(Foto: Facebook/Cristian Păun)
„Statul din spate este principalul pericol”, descrie profesorul de economie Cristian Păun programul guvernamental „gROwth - Contul individual de economii Junior Centenar”. Măsura limitează oportunitățile de economisire, în opinia lui Cristian Păun, și îngroapă niște bani importanți într-o entitate deloc eficientă și foarte puțin interesată de multiplicarea banilor „investiți" de populație.
„Sistemul nu este departe de o schemă Ponzi, un Caritas al statului, pe care ar fi mai bine să îl evităm”, spune pentru Republica.ro profesorul de economie.
Părinții pot depune din această lună bani într-un cont unic, deschis la Trezorerie, folosind codul numeric personal al copilului. Suma minimă care trebuie economisită este de 100 de lei pe lună, echivalentul a 1.200 de lei pe an, iar statul va oferi anual o primă de 600 de lei. Dobânda este fixă, de 3% pe an, timp de 18 ani. Ministerul Finanţelor a deschis la Trezoreria Sectorului 1 „contul individual de economii Junior Centenar” - IBAN RO17TREZ701460101XXXXXXX. Banii vor putea fi retraşi doar atunci când copilul împlinește vârsta majoratului, cu unele excepții, precum boli grave sau deces.
Cum ați caracteriza această decizie a statului de a deschide un Cont IBAN pentru toți părinții?
În primul rând aș spune că este un abuz tipic statului: face ceva fără să întrebe. Fără să ceară acordul cuiva. În al doilea rând, este o măsură vândută poporului cu mari lacune de educație financiară ca fiind un stimulent pentru economisire. Pentru un scop nobil: copiii noștri. Pentru a ne ajuta să dăm un viitor acestora. Mai că îți vine să lăcrimezi de duioșie. În realitate măsura trădează disperare. Disperare pentru a scoate bani din orice: din pensiile noastre private, din profiturile companiilor de stat, din banii de investiții în dezvoltarea acestei națiuni. Din orice. Cu un singur scop real: menținerea cu orice preț în preferințele electoratului. Nu pentru că le-ar păsa de electorat. Ci pentru că le pasă de ei. Le pasă de modul în care ei prosperă. De modul în care pe noi ne sărăcesc sistematic, mizând pe nepriceperea, lipsa de educație sau credulitatea unor naivi care știu prea puțin la ce folosesc cu adevărat mecanismele pieței.
Măsura este și inconsistentă cu ceea ce face guvernul până acum: pe de o parte, vedem un război cu băncile private, IFN-uri sau cu administratorii privați de pensii (Pilonul 2) acuzându-i pe nedrept (datele confirmă cu vârf și îndesat acest lucru) de lăcomie sau ticăloșie și lovindu-i cu tot felul de bariere (plafonări, dări în plată) sau cu taxare excesivă care le ia aproape tot profitul din activitatea de bază și, pe de altă parte, vedem un stat grijuliu că nu economisim. Este clar că guvernul acționează bezmetic, fără nicio logică economică în spate. Și complet împotriva celor pe care pretinde că îi vizează prin politicile sale publice „istețe".
Măsura este anunțată ca una destinată susținerii educației copiilor.
Măsura este vândută ca fiind ceva magic pentru oamenii sărmani. Însă pune un plafon minim (100 lei/ lună de copil) dacă vrei să beneficiezi de acel bonus de 600 lei pe an. Acest plafon devine de neatins pentru cei săraci cu mulți copii. O familie cu 4-5 copii nu are unde să găsească 400-500 lei pe lună (cât o chirie medie) să îi dea cadou statului. Cu atât cei care sunt în zona rurală, care au și o mare variabilitate a câștigului lor lunar (iarna câștigurile lor sunt semnificativ mai mici decât în sezonul agricol). Măsura îi vizează, mai mult, pe cei din mediul urban cu venituri peste medie și cu mai puțini copii. În plus, acești bani sunt un depozit pe termen foarte lung (8-9 ani în medie), fără o certitudine prea mare că statul nu va renunța la așa ceva interpretând că acești bani sunt ai săi (fiind vărsați la buget) și fiind, în final, echivalentul unei taxe. Să nu uităm și că blocarea acestor bani atâta vreme înseamnă și un cost de oportunitate. Nu te poți atinge de ei până la majoratul copiilor. În cazul unor probleme urgente (de sănătate, de exemplu) ești privat de accesul la niște resurse economisite de tine foarte utile. Acesta este un cost care în practică este compensat separat printr-o primă de lichiditate inclusă în dobândă.
Sistemul are în spate și un mare efort de gestionare din partea statului. Care trebuie să opereze cu informații foarte complexe, dacă sistemul ar funcționa, pentru câteva milioane de copii pe an. Ceva imposibil pentru un stat slab informatizat și automatizat, chiar dacă vorbim de trezoreria statului. Câștigul este plătit nu din plasamentele inteligente pe care statul le va face în proiecte de dezvoltare aducătoare de profituri statului. Dimpotrivă. Vor fi tocați rapid pe pensii speciale, pe salarii speciale. Pe cheltuieli inutile care-i îmbogățesc pe cei abonați la contracte grase cu statul. Cum să ai încredere într-una din cele mai corupte trezorerii din UE, cu politicieni care se opun regulilor și controalelor din partea societății civile sau care refuză să fie transparente atunci când vine vorba de achiziții publice?!
„Sistemul nu este departe de o schemă Ponzi (un Caritas al statului) pe care ar fi mai bine să o evităm”
Putem vorbi de riscuri pentru cei care vor depune bani în contul Junior Centenar?
Statul din spate este principalul pericol. Faptul că este o iluzie populistă vândută într-un fel - să stimulăm economisirea, să ajutăm familiile cu copii - și care ascunde în spate alte intenții (lipsa de bani la buget, disperarea guvernului de a pune mâna rapid pe sume consistente). Măsura limitează oportunitățile de economisire. Îngroapă niște bani importanți într-o entitate deloc eficientă și foarte puțin interesată de multiplicarea banilor „investiți" de popor. Este o măsură care va eșua, în final, fie în confiscarea acestor sume și a câștigurilor iluzorii promise (vezi aventura cu Pilonul 2), fie în tipărirea de bani, îndatorare sau creșterea taxării în viitor. Sistemul nu este departe de o schemă Ponzi (un Caritas al statului) pe care ar fi mai bine să o evităm.
Sunt și avantaje?
Eu, sincer, nu le văd. Poate doar pentru principalii beneficiari ai acestor bani: cei speciali (pensii/ salarii) și cei care au afaceri cu statul. Toți ceilalți vom pierde, fie că avem copii, fie că nu avem. Într-o economie de piață statul trebuie să se retragă din mijloacele de producție. Să fie, mai degrabă arbitru, nu jucător. Văd însă că avem, în ultimii ani, o fascinație pentru socialismul economic care ne-a falimentat pe toți acum câteva decenii, nereușind încă să ne recuperăm economic după acel coșmar. Repunem România, încet, încet pe aceeași cale falimentară. Dăm naștere la tot felul de monștri care ne vor jupui rău de tot: bănci de dezvoltare, fonduri suverane, economisiri prin stat, titluri de stat vândute direct populației etc. Sunt și avantajați de un astfel de sistem etatic: cei aflați la butoane. Cei mai mulți dintre noi, însă, nu ne vom afla nici măcar în apropierea celor de la butoane. Dimpotrivă. E o iluzie să credem în „binele" pe care politicianul pretinde că îl vrea pentru noi.
Vă așteptați ca mulți părinți să depună bani în Contul Junior?
Nu, produsul de economisire are probleme mari: credibilitatea redusă a unui stat corupt și ineficient (cu datorii tot mai mari, cu deficite în creștere); termenul extrem de mare asociat economisirii și care presupune blocarea acestor bani pentru ani buni; probabilitatea foarte mare ca acești bani să nu fie folosiți pentru investiții (în infrastructură), ci în pensii și salarii speciale sau alte privilegii dar, mai ales, faptul că suma lunară este plafonată extrem de sus pentru familiile cu mulți copii (care sunt și cele mai nevoiașe, cu probleme reale de economisire). Cred că, în loc să se substituie intermediarilor financiari deja existenți, statul ar trebui, mai degrabă, să contribuie la dezvoltarea și sofisticarea sistemului financiar. Să își intensifice eforturile în conectarea pieței noastre de capital la piețele regionale sau globale. Să educe populația și companiile. Să ofere facilități fiscale celor care investesc sau economisesc în economia privată. Să ofere facilități fiscale celor care investesc în viitorul copiilor lor (educație). Să nu mai impoziteze dobânzile. Să nu mai plafoneze dobânzile. Să nu mai lovească în intermediarii financiari. Să nu mai ia partea celor cu credite la bănci, ignorându-i complet pe cei care depun sume importante în sistemul bancar din România. Să încurajeze dezvoltarea pensiilor private și a asigurărilor private de viață. Sunt multe lucruri inteligente care se pot face. Cu efecte infinit mai bune.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
După pauză, se discută posibilele obiecții și sunt pregătite răspunsurile evazive, arogante, intimidante, agresive, politic-corecte.
Partea plina?
E bine că lucrează așa neglijent. E bine că ne subestimează intelectul și forța. E bine că ne ajută să vedem cât de divizată e societatea noastră și cum. Vom putea afla, fără mare efort, care zone demografice PUN BOTUL orbește, pe românește. Ce nu e bine, este că atât de mulți secunzi ai acestor idei psihotice vor putea scăpa în anonimat și uitare când castelul de iluzii se va dărâma; adevărații cameleoni dezgustători ai țării colcăie în aparatul de escortă și consiliere din jurul capilor mafioți. Ei știu detaliile din grădinile tururor și sunt veșnic pregătiți să sară garduri pentru frimituri de diverse dimensiuni. Ropote de “aplauze” pentru oamenii care participa deliberat la asemenea proiecte criminale, pentru niște mărunțiș! Bravo! Sunteți lași, duplicitari, proști și încrezuți! Mulțumim că arătați noilor generații câteva din cele mai josnice trăsături caracteriale, astfel încât specia voastră de incompetenți insidioși să nu mai prolifereze în viitor! Iar dacă tabăra voastră va câștiga (ocazional), voi tot nu veți pupa premiu, așa cum pățesc de secole lucrătorii din campaniile de promisiuni. Voi sunteți primele și ultimele victime. De fiecare data. Vă mulțumim pentru “sacrificiu”!
Să moară iar toți eroii care au murit pentru libertatea și prosperitatea țării că n-ați găsit alt loc unde să vă manifestați competențele de marketing și PR!
DAR, dincolo de toate astea, e un program care favorizează pe cei ce profită de el. 1200/an e o sumă mică să riscați. 3% e penibil (când inflația e 5% veți fi la minus cu 2%) dar adaugă și prima de 50%. Cu excepția cazului în care PSD devine Partidul Unic și confiscă totul, orice guvern responsabil poate opri continuarea acestui program dar trebuie să onoreze ceea ce s-a promis până în acel punct.
Mi se pare obtuzitate să nu profiți de acest program din motive ideologice. Luați banii pe care vi-i oferă și votați cu cei care credeți că vor re-stabiliza economia României.
1. Nici un stat pe lumea asta nu face scheme Ponzi. Daca ar face asa ceva nu ar mai reusi sa se imprumute cu o para chioara.
2. Prima de 50 % se ofera o singura data indiferent de cati ani tine depozitul. Adica daca banii stau acolo 6 ani nu iti da 6x600 lei.
3. Dobanda este de 3 % pe an dar asta nu stiu sigur. Daca vreti sa vedeti cum e la banca mergeti si depuneti... eu am depus timp de un an cate 100 lei si la sfarsit am luat 1150 lei :)))
4. De cand au iesit prima oara certificatele de trezorerie si pana acum nimeni nu a spus ca a pierdut banii pt. ca nu se poate. Sunt garantati de stat. Tot din cauza asta si bancile le vaneaza ca pe inorogi :))
Nu vreau sa spun prin asta ca PSD o sa faca/nu faca nu stiu ce cu banii romanilor. Poate ca si au facut socoteala ca atunci cand vor trebui onorate platile ei nu vor mai fi la guvernare. dar asta nu inseamana ca respectivele certificate/prime/dobanzi nu vor fi platite. Din pacate/fericire Trezoreria nu este a PSD ului este a statului.
Acum referitor la articol. Autorul nu aduce decat argumente economice puerile si nu demonstreaza cu nimic ca respectivele titluri de stat au macar un punct comun cu o schema Ponzi. Sunt de acord cu dansul ca statul nu este un administrator bun dar un stat nu se conduce economic vorbind ca un SRL. Domnia Sa ne explica ca statul trebuie sa fie doar arbitru in viata economica a unei tari. Cu alte cuvinte vrea o totala privatizare (probabil si justitia si politia si ...toate celelalte). De parca pentru faptul ca am privatizat gaze, petrol, energie electrica si partial sanatate acum avem preturi mici la gaze la benzina la spitalele private ... :))) Chiar m-am mirat cand am vazut ca dansul este profesor de economie si avea argumente ...ioc. In fine dupa ce am privit la poza dumnealui cu clasa plina de ...2 elevi m-am lamurit :)))
Doua sfaturi :
1. Cel mai bine este sa ceri informatii acolo unde sunt (in cazul nostru la Trezorerie);
2. Nu este un depozit rentabil pe termen lung pt. ca in final este posibil ca inflatia sa fie mai mare ca dobanda. Dar cand spun termen lung inseamna peste 5 ani. Sa spunem in cifre asa daca depun 1200 si statul imi da o prima de inca 600 inseamana ca mi-am asigurat o dobanda de 50%. Avand in vedere ca statul este candidat la adoptarea euro, adica nu poate lasa o inflatie mai mare de 3-5% pe an, faceti voi socoteala cat timp acopera acea prima pierderea din inflatie. Daca adaugati la asta faptul ca statul nu percepe impozit pe venitul din dobanda la titlurile de stat ....in fine una peste alta cred ca este un depozit foarte bun pentru 2-3 ani si bun pentru 5-7 ani. Eu cu siguranta nu am toate informatiile despre acest depozit dar cu siguranta nu sunt tinute la "secret". Cel mai bine este sa mergeti sa va informati si sa nu credeti tot spun diferiti "profesori". :))
1. Cei care tot spuneti ca e MARE PONT pt cei care au 17 ani si la anul fac 18, gresiti, statul NU acorda acea prima pentru anul majoratului. Deci in anul in care faci 18 ani, te duci frumos si scoti ce ai in cont, DAR, fara dobanda pe anul respectiv.
2. Prima statului e de doar 600 de RON. Nimic mai mult. Daca puneti 20000 de lei in cont in loc de 1200, tot 600 va da statul. Pe langa asta vine si dobanda anuala de 3%. Mai mica ca unele depozit bancare, daca va documentati.
3. CALCUL FINAL: Concret, de exemplu, dacă părintele unui copil născut în ianuarie 2019 va depune în cont anual câte 1.200 de lei, la această sumă statul va adăuga în fiecare an suma de 600 de lei plus dobânda de 3%. Astfel, peste 18 ani, copilul, care este titularul contului, va putea retrage puţin peste 33.000 de lei.
Se merita, nu se merita? ideea e una buna, dar ar fi trebuit implementata total diferit. Aceeasi treaba puteti sa o faceti linistiti la banca. In EURO sau alte valute, FRANCI eventual. Veti avea un castig in teorie mai mic, insa sunteti feriti de o scadere brusca a leului, de problemele care pot aparea la stat si, de asemenea, va puteti retrage banii cand doriti. Mult succes!
gandeste-te ca statul da dobanda super buna fata de oricinealtcineva... pai pentru ca poate sa zica orice...
problema e ca acei bani sunt in RON!
sunteti siguri ca la cat de bine merge Romania si la cet de logici sunt astia din guvern acum, credeti ca acesti bani dati de parinti sunt folositi pentru inmultirea lor? (adica investiti in viitor, infrastructura si chestii care aduc alte investitii)
ce sa mai ideea e daca la 18ani acei bani valoreaza cat valorau acum... Venezuela, ring a bell?
Partea interesanta e mereu ce nu se spune . Aici faptul ca guvernul acorda multe alte ajutoare de stat mai mult sau mai putin utile. Unul discutat recent , foarte mare si dedicat celor cu foarte muti bani, "baietilor destepti", e cel pentru construirea de "gradinite olimpice" .
In prezent programul este in aer. Statul nu mai suporta cei 25%, iar bancile sunt in pozitia in care sa gestioneze cumva contractele de acest fel incheiate cu clientii lor.
Probabil asta este unul dintre motive pentru care noul program este derulat prin Trezorerie. Si evident: accesul mult mai usor la bani.
Trezorerie corupta? dar ce ASE-ul nu-i corupt? Astia din PNL, mari liberali sustinatori de catuse? Sa-i depuna oamenii bani la Deutsche Bank ca acolo nu e coruptie dar nu o sa auzi vreun neamt sa-si vorbeasca de rau propria banca....