Sari la continut

Spune-ți părerea! Intră alături de noi în comunitatea Republica

Vă invităm să intrați în Comunitatea Republica, grupul de Facebook în care contributorii, cei care își scriu aici ideile, vor sta de vorbă cu tine. Tot ce trebuie să faci este să ceri intrarea în acest spațiu al dialogului.

Cine e Brâncuși dincolo de faptul că „E al meu”

Transportul Cumințeniei

Mai sunt 10 zile până la încheierea subscripției publice pentru achiziționarea „Cumințeniei Pământului” lui Brâncuși. Ne dorim asta, noi, ca români? Nu s-ar spune, după cheta modestă realizată până acum. 

Dar, pe de altă parte, e impresionantă dezbaterea care învăluie această campanie. Desigur, sunt și critici multe, dar și pledoarii ale iubitorilor de Brâncuși. Efervescența aceasta din agora este un exercițiu de sănătate a comunității, care face foarte bine pe termen lung în procesul de ranforsare a societății civile. Am văzut cum democrația injectată ca un vaccin după anii lungi de totalitarism și-a ars etapele de creștere naturală și a devoalat doar malformațiile, de aceea un ghidaj al societății civile, un control și o modelare a democrației sunt abolut necesare. 

„Cumințenia Pământului” devine astfel un exercițiu. Asta e partea bună a poveștii.

Nu sunt însă un admirator al conceptului campaniei de subscripție. Cred că a țintit prea sus și a atins doar elite care oricum erau pro. Încercarea de potențare a patriotismului prin sloganul „Brâncuși e al meu” a fost greu digerabilă și destul de abstractă într-o societate aculturală cum este, per ansamblu, cea românească de astăzi. Trebuia măcar să știi cine e Brâncuși, să fi deschis o carte sau un album despre el ca să poți cupla la slogan. Or, dacă ne gândim doar la ultimele 10 generații de bacalaureați mi-e greu să cred în această transmisie de vibrație. N-avem receptorii potriviți.

Dar nu mă dezic de români, nu mă detașez de ei. Mi-aș fi dorit doar ca oamenii de rând, cei mulți, care au mai auzit de Brâncuși să fie atinși într-un fel de o campanie. Și le-aș fi dat câteva exemple. Mă gândesc la românul-turist din clasa medie, care cu siguranță a ajuns cel puțin o dată la Paris în ultimii ani de libertate de circulație. Poate a trecut să vadă spectacolul străzii din fața Centrului Georges Pompidou sau la Les Halles și atunci nu avea cum să rateze inscripția mare cu Atelierul Brâncuși. Scris Brancusi, dar, chiar și așa, a simțit un pic de vibrație de român. Dacă omul nostru mai era și cu străini în grup sau a intrat în vorbă cu alții de pe acolo, nu se poate să nu fi spus „E din România, de unde sunt și eu”. E greu să te abții și recompensa e măreață: „Ah, da? Nu știam...” Privirea admirativă e neprețuită. Omul acesta, românul de rând, cu ceva orizont cultural-geografic, n-ar renunța la o sticlă de vin, la o pizza, la un DVD preferat doar ca să doneze banii și să-și plătească de fapt mândria de a fi de-al lui Brâncuși? Poate că da dacă îi punea cineva astfel problema și nu îl agresa cu patriotismul militant.

O altă situație care te-ar putea împinge spre „Cumințenia Pământului” ține de domeniul imaginarului, dar ar avea efect mobilizator. Să zicem că moștenitorul lui Brâncuși ar deține și „Coloana Infinitului” și vrea s-o ia de la Târgu Jiu, că e a lui. Ne imaginăm vreun moment că n-ar fi o revoluție în toată România dacă cineva ar încerca să taie de la rădăcină simbolul nostru național? Sigur că așa ar fi! Acolo de ce funcționează apartenența ombilicală la opera lui Brâncuși? Pentru că a fost expusă acolo de zeci de ani, că a trăit istorie românească, pentru că știm că are o valoare internațională inestimabilă, pentru că a intrat în ADN-ul nației. „Cumințenia Pământului” nu a avut această șansă de adoptare, dar este tot a lui Brâncuși și tot de valoarea Coloanei. N-am vrea atunci să ne îmbogățim patrimoniul național, să știm că mai sunt și alte obiecte simbol cu care putem să ne lăudăm? Nu neapărat ca țară, ci ca român simplu, când ai prilejul să te prezinți unora sau altora. Nu trebuie să facem o revoluție pentru asta, ci doar să renunțăm la o sticlă de vin, o pizza, un DVD... Nu cred că e mult deloc.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • check icon
    A devenit o marotă subiectul ăsta "Cumințenia pământului". Gata dom'le. S-a dezbătut s-a discutat, ce tot o mai frecați? E un consemn, ceva? V-au plătit la normă? Mă enervează că o tot dați cu patriotismul, dar când e de discutat, fugiți de de subiect sau o dați pe ocolite, iar dacă se intră cu adevărat în subiect spuneți că patriotismul e desuet, că naționalismul e demonic și tot așa. Păi ori suntem patrioți și ne vedem de INTERESUL nostru NAȚIONAL (asta înseamnă să fii naționalist nu gargară și bla bșa-uri) așa cum fac toate statele mari de pe lumea asta (uite na, că statele naționale nu se vor dizolva și nu vor muri cum vor "globaliștii", ba prevăd că or să se întărească) ori suntem simpli cetățeni de turmă, spălați pe creier, duși de nas cu vorbe frumoase, dar goale de conținut, buni de mânați de colo colo cum vor interesele altora, împotriva intereselor noastre.
    • Like 1
  • Coloana Infinitului nu este simbolul nostru national.
    • Like 1
  • Valentin check icon
    Brâncuşi eu simbol. Ca orice simbol, e imaterial, mai precis opera sa e imprimată în memoria colectivă. Există monografii Brâncuşi, albume de artă etc. În concluzie originalul capătă o importanţă minoră.
    • Like 1
  • check icon
    Dupa puzderia de comentarii, cred ca-ti dai seama de impact. Drept e ca pe roman il macina altele acum. Scoala, asistenta medicala...
    De fapt-pentru a vorbi de Brancusi- ar trebui ca, mai intai, macar astea doua sa se ridice.
    • Like 2


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult