu depăşesc un prag critic. Şi, în majoritatea cazurilor, pragul nu e depăşit. Îi doare la basca lu’ nea Nelu că-s făcuţi albie de porci. Moralizatorii nu-s în targetul de recrutare. 

Au fost trecuţi la pierderi din start. Miza lor e România celor trecuţi de 55 de ani, România celor umiliţi şi sărăciţi chiar de ei, cărora le servesc găselniţe abracadabrante pentru frustrările de-o viaţă. Lor le explică – de fapt, nu le explică, le repetă – de o mie de ori că Cioloş e fiu de ungur şi că DNA întrupează tot ce poate fi mai odios pentru justiţie, iar asta e suficient să convingă pe cine trebuie că România se duce dracu’ şi că nu există alternativă decât să votezi pe cei care efectiv au dus-o dracu’. Ceea ce, printr-o cruntă ironie, se şi întâmplă.

Punct ochit, punct lovit.

Cum zice şi un proverb: “Câinii latră, ca varanul trece”. Adică ce facem noi în mediile de socializare, de multe ori.

Sociologii vorbesc de ghetoizarea mediilor de socializare, de rigidizarea parcelelor virtuale unde indivizii nu se mai strâng pe bloguri pentru a împărtăşi informaţie, cât pentru a-şi valida reciproc punctele de vedere, “expulzând” pe cei ce îndrăznesc să-şi facă cunoscută o opinie diferită. Aceştia atrag atenţia asupra pericolului detaşării de complexitatea şi diversitatea lumii înconjurătoare şi spun că, alegând un mediu sigur şi confortabil pentru promovarea unor idei, neacceptând decât feedback pozitiv, au impresia că punctul lor de vedere prevalează şi e împărtăşit de toată lumea, deşi lumea, în cazul lor, e zămislită din cei care au ales din start să se branşeze la aceleaşi idei. (Şi din restul – la fel de numeroşi, poate – care, având o opinie diferită, preferă să o ţină pentru ei, pentru a nu fi ridiculizaţi şi/sau blocaţi.)

Din perspectivă societală, cele mai multe mesaje ambalate elitist nu vor reuşi să atingă – nu spun să convingă, ci doar să atingă – pe cei ce aparţin aşa-zisei Românii profunde, pe cei ce stau înţepeniţi în faţa televizorului şi al căror canal de filtrare a realităţii e subsumat axei Antena3-România TV. Succesul acestor posturi e atât de mare pentru că “poveştile” prezentate sunt formulate într-un limbaj elementar, aproape infantil, încât să poată fi pricepute (mai ales) de mintea lipsită de instrucţie

Pe un alt palier, specialiştii vorbesc de radicalizarea informaţiei şi de tot mai lenta penetrare de către raţiune a argumentelor uzuale. Imaginile şocante şi exprimările dure, care fac apel la emoţii simple, dar puternice, au luat locul gândirii şi judecăţii bunului simţ. Psihologul Howard Gardner atrage atenţia că mulţi adulţi, independent de pregătirea profesională, continuă să teoretizeze experienţa despre lume în aceeaşi termeni ca atunci când erau copii şi, dacă doreşti să te faci înţeles şi acceptat de ei, e necesar să te adresezi ca şi cum ai vorbi “minţii copilului de cinci ani”, să-i atragi de partea ta printr-un limbaj ferm, dar banal şi nenuanţat, care să nu lase loc de interpretare asupra ce trebuie făcut şi nu, asupra ce e bine şi rău şamd.

Asemenea concluzii fac ca argumentarea de tip raţional să eşueze lamentabil în remodelarea minţilor celor care nu reuşesc să acceadă la un nivel superior de sofisticare, mai ales în sfera moralităţii şi civismului, care ne interesează aici. Aceste persoane – şi, repet, ele pot avea chiar studii universitare solide – nu doar că îşi pigmentează existenţa cu “adevăruri” derizorii pentru o minte aşezată şi se hrănesc cu teorii incontestabil false, dar sunt incapabili să accepte un modus vivendi care să le explice natura lucrurilor în mod amănunţit şi logic.

Din perspectivă societală, cele mai multe mesaje ambalate elitist nu vor reuşi să atingă – nu spun să convingă, ci doar să atingă – pe cei ce aparţin aşa-zisei Românii profunde, pe cei ce stau înţepeniţi în faţa televizorului şi al căror canal de filtrare a realităţii e subsumat axei Antena3-România TV. Succesul acestor posturi e atât de mare pentru că “poveştile” prezentate sunt formulate într-un limbaj elementar, aproape infantil, încât să poată fi pricepute (mai ales) de mintea lipsită de instrucţie – mintea “neşcolită”, cum o numeşte Gardner.

Oricât ne-ar conveni sau nu, orizontul minţii preşcolarului, aşa cum se manifestă la adulţi, este un dat al zilelor noastre şi realitatea românească trebuie să ducă lupte formidabile pentru a impune un mod de gândire mai aplicat şi diferenţiat. Cum lărgirea acestui orizont se dovedeşte o sarcină dificilă, nu se poate face mare lucru pe termen scurt.

Ce se poate face, însă, acum, este ca toată lumea să se prezinte la vot: nu doar părinţii, ci şi copiii şi, dacă este cazul, nepoţii. Fără a căuta scuze că ăia sau ăilalţi nu luptă corect, sunt mincinoşi şi nemernici, manipulează şi trunchiază. A expirat timpul pentru asta.

Fiecare cu alegerile sale. E dreptul oricărui cetăţean să aibă o opinie diferită de a noastră şi să o exercite liber şi neîngrădit. Sincer, nu mă deranjează că tata şi mama au alte preferinţe. Îi iubesc oricum.

Părinţii noştri vor fi mereu părinţii noştri. Copiii noştri vor fi mereu ai noştri. Toţi locuim în aceeaşi ţară şi ne confruntăm cu aceleaşi probleme. Ticăloşii sunt în altă parte, niciodată în rândul familiei. Aşa că să nu mai vorbim de dezbinarea unei societăţi, ci de mobilizarea tuturor categoriilor sociale, să vină să-şi exprime opţiunile politice. Toţi, cu mic cu mare, cu studii şi fără, şomer sau angajat. Credem că părinţii se înşeală? Nicio problemă, fiindcă votul nostru este egal cu votul lor. Credem că copiii sunt naivi şi habar nu au ce vor? Cu atât mai bine, duminică se poate îndrepta această inocenţă.

Important e să mergem la vot.

Toţi, fără excepţie.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp