Sari la continut

Protecția datelor cu caracter personal

Din 25 mai Republica.ro aplică noua politică de protecție a datelor cu caracter personal și modificările propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 (GDPR). Prin continuarea navigării pe platforma noastră confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

Cum ar fi fost să mă filmeze cineva cu camera ascunsă?

Iarnă contemporană. Nu ninge, nu plouă, nu e soare, dar nici prea înnorat nu e. E ceva care te-mpinge la lenea minții. Nimic nu e prea clar, însă vin sărbătorile, trebuie să faci ceva. 

După ce am lăsat pe poimâine ce se putea face românește de...ieri, simt că e momentul unui efort major: gata, dau perdelele jos! Se vede treaba că mă simțeam destul de vinovat pentru osânza adunată, pentru că am reușit să dau perdelele jos fără să dărâm vreo galerie, am reușit să le spăl, să rectific ceva tivuri destrămate și chiar să le duc pe toate la unii să le calce mișto.

Acum e momentul să intru în subiect: am carnetul suspendat, trebuie să iau taxiul!  

E isterie (cred că toți au carnetul suspendat), am o mie de drumuri stupide de făcut și, desigur, să iau perdelele de la călcat. Fac un tur al Bucureștiului, izbutesc țintarul și, surpriză: încă n-au închis la ăia cu calcatu'. Așez super lejer perdelele pe bancheta din spate, cu mare grijă să nu se șifoneze la loc sau să scape în oala cu sarmale luate de la mama și mă pun pe taclale cu șoferul. Un tip compact, tuns sever de scurt, discret tatuat cu un zar pe cifra cinci (căci a trecut și pe la mititica puțin), 50 am zis eu - 60 a zis el: rămâne așa! Tocmai făcuse o combinație și a ieșit mai repede la pensie, adică la 60, că a lucrat și-n armată și mai dă-i în mă-sa, că toți fură, io de ce să fiu mai prost și să muncesc pân' la 65?!

Sincer să fiu, nu-mi plăcuse prea mult de la început, că m-a-ntrebat unde merg, dar după ce stai 30 de minute în vertijul din Romană - și putea să și închidă la ăia cu perdelele - nu mai comentezi: te uiți pe portiera taxiului să nu iei țeapă la tarif și...Doamne-ajută!

După subiecte benigne, destinse cu înjurături barbare, aflu că n-am cheie, dar că e la fiică-mea, care e lăsată în vecini. Nicio problemă, acu' tot am făcut o oră și douăzeci din Romană până în Tineretului, ce mai contează un ocol mic pentru mine, dar mare pentru orice cronometru: hai în vecini!

Omul meu de la volan, auzind discuția, devine vag incomodat, că d'aia m-a-ntrebat unde merg, că e ultima cursă, că, pana mea, e și el om și are și ei sărbători, ce dacă e taximetriști și, lejer demonstrativ, își închide stația de emisie, bagă un pic de turbo și ajugem. Ca să nu-i stric sărbătorile - că „e” și ei oameni - plătesc, las bine peste, îmi iau copila, sarmalele, ghiozdanul și fac restul de drum pe jos. Victorie! Totul mi-a ieșit peste așteptări: copilul bine, sarmalale, la rece, casa curată, dacă reușesc să montez pe călăreți și perdelele...

Au! Perdelelelelelelelelele...

E groasă! Cum să te sui în taxi și nu să știi nici măcar de la ce firmă e?! Cât de bizon poți să fii? Cum să-l mai găsești acum? Ce te uiți așa? Ia toate companiile la rând și-ntreabă... Stai, de ce mai suni, ai uitat că și-a închis stația? Ești praf!

Am dinamitat liniștea sărbătorilor în sânul familiei (perdelele alea erau din mătase de fițe) că nevastă-mea muncise nu știu câte nopți în plus ca să ni le putem permite... Designul, na....

Băi, ăștia de nu găsiți niciodată nimic uitat la voi în mașină, ăștia de-njurați ca birjarii, care n-aveți niciodată mărunt, care n-aveți niciodată mașina curată și, în general, n-aveți nimic sfânt, buei... Taximetriștilor! Doamne, de ce n-avem și noi camere ascunse, ca ăia din occident?

Tot așa, mi-am uitat o dată portofelul plin cu euro, buletin, carduri (inclusiv alea de la toate farmaciile) pe tejghea într-o benzinărie din apropierea Vienei și am văzut că nu-l mai am fix la aeroport.

Am luat urgent singurul taxi care mi-a ieșit în cale, un Merțan bengos condus de un skinhead empatic la disperarea mea și, cu promisiunea că plata n-o să depășească 75 de euro (dus-întors), ne-am catapultat spre benzinărie. Micuțul portfeuille din piele stătea neatins pe tejghea, dar îmbrățișat părintește de privirile casierului, un sri-lankez ceva, destul de nevoiaș după aspect. Cu o engleză specific orientalului, îmi zice: ai văz veitig forrriu! Totul la locul lui: banii, buletinul, cardurile – viața mea... La exagerata mea insistență, acceptă să-l răsplătesc cu o cafea mică, fără lapte, pentru care îmi bate și bon: 2 euro. Viel danke sau arigato!

Foto: Guliver Getty Images

Mai rar așa ceva, îi zic eu austriacului de la volan, la noi mare noroc dacă îți aruncă buletinul pe jos să-l mai poți găsi, darămite să-ți dea totul intact. A, și să nu accepte nici recompensa - mare om, mare civilizație! -Nein, zice skinheadul meu: kamera, kamera ascunsă ollover...nu putut furat nimic, așa avem civilization! Kamera... Mă rog, mă desumflu eu nițel, plătesc cei 75 (neamțul tot neamț, adică austriac...) și cobor. Am scăpat ieftin!

Doamne, de ce n-avem și noi camere ascunse, ca ăia din occident?

Țârrr, smartfonul meu, de o mie de ori mai smart ca mine, țârrr!

Vecina:

- Hai că ți s-au întors perdelele!

- Nu pot să cred, pe bune?

- Stai liniștit, nu ești la cameră ascunsă. Hai, că am treabă. Tranc, închide.

Mă duc, le iau:

- Și cât i-ai dat?

- Ce să-i dau?

- Păi...așa, ca recompensă!

- N-a vrut!

- E, asta-i!

- Nu, n-a vrut! I-am dat doar banii pe cursă de la el de-acasă până la mine și-napoi!

- Da, zic eu, vreo 75 de euro că stă-n Corbeanca!

- Nu, 10 lei că stă aproape!

- Pe bune?

- Pe bune! Hai, ia-ți perdelele că am treabă!

Doamne, mă întreb cum ar fi fost să mă filmeze cineva cu camera ascunsă?

P.S. La aeroport, în Viena, profund mișcat că am găsit civilizația la ea acasă, mă întorc la taxi și grijuliu, mai arunc o ultima privire, așa, ca să nu mai uit ceva: pe aparatul de taxat aveam de plătit doar 45 de euro...

Vezi, în taxi n-au camere ascunse!

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • O plăcere sa citești site-ul "Republica". Felicitari!
    • Like 0
  • Daca finalul era altul, sunt convins ca toti comentatorii isi aduceau aminte de toate nenorocirile patite prin taxiuri...pe cand asa, suntem mai buni de Craciun, mai ingaduitori si nu mai blestemam o "tagma" a carei oglindire suntem uneori.
    • Like 0
  • Nu suntem o ţară pierdută, avem viitor. M-a convins o întâmplarea de acum trei ani. Cele relatate de către domnul Vizante mi-au confirmat aşteptările. Înainte de a vă povesti întâmplarea care m-a marcat, vreau să vă spun că sunt un regăţean care nu are idei preconcepute despre ardeleni, moldoveni sau olteni şi mă enervează zicerea “dar eu sunt ardelean”, spusă ca o garanţie de bună purtare.
    Şi acum întâmplarea: Mă mutasem de doi ani într-o locuinţă nouă şi, spre surprinderea mea, instalaţia sanitară de la bucătărie şi baie a început să dea semne de funcţionare defectuoasă (bateria de la chiuvetă şi alimentarea cu apă de la toaletă). Caut pe internet anunţuri cu instalatori pricepuţi şi dau telefon. Îmi răspunde un domn care mă întreabă ce probleme am de rezolvat, face o socoteală scurtă şi-mi spune că îmi trimite un instalator la ora indicată de mine, iar preţul pentru servicii este de 150 lei. A estimat că durata de lucru este de maximum două ore. La ora stabilită, vine omul şi se apucă de lucru.
    - Sunteţi ardelean?, întreb eu.
    - Da, îmi răspunde acesta, din Cluj.
    - Păi vă convine să staţi în Bucureşti, îl întreb. La Cluj nu se găseşte de muncă?
    - Ba da, îmi răspunde, dar firma la care lucram s-a mutat în Bucureşti anul trecut iar şeful ne-a chemat pe câţiva, făcându-ne o ofertă bună.
    - Păi de ce?, întreb eu, în Bucureşti nu a găsit instalatori?
    - Ba da, răspunde el, dar nu sunt serioşi.
    - Cum aşa?, mă mir eu.
    - Păi în primele şase luni a avut mai multe reclamaţii decât la Cluj în trei ani, îmi răspunde. Mie mi-a convenit să vin pentru că locuiesc la socri, lângă Bucureşti. Mi-a spus localitatea dar nu am reţinut-o.
    Termină omul ce avea de reparat şi-mi spune că am probleme şi cu evacuarea apei de la chiuvetă, unghiul de cădere fiind prea mic. Ştiu, zic eu, dar mă descurc. La trei luni demontez ţeava de evacuare şi o curăţ. Păi vă rezolv eu problema, spune el. Şi cât mă costă, întreb eu. NU VĂ COSTĂ NMIC, spune el, aţi plătit o intervenţie de două ore iar au am terminat într-o oră şi jumătate. În timpul rămas vă curăţ şi ţeava de evacuare… Am rămas mut. Omul s-a apucat de treabă şi a rezolvat problema. La final am vrut să-i dau 50 de lei şi a REFUZAT să-i primească. Chiar s-a simţit jignit. Omul de care vă povestesc era ardelean, cel despre care vorbeşte domnul Vizante este bucureştean… Sunt convins că astfel de OAMENI sunt şi în Moldova sau Oltenia. România are viitor, trebuie să avem încredere şi mai multă stimă de sine. Nu suntem un popor de mâna a doua, iar astfel de întâmplări ar trebui expuse.
    • Like 4
  • check icon
    Frumos ,real și cu tâlc această „aventură„ cu perdele.Așteptăm și altele pe măsură,mulțumim.
    • Like 1
  • Frumoasa poveste de iarna :) mai vrem!
    • Like 1
  • „Nasc și la Românica oameni”, vorba cronicarului.
    • Like 1
  • Bun articol! :) Bun venit!
    • Like 1
  • Poate nu e tocmai moral să ai camere de filmat ascunse peste tot. Însă, cum ai precizat, ”așa avem civilization! Kamera”. Uitați-vă la bacalaureat, cifrele vorbesc de la sine.
    • Like 4
    • @ Marius Vladimir Diacu
      Nu ai inteles nimic din articol dar ai balacaureatul , tare , bănuiesc ca esti si licentiat dar nu ai observat ca cel cu camera , civilizatul la ars cu 30 euro
      • Like 0
    • @ Adrian Adrian
      Ella check icon
      Brava Adrian, esti complet pe dinafara dar te iei de diplomele altora.
      Ia de reciteste aici:
      P.S. La aeroport, în Viena, profund mișcat că am găsit civilizația la ea acasă, mă întorc la taxi și grijuliu, mai arunc o ultima privire, așa, ca să nu mai uit ceva: pe aparatul de taxat aveam de plătit doar 45 de euro...

      Vezi, în taxi n-au camere ascunse!
      Concluzia: taci ca n-ai priceput nimic. Nu conteaza daca ai bacalaureat sau nu :D
      • Like 0
    • @ Ella
      Bravo Ella , corect , am recitit articolul si am descoperit si ultimul rând halit de nervi si obosit de încă o poveste cu jegosenia românească si inalta civilizatie vestica am trecut direct la comentarii si ca sa fiu cat mai "la obiect " am scris eu cel mai "destept " comentariu . Probabil am nevoie de o "kamera " din când in când .
      • Like 2


Îți recomandăm

Bursa BT Roberto Marzanati la Executive MBA University of Hull

Competiția la Executive MBA University of Hull din Cluj-Napoca, program acreditat internațional, este deschisă celor care doresc să facă un pas înainte în dezvoltarea profesională şi personală, indiferent de domeniul în care lucrează, public sau privat. Candidații trebuie să aibă cel puțin 3 ani experiență în management după terminarea studiilor şi să cunoască limba engleză la nivel avansat.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Allkimik

În urmă cu 12 ani, a plecat în India, în vacanță, cu un aparat digital scump și un altul ieftin, pe film, cu care a făcut poze mai mult seara, fără să aibă nicio așteptare de la ele. Când le-a developat la un atelier, a rămas surprins de profunzimea imaginilor și, ținând în mână diapozitivele, a avut revelația prezenței fizice a fotografiei.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Chef Alex Dumitru

Bună parte dintre ingredientele proaspete pe care le utilizează în rețetele sale de adevărat făuritor de gust, chef Alex Dumitru le cumpără, de două-trei ori pe săptămână, din Piețele Obor, Domenii și Matache. Merge doar la producători testați, care au întotdeauna grijă să îi ofere materii prime de calitate. Totul trebuie să fie proaspăt, de sezon.

Citește mai mult