Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de patru ani. Ascultați editorialele audio publicate pe platforma noastră și testați viitorul tehnologiei. Am implementat conversația vocală direct în browser. Apăsând pe butonul de microfon, puteți cere acces. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Cel mai nefericit magician

Microfon mulțime

Foto: Guliver Getty Images

Nu cred să fi avut mai mult de cinci ani când bunicul său a început să scoată bani. De fapt, nu se mai știe dacă atunci s-a apucat bătrânul de „produs” monetar sau atunci a descoperit mititelul chestia asta miraculoasă. Cert e că de pe-atunci ăl bătrân scotea câte o monedă de te miri pe unde. Îl mângîia pe creștet pe micuț - îi cădea seniorului în palmă o monedă argintie. Altă dată, când făcea câte una mai „nefăcută”, perciunii (în timp ce erau trași drept pedeapsă) deveneau izvor de arginți. Odată, a-nfulecat prea repede și era să-și dea duhul din cauza unui dumicat pus de-a curmezișul. A fost de ajuns un singur ghiont ca dintre măsele să se prăvălească o întreagă vistierie. Ce sperietură au tras! Dar ce-au mai râs după aceea! Ce mai, bunicul era un tomomat de fericire. Unde mai pui că nu ducea niciodată lipsă de parale.

La șase anișori, pe lângă tort cu elefanți din marțipan și bicicletă de o singură roată, „bunu-cuț” - așa cum numai el îl alinta, i-a făcut cadou un număr de magie. Prichindelul a așezat în cerc perne, fotolii și alți spectatori (în special, tantile pudrate și ușor nefericite) așa, ca la manej, și la semnalul său, zvârlit dintr-o trompetă enervantă, a început spectacolul. Monede fără număr zornăiau prin aer, bucăți de sfoară se legau și dezlegau, iar cărțile de joc cu figurine înspăimâtătoare își făceau apariția (și dispariția) în mii de evantaie - totul cu o precizie desăvârșită, învăluită într-o vrajă suprapământeană. Atunci a înțeles micuțul că bunicul său era artist! Artist de circ. Mult mai târziu a înțeles că nu era un scamator de rând. Nu! Bunicul său era i-lu-zi-o-nist! Ce greu de pronunțat și ce misterios... Fără a clipi, ucenicul nostru a știut din acea zi că asta va deveni și el: i-lu-zi-o-nist!

Cât de dezamăgit a fost pe la vreo doisprezece ani, când la ora de logică, doamna Papadopol l-a pus să caligrafieze de zece ori în caietul „de curat” definiția iluziei:

ILÚZIE, iluzii, s. f.

1. Percepție falsă a unui obiect prezent înaintea ochilor, determinată de anumite stări psihice sau nervoase.

2. Fig. Situație în care o aparență sau o ficțiune este considerată drept realitate; speranță neîntemeiată, dorință neîndeplinită; amăgire; himeră.

Dar și mai iritant a fost să transcrie de douăzeci de ori definiția logicii:

LÓGIC, -Ă, logici, -ce, s. f., adj. I. S. f

1. Știință a demonstrațiunii, al cărei obiect este de a determina condițiunile corectitudinii gândirii, a formelor și a legilor generale ale raționării corecte.

2. Gândire justă, raționament corect, consecvent și temeinic .

Auzi: logică! Doamna Papadopol și logica - baba și mitraliera! Singurul lucru care părea logic aici era că, acu vreo mie de ani în urmă, cucoana fusese fermecată fatal și apoi abandonată brutal de marele artist, bunicul-vrăjitor, iar acum în plină decepție, gazela neconsolată căuta să se răzbune pe nepot. Logic, nu? Nu putea s-o sufere! Dar, despre ce gazelă vă zic eu? O... rinoceră emotivă, pomădată, cu bufeuri dese, trăznind a uleiuri franțuzești înecăcioase.

– Ce îți place ce să studiezi? era întrebat.

– Logica ca materie! răspundea, având grijă să nu lase nicio pauză între logică și ca-ul următor: Logi-caca materie!

La nici optsprezece ani îl depășise deja în măiestrie pe bunic. Nici nu era greu, devreme ce maestrul se stinsese cu ceva timp în urmă, ros de o boală rușinoasă. Pentru că dacă se putea spune ceva de rău despre măiestria bunicului, numai aici puteai găsi fisură: orice „evadare” din lanțuri grele, orice „reînviere” din cavouri sau „apariție” prin ziduri de granit, se sfârșea inexplicabil în temnița ascunsă de coapse putrede de curtezană.

Cum spuneam, novicele nostru își depășise-n zbor maestrul. Slavă domnului că apucase să deprindă toate trucurile, tehnicile și manipularea logicii comune.

Nu-i vorbă, cufărul plin cu-arginți (adevărați de data asta!) lăsat cu limbă de moarte „celui mai iubit dintre urmași” l-a preumblat pe tânăr la cei mai mari magicieni știuți (și neștiuți). Era astăzi, tehnic, neîntrecut. Ba-n cărți, e consemnat ca un erou: e primu-n lume care a murit și-a reînviat (fără să fie trecut de fel la sfinți!). A reușit, cu martori de netăgăduit (un sobor de doctori renumiți) să-și țină-un timp inima pe loc (fără să bată!) și apoi s-a reîntors! Așa ceva e de neînchipuit! Cu toate astea era mereu nefericit. Avea succes nu-i vorbă, dar nu era așa iubit ca „bunu-cuț”! Juca la cele mai de seamă case, dar nu era-mplinit nicicum. Magia lui nu inspira pe nimeni...(Păi, cine-ar fi interesat să moară așa… de-amorul artei?)

Și-atunci, înțelegând că publicul vrea să creadă în minuni, s-a apucat să „facă bani”, la fel ca bunu-cuț. Ba, chiar de mii de ori mai mulți. Pe unde trecea el, se-mprăștiau monedele ca roiurile de țântari pe lac. Din bălegar sau colb sau apă chioară, făcea acum arginți strălucitori. Abia acum avea ce și-a dorit! Poporu-ntreg era în delir.

- Un alchimist perfect! strigau, nebuni de fericire, toți. 

...Dar, să vă zic (căci „dar”-ul ăsta m-a făcut pe mine să vă plictisesc cu-așa povești): o dată, a suferit un an întreg când fețe preasfințite, insistent l-au căutat. Pesemne voiau să le-nlesnească acces nemijlocit cu... ceea ce nici ei nu-nțelegeau. Se pare că, prin barba deasă de prelat, ei ascundeau un zâmbet strâmb...

Un an bătut pe muchie s-a zvârcolit să înțeleagă ce voia clerul de la el. Poate voia să demonsteze plebei că miracolul există. Asta așa-i! - dar cum să facă asta un simplu scamator? Și mai apoi, ce să caute el cu trucuri în biserici? A trebuit într-un final, să țipe că nimic nu e adevărat! „Nimic nu se întâmplă-n fapt! Adevărat e ce simțim, ce credem, ce visăm! Noi nu iubim minciuna - omului îi place să fie i-lu-zio-nat! Slujiți credința și-ncă n-ați aflat?!” A fost... coșmar!

Ei bine, visul rău n-a luat sfârșit. Chiar fețe-ncoronate, pe ascuns, l-au vizitat. Să fii tu ... om atât de mare să nu-nțelegi că totul e... un vis?! Cum e posibil, tu, ce lumea o conduci, să vrei s-o ții în frâu c-o… jonglerie?! Asta e tot ce fac cei mari? „Produc minuni” din... stele verzi?

Băi nene, ia stai așa, c-am luat-o razna cu literatura! Cum să fii, nenică, atât de... limitat să crezi că un iluzionist, oricât o fi de bun... de coperfieldian, poate să țină loc de Dumnezeu?! La politicieni poate mă mai așteptam, că ăștia sunt magicieni versați, dar asta e și capul unora de prin biserică?! Să angajezi un scamator să-i fraierească pe enoriași?! Și cum să facă? Să tragă artificii prin altar, să scoată iepuri vii de prin cădelniți, să plângă-n hohote icoane animate? Pe bune?! Asta vreți? Eu unul sunt șocat. Așa că-o-ntorc ca la Ploiești și-o dau, din nou, pe ficțiune:

Ei, dragii moșului, cum să faci să nu-i lezezi pe cei mai mari, dar să fi totuși clar și ferm și răspicat? „Nu știu ce-mi cereți, eu nu sunt ce-ați vrea să fiu! Urlă neputincios. Țărân-am fost și tot țărână am să fiu curând. E sunt ca orice om: nimic! Eu sunt un simplu i-lu-zi-o-nist!” - și-a leșinat... și-a reînviat și-apoi a dispărut.

Eu unul n-am mai auzit nimic de el, de-atunci. Decadele au zburat rapid. Se spune c-a-ncercat timid, să mai revină, dar categoric nu... magician. Unii zic că ar fi fost actor, alții - poet sau dansator, dar cei mai mulți, cuprinși de griji pentru mulțime, susțin c-ar fi intrat într-un partid!

Eu sper și cred că totuși, de moarte bună, s-a lăsat... murit!

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Tânără la calculator

Academia prietenoasă de IT Wantsome și-a făcut în ultimii patru ani o misiune din a ajuta profesioniști din toate domeniile să facă tranziția spre o carieră de succes în domeniul tehnologiei informației, prin cursuri care urmează atent cerințele companiilor IT, prin sesiuni de practică și printr-o activitate intensă de mentorat calibrată pe nevoile lor. (Foto: Getty Images)

Citește mai mult

Marc Areny

Marc Areny este de origine catalană, este cetățean spaniol și francez și a venit în România în urmă cu 10 ani. Este unul dintre primii din Europa care a identificat o nouă nișă de piață: convertește mașini cu motor termic în mașini electrice.

Citește mai mult