Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Despre constanță și fluiditate: o casă de lângă București își repară greșelile

Poate unul dintre cele mai sâcâitoare lucruri peste care dăm cu toții de-a lungul vieții profesionale este obligația de a repara greșelile făcute de altcineva. Nu ni se întâmplă tuturor la fel de des (unii suntem chiar foarte norocoși!), dar sigur implică un efort prelungit. Pentru asta pot depune mărturie și arhitecții z e r o p a t r u (arh. Mădălina Iftimi și arh. Valentin Ionescu), care au semnat unul dintre proiectele incluse în cea mai nouă ediție a albumului Lifestyle Design Interior by Delta Studio: o casă de 285 mp de lângă București, care fusese renovată în urmă cu doi ani, dar care ducea lipsă de continuitate și de fluiditate.


“Abordarea unei locuințe amenajate după anumite tendințe presupune un proces mult mai bogat decât simpla alegere a unor noi culori, finisaje sau piese de mobilier. În cazul de față, discutăm despre locuința unei familii cu 2 copii, o casă renovată recent, care deborda de încercări de a face fiecare spațiu special. Au rezultat spații distincte ca atmosferă și stil, toate adunate sub același acoperiș”, ne-au explicat arhitecții.

Primul punct al brief-ului primit de arhitecți: renunțarea la delimitarea foarte strictă a încăperilor. Iar de aici au răsărit și au căpătat o formă și celelalte nevoi ale spațiului: mai multă libertate, mai multă deschidere și mai ales o imagine egală cu sine însăși a casei, cu trăsături estetice comune tuturor zonelor.

Ca urmare, zona de zi de la parter – living, dining și bucătărie – a renunțat la limitele vizuale: arhitecții au folosit soluția uniformizării pardoselii prin parchetul din lemn de stejar.

Lemnul de stejar a devenit apoi personaj principal în povestea continuității: pornind din zona de acces, îmbracă un riflaj care separă, pe toată lungimea, holul de intrare de casa scării și se continuă ca fundal pentru zona de living.

Bucătăria longitudinală deschisă către dining păstrează o imagine epurată, cu materiale puține, cromatică plană, animată de doar câteva accente de alamă. Funcționalitatea este pe primul loc: încăperea are multe spații de depozitare mascate.

De aici mai departe, stejarul și alama se perpetuează și leagă vizual spațiile de la parter cu cele de la etaj: riflajul din zona de acces revine și pe casa scării, balustrada din prim plan este realizată din bare de alamă, iar mâna curentă, din același lemn de stejar – o soluție la care arhitecții au recurs din dorința de a nu tulbura economia amenajării.

“Cerința inițială a clienților noștri a fost a unei balustrade transparente din sticlă. Totuși, pentru că intenția noastră era de a limita numărul de materiale și de a aduce în scenă o prezență elegantă și tăcută, dar capabilă să ofere protecție celor 2 copii mici, soluția pentru care am optat împreună cu proprietarii casei a fost confecționarea unei balustrade cu montanți din alamă și mână curentă din lemn, care a susținut mult mai bine ideea întregului proiect”, ne-au povestit ei.

La etaj, dormitorul este “purtătorul de cuvânt” al fluidității: nuanțe pale, o “tăblie” supradimensionată care pune un semn de exclamare cromatic și mult spațiu liber. Dressing-ul parțial deschis îndrăznește un joc de nuanțe și texturi de sine stătător – draperiile din catifea verde și furnirul mobilierului.

În baia matrimonială, alama intră din nou în discuție. 

La finalul poveștii noastre, dormitorul copiilor este o paranteză explicabilă în traseul amenajării: își ia spiritul ludic din jocurile vizuale ale formelor, dar păstrează liniștea specifică zonelor de noapte prin nuanțele pastelate. Spațiile de depozitare încastrate îmbracă întreaga cameră, ascunde “recuzita” bogată a copiilor, așa că suprafețele pot rămâne surprinzător de libere cu ușurință.


“Intenția folosirii materialelor – căldura lemnului natural care conturează întregul parter, pusă în valoare de simple accente de alamă – a fost, pe lângă naturalețea și firescul lor, chiar aceea de a le putea percepe frumusețea în cuplu și după ce vor îmbătrâni”, ne-au spus arhitecții.

N-am vrea să credeți că ne-am sensibilizat exagerat, dar uneori designul interior reglat fin se aseamănă cu o poveste de dragoste echilibrată, nu?

Fotografii: Vlad Albu pentru z e r o p a t r u

Articol preluat de pe Designist.ro

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Mihai check icon
    Sunt mereu atent la tendinta oamenilor de a-si manipula semenii. In articolul de fata, niste arhitecti foarte buni la cuvinte, descriu o realitate fizica care nu are prea mult de-a face cu cuvintele lor. Eu cred ca la facultatea de arhitectura ii invata sa vorbeasca frumos, sa foloseasca cat mai multe adjective, epitete si comparatii, in ideea ca cei care asculta /citesc acele cuvinte, se lasa purtati de acele cuvinte si isi construiesc realitatea pe acele cuvinte. Stimati cititori, ignorati pentru moment cuvintele si uitati-va atent la imaginile din acest articol: veti vedea nici 50% din acele cuvinte frumoase si mestesugite; draperii verzi din material greu si pereti maro din material lemnos (doar un exemplu dintr-o imagine a dressingului), completat cu o canapea topaz gaseai in hotelurile desuete din vremea lui Ceasca; tablia de la pat este crancena, ca sa traduc eu acea formulare "care pune un semna de exclamare cromatic". Nu cromatica este problema, ci FORMA ! In bucatarie, peretele de sub dulapurile suspendate are niste "nervuri" care imita o marmura de prost gust; este de prost gust pentru ca este o imitatie si pentru ca natura nu face asa uratenii ; nici o marmura nu arata asa cand este in stanca inainte de a fi taiata si prelucrata. Singurul lucru care mariaza este lemnul si alama; merg atat de bine in mod natural, incat orice forma ai avea si ce folosinta ai avea, va arata foarte bine; asa ca nu este nevoie de mine sau de arhitecti ca sa laudam creatia naturii. Dragilor, n-am nimic impotriva gusturilor fiecarui om IN CASA LUI; este dreptul omului sa-si faca ce vrea, cum vrea si de cate ori vrea. In acelasi timp cu dreptul proprietarului de a face ce vrea, cum vrea, odata ce isi etaleaza interiorul in spatiul public, ia nastere si dreptul meu de a contesta. Mie mi se pare ca anumite lucruri din acest "proiect" sunt urate, altele sunt dragute, iar altele crancene. Arhitectii care se lauda cu asa ceva, ar trebui sa-si re-evalueze perceptiile. Precum spuneam, manipularea aici consta in a FACE un proiect mediocru si a VORBI despre el la superlativ.
    • Like 3


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult