Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de șapte ani. Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Clientela transpartinică ne bagă în război

Parlament - protest

Foto: Octav Ganea/ Inquam Photos

În ultimii doi ani părea că intrăm pe făgașul cel bun cu reforma în domeniul companiilor de stat. Guvernul Ponta 2 negociase schimbarea legii privind guvernanța corporativă a companiilor de stat cu instituțiile financiare internaționale și, după un efort de aproape un an, se ajunsese la o formulă mulțumitoare. Se renunța la permanentizarea consiliilor de administrație interimare, unealta preferată pentru ca politrucii să ocupe pozitii de conducere în companiile de stat; se introduseseră amenzi clare pentru cei care încălcau legea, inclusiv pentru miniștrii care refuzau să selecteze în mod transparent administratori la companiile din subordine; se distingea clar între obiectivele de performanță ale administratorilor și cele ale directorilor executivi, astfel încât cele două niveluri să nu mai colaboreze pe sub mână și să încaseze cu toții bonusuri frumoase; toate companiile erau obligate să implementeze Coduri de Etică și politici privind conflictul de interese și erau obligate să publice rapoarte anuale privind remunerațiile administratorilor și directorilor. Legea 109 însemna mult mai mult decât selecția de administratori profesioniști. Însemna transparență și răspundere.

Guvernul Cioloș nu numai că nu a călcat în picioare moștenirea guvernului Ponta, dar a adoptat formal legea, aducându-i mici îmbunătățiri. Apoi, Ministerul Finanțelor Publice a accesat un grant nerambursabil de la Banca Mondială pentru a recruta experți naționali și internaționali care să scrie normele de aplicare a noii legi. În timp record, normele erau gata și ofereau o metodologie privind selecția administratorilor, criteriile de selecție, exemple de indicatori de performanță, formate standard pentru contractele de mandat ale administratorilor, și multe altele.

A venit anul de grație 2017 și, bucățică cu bucățică, totul se prăbușește. Mai întâi, „sistemul” rezistă cu brio și tărăgănează implementarea legii, deși cel târziu în toamna lui 2016 selecțiile trebuia declanșate. Cui îi convine transparența? Cui îi convine responsabilitatea?

Apoi, o propunere legislativă inițiată în martie 2017 de o mână de parlamentari PSD și ALDE se strecoară ca și nevăzută. Să exceptăm de la toate aceste prevederi de recrutare transparentă și de raportare Administrația Națională de Meteorologie, Rasirom și Romtehnica (aceasta din urmă, companie din domeniul apărării, are datorii de peste 1 miliard de EUR; cum spuneam și altă dată, din arme și droguri nu se mai fac bani, atunci din ce?). Motivele exceptării: aceste companii execută „activități de interes național” și trebuie să fie pregătite „în caz de mobilizare sau război”. Cu ce împiedică principiile guvernanței corporative aceste nobile sarcini? Vă spun eu: cu nimic. Ce împiedică, în cel mai fericit caz, este numirea baieților și fetelor de partid, care au condus până atunci mașina dăruită de părinți și cam atât, în fruntea acestor companii.

Să o luăm pe rând.

Vrem protejarea interesului național? Vrem să ne asigurăm că administratorii respectivelor companii pot sa dețină secrete de stat? Nimic mai simplu. Introducem drept criteriu public și transparent de selectare a acestora, deținerea celei mai înalte certificări ORNISS. Aia pe care o obțin doar Președintele și șefii de servicii. Însă punem negru pe alb ce așteptăm de la compania aia pentru următorii patru ani, nu scuzăm orice rezultat după cum bate vântul dinspre partid. Facem plan de selecție, publicat transparent pe site-ul ministerului, în care spunem ce aptitudini, experiențe și competențe căutăm. Publicăm anunțul, cerem asistența unui headhunter profesionist, cerem de la candidați declarații de intenție, derulăm interviuri și finalmente, cu cei selectați, negociem indicatori de performanță, înscriși transparent într-un contract de mandat. Unde se deservește interesul național dacă ministerele parcurg acest proces? 100 de puncte cui răspunde la această întrebare.

Susținătorii exceptărilor aduc și un alt argument. Fiind companii de interes național, ele nu pot urmări doar profitabilitatea economică, având și alte misiuni. Iar legea le împiedică să facă asta. Nimic mai fals! Normele metodologice de aplicare a Legii 111 recunosc perfect că unele companii nu trebuie să urmeze profitabilitatea economică. Ba mai mult, normele obligă ministerele să clasifice companiile de stat în companii comerciale și companii care urmăresc obligații de serviciu public. Chiar obligă definirea negru pe alb a obligației de serviciu public. Mai mult decât atât, stipulează indicatori de performanță care pot fi aplicați acestor companii și care nu au de-a face deloc cu cei financiari. În plus, permit ca până la 75% din bonusurile administratorilor neexecutivi să fie legate de indicatori non-financiari: sociali, de serviciu public, de politică publică, de guvernanță. Dar să fie publici, clari, transparenți. Atât se cere. Restul de 25%, care trebuie să fie indicatori financiari, nu înseamnă nicidecum urmărirea exclusiv a profitului. Normele conțin, în anexa D, peste șase pagini de exemple de indicatori financiari care nu au o legătură directă cu profitul: costul pe unitate, cheltuieli totale, costul bunurilor vândute, rata lichidității curente, rentabilitatea investițiilor, cheltuieli pentru inovare, procent de investiții șamd. La o adică, pot cere administratorilor numai investiții și atât – adică fix ce se plâng partidele că profesioniștii nu fac. Dar să se vadă o îmbunătățire, cât de cât, de la an la an, a activității acestor companii. Pot bine mersi să nu intre pe profit niciodată, dacă natura lor înseamnă serviciul public, dar măcar administratorii să lucreze la o însănătoșire treptată a operațiunilor.

În comisia de specialitate din Senat, la jumătatea lunii mai, senatorii de la putere și-au dat mână cu cei din PNL și au invocat necesitatea pregătirii pentru război și alte calamități, pusă „masiv” în pericol de depolitizarea și profesionalizarea management-ului, pentru alte patruzeci de companii. Printre care TAROM, gaura neagră a transporturilor românești. RAAPPS, compania care dă vile frumoase cu chirii modice cui face parte din partidul aflat la putere. Romarm, compania de armament cu filiale prin toată țară, în care jumătate din conducerea executivă, numită exclusiv pe linie de partid (indiferent de partid) e fie cercetată de DNA, fie condamnată deja în dosare de corupție. Astfel, după ce că o duceau tare bine, toate aceste companii nu ar mai trebui nici să aibă concursuri transparente pentru selectarea managementului, nici coduri de etică, nici indicatori de performanță, nici rapoarte anuale privind remunerația, nici vreo limită a bonusurilor încasate, nici o majoritate a membrilor conducerii din afara structurilor statului. De ce? Pentru că nimic nu e mai presus decât interesul național! 

PS. Azi, 29 mai, în a doua lectură a controversatei propuneri în comisia de specialitate din Senat, opoziția a făcut, în sfârșit, front comun. Din păcate, în ciuda opoziției PNL și USR, exceptarea în masă de la aplicarea guvernanței corporative, în numele interesului național, a multor companii de stat, a fost votată cu 10 la 6. Urmează votul în plen, unde aritmetic vorbind sunt șanse mici să se schimbe ceva. Camera Deputaților e for decizional, deci, din păcate, e foarte probabil că și acolo se vor adăuga excepții - cum s-a încercat și azi în Senat cu Complexul Energetic Oltenia - în absența unei opoziții puternice.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Apreciez articolul si mai ales ratiunea clara din spatele randurilor. De ce oare nu pricepem odata ca niste personaje submediocre deformeaza voit regulile juste sociale pentru intetesele lor strict materiale imediate. Adica ne fura tot !
    • Like 0
  • Rationament cat se poate de just!
    • Like 0


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult