Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de trei ani. De astăzi vă invităm să ascultați editorialele audio publicate pe platforma noastră, dar și să testați viitorul tehnologiei, implementăm conversația vocală direct în browser, apăsând pe butonul de microfon poți cere acces. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Calamburul este viața mea

Mai în glumă mai în serios, obișnuiam să zic „Calamburul este viața mea". Nu există ocazie în care să nu-mi scape un joc de cuvinte. Fac asta de mic - nu mă pot stăpâni. Turui grămadă, le scap pe loc, uneori pe negândite, dar știu că sunt niște glume (uite una: glume de mestecat!), știu că e doar o hârjoană, nu fac din asta o virtute, nu public lucrări sau, și mai rău, nu sunt plătit pentru asta.

E un nevinovat exercițiu. Mă ține treaz. Mă ține cald, ca la furnal: el trebuie să ardă, chiar dacă n-are nimic prețios de turnat. Ceea ce nu uit însă, este că e doar un joc, o fac pentru amuzament.

Ce vreau să zic cu asta e că am rămas sidefat! Cu stupoare am realizat că în supa asta publică în care suntem amestecați (presa scrisă, vorbită, televizată, etc.) există unii care sunt angajați pe post de...calamburiști! (Uite că-mi vine și mie unul: Calamburiști și câștigi!) Pe bune - unde te uiți, unde te-nvârți, hop, un joc de cuvinte: Rebelion, Protevelion, Vanghelion, Paranghelion. Serios?!?  

N-am nimic împotriva jocurilor, dar am și eu o pretenție - dacă tot le publicați, dacă tot ne înmiresmați aerul comun mai ceva decât sconcșii la ananghie, faceți-le să aibe nițică sevă, să inspire lumea, s-o amuzo-lumineze dacă se poate. Am impresia că aceste calambururi ne tembelizează. D'aia toată lumea zice televiziunii tembeliziune.

Sunt încredințat că acești profesioniști ai jocurilor de cuvinte, acești calamburieni practicanți, disting calamburul (bazat pe echivocul creat de asemănarea sonoră a unor cuvinte cu sens diferit) de fratele său mai elaborat, cuvântul telescopat (alungirea prin alipire a cuvintelor, dându-li-se un sens conjugat). Adică, pe canalele de sport ar fi că diferența dintre:

"MESSI(IA) fotbalul ca artă"-calambur (mistic) și "MESSIRIASUL ia gheata de aur"-telescopare (cu un scop obscur).

Cum ziceam, se vede pregătirea filologică, însă dragi calambutarzi, distinși telescopeori, preainspirați liternici, ar fi bine dac-ați ridica nivelul și pe aria semantică, ce naiba! Pogresați! Ați prins șmecheria cu jocurile de cuvinte - treceți la nivelul doi: faceți proză nu fiți prozaici. Altfel copii or să creadă că proza e o poză de la PRO. Sau mai mișto - a fost o vreme când școlarii credeau că Eminescu a scris PROezii! Marfă, nu?

Deja e contra-productiv, nu credeți? Nu ne mai amuză - ne înțeapă timpanele, ne ia de proști și ne prostește și mai rău.

Pe vremuri oamenii se distrau, se provocau, se ironizau mai inspirat, parcă. Umblau prin târg tot felul de porecle celebre: Stela Popescu era Caterina Polivalente, Maia Morgensern era Șalom Stone, Ion Chelaru era Mârlan Brando, Ștefan Bănică-Frank Șișatra, Sorin Gheorghiu - John Travodca, unul era Alain Deloc, altul Paul Nimeni sau Brad Pittic, Fred Auster, Robert Efort, Chaterine Denervi, ca să nu mai zic de celebrul Ghinion Iliescu (producție "Academia Cațavencu"). Așa da, înțeleg ceva, au și sens și haz și spirit! Deși la ghinion l-aș bagă și pe GHINIONHANIS...

Astea calambururi, ăsta spirit! Se glumește și astăzi, dar cam fără spirit - mă hazardez a zice că se glumește împotriva lui. Ba chiar a devenit nesănătos, la propriu. Pe bune, se plâng chiar farmaciștii. Oamenii se auto-medicamentează pentru că numele pilulelor e prea explicit. „Dom’le, dacă zice în clar ce face, de ce să mai merg la doctor? Ai naibii ei cu mafia lor, ce-mi trebuie mie rețetă, când am văzut io la televizor ce-mi face mie bine - că iei o pilulă și slăbești pe loc, ca duamna Teo, între două știri!”

Ai putea să-i contrazici? Ia uite aici cât e de clar: Fortificat-e simplu, Calmotusin-limpede ca cristalu', Nervocalmin - nu mai spun, cât despre epopeicul Dezinflangât... îți sare în ochi (deși e pentru gât!). Debordează rafturile-n farmacii de traduceri păgâne ale unor substanțe savante: acetilcisteina e acum Fluimucil, stimabilul ei frățior clorhidratul de ambroxol s-a transformat în Mucosolvan și respectabilul simeticon e de-acum rușinabilul Degasil... Bravo vouă, dragi rebusiști, și cinste celor care vă plătesc!

Gata, am să-nchei: am cribluri pe limbă, omulețul mă-mpiedică să-nghit și am o teamă guliverică în fața unei eventuale balonări.

Dar stați! Vă rog, nu va grăbiți: sunt sigur că umează creații și mai și!

Ce-ați zice de flatulodomol, devântoză sau pârțopril? Pe astea din urmă chiar le recomand - sunt cele mai bune contra...balonării (de orice fel). Hai, sănătate!

       JOHNNY DOP

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Politicienilor puteti sa le recomandati Discursol, Mintosan, Anafurol, Plagifug si altele similare. Vom vedea, in timp, daca au oarece efecte secundare...
    • Like 1
  • Un joc plin de talent, nu numai pe scena, chiar si in cuvant !
    • Like 1
  • Superb,
    Acum parca e o zi mai buna.
    • Like 1
  • Hazofermol !
    • Like 2


Îți recomandăm

Tinu Boșinceanu

„Plecarea în străinătate nu trebuie să fie un angajament pe viață, ca o căsătorie - eu sunt român în România sau eu am plecat și nu mă mai întorc înapoi. Societatea a devenit oricum mult mai fluidă și trebuie să privești obiectiv. Mi se pare că asta ar ajuta la întoarcerea mai multor oameni, care or să facă lucrurile mai bune. Și poveștile lor or să inspire”, crede Tinu Bosînceanu.

Citește mai mult

Mara Popescu

Mara Popescu este singura studentă româncă la medicină la King’s College din Londra, o pestigioasă instituție de învățământ. Este frumoasă, are 18 ani, e matură și echilibrată, este logică și structurată, ca și cum vârsta ei ar fi scrisă doar pe hârtie.

Citește mai mult