Sari la continut

De opt ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Găsim valori comune, sau scriem despre lucruri care ne despart. Ne unesc bunul simț și credința că putem fi mai buni. Suntem Republica, sunteți Republica!

Când te urci la volan încetezi să mai fii om

Stresul din trafic

Degetele pline de răni vechi și noi au tras fermoarul gecii de piele. Până sus. Până în gât. A mai pipăit o dată buzunarul, deși era clar că pistolul stătea foarte bine. 

Atingerea metalului i-a dat încredere. Și-a pus centura, a reglat oglinda. A învârtit cheia și motorul a pornit cu un susur misterios. 

A tras aer în piept. Gata. Era gata. Era pregătit pentru drumul către birou.

Game of Thrones, Nightmare on Elm Street, The Ring, Chuckie, The Shining. Psihopați, criminali în serie, zombie, fantome, cadavre ucigașe, super-eroi cu puteri întunecate. Sunt numai câteva din personajele pe care le întâlnești în fiecare zi alături de tine pe străzi, în fața, în spatele sau în lateralul mașinii.

Nu i-ai observat până acum? Greu de crezut. Ia privește acolo în stânga. Da, da, pare o doamnă care se duce să își umple mașina cu legume din piață. Ia dă-i un claxon. Un craniu descărnat, cu sânge la gură și cu doi ochi verde smarald se întoarce amenințător. Accelerezi și inventezi o dreaptă. Frânezi brusc în spatele unui camion oprit pe banda a doua pe avarii. De la volan se dă jos o creatură jumătate curier, jumătate caracatiță, care agită topoare, macete și sulițe din toate tentaculele.

Dai înapoi și demarezi în trombă, evitând în ultima secundă un cuțit aruncat cu talent, care se înfige în bancheta din spate. Ce e asta? Am ratat oare știrile? De undeva din stânga, de peste trei benzi, o coloană gigantică de flăcări traversează două microbuze, aruncându-le în aer. Miroase a pucioasă și carne la grătar, deși ai aerul condiționat pus pe recirculare. Nici nu vrei să te uiți în direcția flăcării, dar n-ai de ales. O mașină sport roșie, cu acoperișul smuls, e condusă de un balaur cu spume la gură, care își face loc cu efecte pirotehnice.

Stooooop! E roșu la stop. Încui ușile și te faci mic. Ții piciorul pe accelerație și te uiți prin mașină, încercând să îți dai seama ce ai putea transforma în armă de apărare. Unde să fugi? De cine să fugi mai întâi? De bătrânelul de lângă cu un rictus ce aduce vag cu un zâmbet și al cărui creștet e tăiat precum un pepene copt din care iese un piton? De omul verde din retrovizor, care se topește și topește tot ce atinge, inclusiv motocicleta pe care o călărește?

Verdeeee! Demarezi în trombă, evitând în ultimul moment un microbuz de copii posedați, condus de un clovn care agită un AK-47, cumpărat mai mult ca sigur de la un vampir din Transilvania. Stânga, dreapta, iar stânga! Eviți la mustață contactul cu o camionetă condusă de un minotaur, care urlă apocaliptic, mușcând din tablă, din bord, din oglinzi.

Ieși pe autostradă. Ultimii 10 kilometri până la destinație. Pe dreapta e o coloană blocată de mașini cu rulote, ai căror proprietari sunt devorați de un comando de hiene. Te bagi pe ultima bandă și calci accelerația cu ambele picioare. Cu toate astea, din spate îți dă faruri o mașină de teren condusă de patru indivizi fără capete. Îi lași cumva să treacă și din întâmplare te observi în oglinda retrovizoare. Vrei să te freci la ochi și să te mai uiți o dată, dar mâna atinge orbita în care ochiul abia se mai ține într-un nerv. Îți pipăi craniul care e la vedere, acoperit de fașe vechi de mii de ani. Îți bagi mâna în burtă și ea iese prin spate, trecând printre oase putrezite. Ridici pumnul în aer, încleștând falangele verzui de pe care carnea se scurge, urli din toate puterile tale de mumie proaspăt ieșită din sarcofag și accelerezi, cautând o victimă. Deschizi geamul și tragi în piept aerul poluat, țintind cu volanul o biciclistă cu patru capete, care pedalează undeva pe ultima bandă.

În ultimul moment observi semnul atât de familiar, cu un loc liber de parcare lângă el. Aterizezi ca pe un portavion, strivind doi-trei strigoi în mașini electrice care doreau același loc. Oprești motorul, te dai jos, închizi ușa. Îți pipăi fața și simți obrazul neras, dar întreg. Te uiți la ceasul de pe mâna absolut normală și aștepți sub semnul pe care scrie Școală. Mai sunt 5 minute și se sună de ieșire.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Da, dar cand te urci la volan baut sau beat de-a dreptul sau high din LSD sau Meth sau LJ sau Snow, toata lumea asta imaginara plina de neoameni dispare, si esti un om desavarsit care conduce perfect o masina perfecta. Esti atat de cool incat ai putea fi orice pe acest pamant: scriitor, artist celebru, pictor sau politician fara cusur. Daca-ti amintesti sa aprinzi farurile, atunci pornesti si aerul conditionat si deja plutesti in proprii aburi, ti-e bine si conduci perfect o masina perfecta. Din cand in cand simti niste vibratii diafane ca si cum te-ai lovi de fluturi. Erau doar Teo Peter sau niste copii care traversau strada.
    • Like 0
  • check icon
    Ce ziceti despre:
    (1) cei care conduc cu 40 km/h pe o sosea unde ai dreptul sa mergi cu 90 sau 100 si in spatele lor sunt zeci de masini;
    (2) cei de la pct (1) care cind intra in localitate maresc viteza la 70 km/h;
    (3) cei care cu 10 km inainte de virajul la stinga stau pe banda 2/3 si merg cu 40 km/h de parca atunci ar vira stinga;
    (4) cei care intra in sensul giratoriu fara a da prioritate de stinga;
    (5) cei care cind li se face semn cu flash-urile ca in fata e politia trec brusc de la viteza mare la 30 km/h (fie in localitate, fie afara) ca sa arate ei la nenea militianu ce cuminti sunt;
    (6) cei care, atunci cind esti in depasire semnalizata din vreme, iti iau fata si abia ai timp sa te feresti (si pe sosea normala, si pe autostrada);
    (7) cei care pe autostrada ocupa banda 2 de parca ar fi a lor;
    (8) cei care iti intra pe banda brusc (10-20 m) in fata din dreapta pentru ca dupa 10-20-30 m sa fac dreapta, desi in urma ta e gol de nu vezi nici o masina la kilometri distanta?
    Ei?
    • Like 1
    • @
      check icon
      (1) Sunt prea puțini, sub 0,001 %, cazuri total irelevante. Faptul că sfidează prin viteza mică, fiind la agățat de gagici, poate fi un caz sociologic. (2) Atipic exemplu, mult mai frecent este cazul când mulți merg cu 80 km/h și în localități și în afara lor; (3) mă rog... (4) bun, și care-i șpilul? nu-s mulți nici ăștia; (5) da, caz frecvent, întrebarea cheie este: de ce folosesc cei din sens opus flash-urile? Nu e specificat în normele auto; (6) da, cazuri destul de frecvente și periculoase; (7) caz frecvent, face parte din categoria „eu sunt prost și n-ai ce-mi face” sau categoria „sunt mai șmecher ca tine”; (8) da, caz destul de frecvent de mitocănie la volan. În final: „Ei”? Ei, ce? Adică ce vreți să spuneți cu cele 8 puncte? Multe sunt atipice, altele da, tipice.
      • Like 1
    • @
      check icon
      (1) Sunt prea puțini, sub 0,001 %, cazuri total irelevante. Faptul că sfidează prin viteza mică, fiind la agățat de gagici, poate fi un caz sociologic. (2) Atipic exemplu, mult mai frecent este cazul când mulți merg cu 80 km/h și în localități și în afara lor; (3) mă rog... (4) bun, și care-i șpilul? nu-s mulți nici ăștia; (5) da, caz frecvent, întrebarea cheie este: de ce folosesc cei din sens opus flash-urile? Nu e specificat în normele auto; (6) da, cazuri destul de frecvente și periculoase; (7) caz frecvent, face parte din categoria „eu sunt prost și n-ai ce-mi face” sau categoria „sunt mai șmecher ca tine”; (8) da, caz destul de frecvent de mitocănie la volan. În final: „Ei”? Ei, ce? Adică ce vreți să spuneți cu cele 8 puncte? Multe sunt atipice, altele da, tipice.
      • Like 0
    • @
      check icon
      Nu știu de ce s-a postat de două ori, se poate șterge situația asta? Se pare că nu...
      • Like 0
  • check icon
    Dacă ne referim la studii de psihologie a celui aflat la volan, vom constata rezultate similare peste tot în lume: bărbații conduc mai nervos decât femeile, dintre aceștia tinerii condus încă și mai nervos; pe șoferi îi enervează aglomerația etc. Acestea sunt lucruri firești. Nefiresc este stilul nu numai nervos, ci de-a dreptul agresiv și mitocănesc al multor, prea multor șoferi români. Adesea, este de-a dreptul periculos. Dacă un șofer inconștient ar face rău numai celor din mașina pe care o conduce, inclusiv lui însuși/ei însăși, atunci ar fi OK. Din păcate, agresivitatea și mitocănia acestei categorii de șoferi poate conduce la accidente grave, în care mor și alții. Nu știu dacă ați observat, dar în România există pe străzi un număr enorm de polițiști de la circulație. Până acum vreo 2–3 ani, erau și în Bulgaria, acum au cam dispărut. La orele de vârf, Bucureștiul e plin de asemenea agenți, în Sofia nu am văzut anul trecut nici măcar unul! Nici la Viena, nici la Praga, nici la Budapesta, nici la Tallinn, nici la Riga... pentru a cita doar orașe unde am fost relativ recent. În România se conduce extrem de periculos, mitocănește... Se parchează sfidător în curmezișul trotuarului ori se ocupă două locuri de parcare în supermarketuri etc. etc. Deci știm toate acestea, le vedem în fiecare zi. Ce trebuie făcut? cine trebuie să rezolve chestiunile astea? Păi instituția care reglementează modul cum conducem, direcția circulație a MAI. Nimeni altcineva. În clipa în care ministrul de interne, la impulsul primului ministru sau, pur și simplu, la propria inițiativă, bazându-se pe datele statistice, va anunța public acest lucru, prin mesaje clare, cu filme clare, care să arate cauzele accidentelor cele mai frecvente. Dacă situația este lăsată se se dezvolte de la sine, nu se va rezolva ori se va rezolva prea lent, într-o sută de ani. De ce acești șoferi agresivi încep să conducă foarte civilizat imediat de trec frontiera României? simplu, deoarece știu că acolo nu le merge. Ați văzut cumva vreo mașină înmatriculată în România care parchează sfidător la Viena ori la Budapesta ori altundeva? Răspuns: nu. De ce aici e altfel? Deoarece acei oameni sfidători și mașinile lor rapide știu că aici se poate orice. E simplu.
    • Like 2


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult