(Foto: Guliver/Getty Images)
Modelul economic propus României de o bună bucată de vreme este centrat pe încurajarea consumului în detrimentul investițiilor și al economisirii. Capacitatea limitată de satisfacere a cererii suplimentare induse de către economia locală a amplificat exploziv deficitul comercial. Acesta e prețul, din ce în ce mai vizibil, al creșterilor economice record la scară europeană cel puțin.
Majorările salariale din sectorul bugetar sunt însă total decuplate de evoluția productivității muncii. Pe de o parte. Pe de altă parte, avalanșa de zile libere reduce semnificativ fondul de timp maxim disponibil. Efectul de foarfecă produs astfel, salarii mai mari - muncă mai puțină, nu prevestește absolut nimic bun. În orice școală economică se învață în anul întâi de studiu că majorările salariale trebuie fundamentate pe câștigurile de productivitate. Ori acest lucru nu se întâmplă în România. Se lucrează mai puțin și se obține mai mult. Nici un kilometru de autostradă nu a fost finalizat de o bună bucată de timp. Ba, mai mult, apar problem tehnice pe porțiunile date în exploatare. În aceste condiții, cum poate o companie cu afaceri în România, Dacia Renault de exemplu, să își majoreze productivitatea muncii aferentă activității de transport?
Forța de muncă se reduce, ceea ce duce rata de ocupare spre maxime istorice. Puterea de negociere a salariaților crește continuu, cu efecte negative asupra competitivității afacerilor.
Ce legătură au toate cele evocate mai sus cu deciziile de politică monetară ale Băncii centrale? Au o legătură directă, în sensul că astfel BNR încearcă să diminueze din efectele negative actuale, dar mai ales viitoare generate de politici economice prea puțin fundamentate. România este singură țară care, în condițiile în care economia globală se află în fază de creștere, „reușește” performanța de a amplifica semnificativ deficitele.
Dezechilibrarea pregnantă a raportului dintre cerere și ofertă se concretizează în inflație. Un alt motiv economic de a majora dobânda de politică monetară. Generat de pseudo-modelul de dezvoltare propus.
Se invocă, cu tendința evidentă de deviere a atenției de la cauzele interne majore, faptul că factori exogeni alimentează inflația, în speță prețul țițeiului. Parțial putem admite lucrul asta. Pe de altă parte nu putem să nu punem întrebarea: oare nici unul dintre economiștii de vază ai Puterii nu știe că prețul oricărui bun de pe glob evoluează ciclic de sute de ani? Au fundamentat proiecțiile economice pe un preț al barilului de 35 USD? Dacă da, au omis că nu mai mult de acum trei ani, același baril se tranzacționa cu 120 USD. Dacă, așa după cum spuneam, economia globală traversează o perioadă de expansiune, nu e firesc să se majoreze cererea de țiței pe glob? Ceea ce determină evident majorarea prețului, sau nu?!
Scumpirea banilor are dublu impact: frânarea consumului, pe de o parte și încurajarea economisirii, pe de altă parte. O încercare a băncii centrale de „soft landing” pentru că, în mod evident, se vede, nu foarte departe pista de aterizare. Numai că avionul numit România seamănă teribil de mult cu Tarom….
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
De investiții ce să mai vorbim ,in loc să facem un fond de cofinanțare a proiectelor europene pe model polonez noi am făcut fonduri pentru despăgubirea ,,foştilor proprietari " la justa valoare ăsta fiind un cretinism pe care nu la mai adoptat nici o altă țară fostă comunistă.Putem adăuga imbecilitatea conceptului economic ,,eficiență " bazată pe salarii africane şi avem un tablou relativ complet al dezastrului economic,social şi demografic al României.
Si putina socializare la locul de munca poate fi benefica, de aia s-a si inventat conceptul de team building.