Cum l-au tratat polițiștii din Caracal pe un tată disperat că i-a dispărut copilul, plus alte întrebări pentru „oamenii legii”

Foto: Bogdan Dănescu/ Inquam Photos

Se scrie foarte mult de 24 de ore pe toate mediile, se comentează mult despre cazul de la Caracal. Există voci care spun că emoția a acoperit faptele, că nu există o sentință cu privire la vinovăția individului reținut, că nu există decât ipoteze cu privire la uciderea adolescentei și că nu s-a stabilit cu exactitate, în mod oficial, că a fost răpită și ucisă.

Mergând strict pe prezumția de nevinovăție și ideea că dosarul este departe de a fi gata cu toate probele coroborate, pentru a se stabili cu precizie filmul dispariției Alexandrei, da, se poate admite că suspectul este deja condamnat de opinia publică, fără să fi trecut prin toate fazele procesuale și fără să fi primit vreo sentință definitivă cu condamnare.

Lăsându-i pe cei care au preluat să administreze probele din dosar și să adune dovezi, există câteva fapte incontestabile, dincolo de orice dubiu, iar asta are de a face cu autoritățile și gafele în lanț pe care le-au făcut. 

Nu e niciun dubiu că Alexandra a sunat de 3 ori la 112, susținând că a fost răpită și încercând să ofere adresa locului în care este, dând detalii concrete în descriere, demonstrând că avea creierul ascuțit și cu simț de observație.

Nu e niciun dubiu că STS nu a dat coordonatele exacte, ci doar aria în care se afla telefonul, pentru că - spun reprezentanții - tehnica nu poate oferi localizarea. Și oricum, datele sunt trimise de operatorii de telefonie. În secolul tehnologiei, în care și o banală aplicație te localizează cu precizie de un metru ca să-ți trimită oferte publicitare ale comercianților din zonă, marele Serviciu de Telecomunicații Speciale nu poate să afle locul în care se află un cetățean care sună să ceară ajutorul instituțiilor statului.

Nu e niciun dubiu că Poliția Română și Inspectoratul Olt au primit informațiile despre acest caz. La fel, nu e niciun dubiu că s-a intervenit la aproape 20 de ore de la primul telefon dat de victimă.

Că s-au auzit țipetele fetei, inclusiv de către vecini, că echipajele au stat în fața porții așteptând un OK de la un procuror, care l-ar fi dat la ora 06.00, ignorând total că existau date că în gospodăria respectivă se afla o tânără în pericol de moarte - acestea toate urmează să fie anchetate de noile echipe de investigatori, sosite de la București pentru a prelua dosarul.

Vi s-a întâmplat, vreodată, să sunați la 112 pentru că v-ați simțit în pericol și ați crezut că statul vă poate ajuta? Am avut personal 2 experiențe extrem de neplăcute, în care am apelat la numărul de urgențe având speranța că imediat, la fața locului, își vor face apariția polițiștii. Am fost redirectat la dispeceratul poliției - acolo ești întrebat din scurt care este urgența, dacă te-a omorât cineva sau e în curs să te omoare, dacă ai o persoană în stare de inconștiență lângă tine. Dacă ai apucat să spui nu, ți se închide, la propriu, telefonul în nas și ți se spune să mergi la poliție să depui plângeri. Cu alte cuvinte, o dispeceră cu atitudine acră, deranjată la locul de muncă, te pune la colț că ai îndrăznit să suni la 112 în câteva secunde, pentru că, în evaluarea ta personală, consideri că e urgent să fie acolo o autoritate a statului. Mai mult, la televizor sunt campanii care te descurajează să suni.

Putem fi de acord că sunt mulți cetățeni care sună la 112 și riscă să consume resursele echipelor de intervenție, din care timpul este cea mai importantă. Putem fi de acord că da, multe nu sunt urgențe de grad zero, însă niciodată nu ești redirectat la alt dispecerat unde la alt capăt al firului să se afle cineva care să înțeleagă ce anume s-a întâmplat. Ți se închide telefonul în nas. Statul, prin instituțiile sale, îți închide telefonul în nas.

Vi s-a întâmplat, vreodată, să intrați în contact cu un echipaj al Poliției Române sau unul al Jandarmeriei Române? Am avut câteva experiențe în ultimii 20 de ani, niciuna plăcută. Fără să generalizăm, pentru că e imposibil probabilistic să fie toți la fel, de cele mai multe ori, vă veți întâlni cu indivizi tupeiști, aroganți, care te descurajează să te lupți pentru aplicarea legii, care te amenință voalat, care insinuează că tu vei fi cel amendat, deși nu ai greșit cu nimic. Inși care capătă o atitudine abuzivă când constată că nu ești vreun barosan, interlop sau politician iar apoi ridică din umeri și spun că nu au cadrul legal să acționeze.

Iată câteva întrebări de bun simț, pentru STS, MAI, Poliția Română, Jandarmeria Română, Poliție locală, Guvern, prefecturi:

1. Sunt campanii publice prin care cetățenii sunt descurajați să sune la 112. Presupunem că acest număr este alocat celor care au viața în pericol. Alexandra se încadra într-o astfel de categorie? Și dacă nu s-a intervenit decât după 19 ore de la apelul la URGENȚE, atunci ce urgențe sunt urgențe pentru serviciul 112 și pentru toate instituțiile care intră în angrenaj? (în acest caz Poliția Română)?

2. Polițiștii comunitari/ de proximitate sunt acei angajați ai primăriilor care ar trebui să „mapeze” toate zonele care le sunt arondate. În mod normal, dacă unui polițist local i se descrie o arie într-o comunitate relativ mică (casă părăsită/ service/ bălării/ câini) - acesta ar trebui să o identifice în interval de câteva zeci de secunde, din memorie.

3. Dacă polițiștii se află în fața unei potențiale infracțiuni, când sunt elemente destul de clare oferite de victimă, când detalii punctuale sunt furnizate de alte instituții ale statului, ce impuls uman sau profesional trebuie să-i determine pe aceștia să salveze o viață fără să aștepte birocrația să-i prindă din urmă, ca să fie acoperiți de hârtii?

4. Este adevărat că polițiștii din Caracal l-au tratat execrabil pe tatăl Alexandrei, spunându-i în față că fiica sa era cu iubitul său și că va plăti intervenția echipajelor? Dacă da, cine sunt acești polițiști și cum au ajuns să aibă o astfel de atitudine lipsită de limpezime, empatie, inteligență?

5. Câți astfel de indivizi nesimțiți are MAI, inși care tratează cetățenii în zeflemea, abuzând de uniformă, făcând glume deocheate, insinuând că cei care reclamă sunt cei care încalcă, de fapt, legea?

Într-un asemenea incident tragic, despre care știm că se aflase la nivel de Poliție Română și Inspectorat Olt, polițiști locali - suntem în drept să credem că toți, de la cel mai mare la cel mai mic trebuie dați afară și înlocuiți total. De la dispecerat, până la indivizii care făceau mișto din tatăl Alexandrei, niciunul nu are ce căuta în instituțiile statului. 

La fel, trebuie să plece din MAI absolut toți angajații care îndrăznesc să se înarmeze cu tupeu, aroganță, care îi descurajează pe cetățenii onești să facă demersuri pentru aplicarea legii, cei care amenință voalat victimele, cei care insinuează că tocmai martorii faptelor antisociale vor fi cei amendați, deși nu au greșit cu nimic.

E timpul pentru o analiză extrem de dură în toate structurile MAI, de sus în jos, de jos în sus. E timpul ca indivizii cu pile și relații, cei cu diplome false, cei unși politic, impostorii, cei care adună dosare AN prin sertare să plece. E timpul ca acea anchetă în interiorul Jandarmeriei Române să fie urgentată și terminată. 

Altfel, ce încredere poate avea un cetățean să sune la 112 pentru a cere ajutor atunci când e în pericol de moarte? 

Altfel, ce motive am avea noi, cei de rând, să credem că Poliția Română și Jandarmeria Română (vezi celeritatea în cazul plăcuțelor suedeze și abuzurile de la 10 august 2018) nu sunt altceva decât niște structuri îmbâcsite de indivizi aflați în slujba mai marilor zilei și nicidecum în slujba cetățenilor?

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp