Liviu Dragnea dă mâna cu Donald Trump, în ianuarie, la Washington (Foto: Facebook Liviu Dragnea)
Nu mai avem voie nici să gândim la noi în țară? se revoltă dl. Liviu Dragnea după ce americanii s-a tot băgat în ultima vreme „în treburili noastre interne”.
Adică după ce ne-au spus că nu mai avem voie să furăm (o imixtiune gravă în politica internă, un atac brutal la tradițiile noastre milenare!), acum ne intrezic și să ne mai gândim cum să furăm!
Dl. Dragnea se victimizează patriotic. Ambasada SUA doar și-a exprimat „îngrijorarea” că legile lui Toader afectează independența Justiției, așa cum au făcut foarte mulți români, care protestează în fața Guvernului, așa cum au făcut-o Parchetul General, DNA, DIICOT și - după o temeinică reevaluare - Inspecția judiciară. Altfel spus, americanii exprimă ceea ce simt o parte dintre români. Nu este o imixtiune, nu e un atac, e o opinie.
Să nu le mai dea voie dl. Dragnea americanilor și românilor nici să gândească?! Dar nu este singura înduioșătoare contradicție a lui Liviu Dragnea. Cu o zi, două înainte le cerea ambasadorilor români în străinătate să fie „agenții de vânzări ai României”, explicându-le că „invidiază” felul în care diplomații străini la București servesc interesele țărilor lor. Acum, nu mai invidiază, se îngrijorează: „Și eu sunt îngrijorat când ambasadorii merg la ministere în fiecare zi să promoveze interesele unor companii străine, poate cineva se gândeşte că şi asta înseamnă act de corupție”.
S-au și găsit aplaudacii să-și încălzească palmele: lor Liviu Dragnea le-a vorbit despre demnitate și neatârnare. La fel cum le vorbește Viktor Orban ungurilor, când expulzează ambasadorii străini care-și permit să critice Guvernul de la Budapesta. E drept că în România, cea mai proamericană și proeuropeană țară din Est, Liviu Dragnea nu are deocamdată susținerea populară să devină un Viktor Orban. Dacă viktatorul rage la americani, al nostru deocamdată mârăie.
Nu-i vorbă că acum 8 luni dădea din coadă. Ajuns la Washington în proximitatea lui Michael Flynn, un broker de influență pe lângă Donald Trump, Liviu Dragnea îl apucase pe Dumnezeu de picior. Era mai filoamerican ca niciodată. Împins de Michael Flynn în poză cu Donald Trump, Liviu Dragnea odată și-a încordat parteneriatul strategic și a promis în rafală 2 la sută pentru Apărare. Acum nu-și închipuie nimeni că visul dintotdeauna al lui Michael Flynn a fost să se pozeze cu un politician din Teleorman. Un astfel de serviciu costă, chit că la întoarcerea în țară Liviu Dragnea a clipit șiret când a fost întrebat cât a costat și cine a plătit.
În scurt timp s-a descoperit că Michael Flynn avea mize mai mari decât visurile de mărire ale unui politician dintr-o provincie îndepărtată a imperiului. Negocia lucrativ și cu rușii, ceea ce i-a provocat și o demisie grabnică. Pila lui Liviu Dragnea de la Casa Albă picase. La Washington s-a dus apoi Klaus Iohannis, să culeagă laurii succesului și să fie lăudat de Donald Trump că dă 2 la sută pentru Apărare.
Sunt deja săptămâni bune de când Liviu Dragnea și Mihai Tudose presează pentru a ajunge și ei la Casa Albă sau măcar în proximitatea ei. Dar Ambasada SUA, în loc să se deschidă, dă lecții în legătură cu Justiția, ușile de la Washington sunt închise, iar Liviu Dragnea are niște bani de dat, niște contracte de împărțit. Sigur, că în tradiția pământului, are și ceva de cerut la schimb: ca SUA să renunțe să mai susțină Anticorupția. Aceasta a fost rugămintea sa în ianuarie, aceasta este și gândirea tranzacționară a vătafului român: zi-mi cât îți dau ca să mă lași să-mi văd liniștit de treabă acasă. Doar că la trocul acesta, dl. Dragnea nu mai are deocamdată clienți la Washington.
Politicienii de la București au învățat ceva în acești ani în care s-au luptat cu DNA-ul: războiul nu poate fi câștigat acasă. În România, o bună parte a populației poate fi cumpărată cu pensii și salarii mai mari, poate fi amețită cu televiziunile de partid și de stat, poate fi cointeresată să închidă ochii sau să țină de șase. Mita masivă aruncată în popor nu a avut însă succes decât parțial. Așa că au mărit miza. Consorțiul penalilor a pus mână de la mână și a angajat consultanți, lobby-iști, influenceri străini, în special americani. A cumpărat spații ample în presa de afară în care a susținut că Anticorupția e de fapt poliție politică, a dus lobby-ul în Congresul SUA și a început munca de lămurire de la congressmen la congressmen. Ca fapt divers, Puiu Popoviciu - condamnat definitiv la închisoare și fugit din România - și-a angajat avocat un fost șef al FBI.
Nici Liviu Dragnea, nici Puiu Popoviciu, nici Alexander Adamescu, nici Sebastian Ghiță n-au înțeles însă o realitate simplă: poți cumpăra un american, dar nu poți cumpăra America. E o greșeală pe care a făcut-o și Adrian Năstase, când le-a dat, fără licitație, americanilor de la Bechtel un contract de 2 miliarde de dolari pentru Autostrada Transilvania, în speranța că va avea beneficii și de liniște politică. Și chiar dacă România a intrat în NATO, timp de 4 ani ambasadorul Michael Guest a vorbit clar și răspicat despre corupția regimului, fiind aproape singura formă de opoziție și aproape singura voce oficială care să-i reprezinte pe românii care se săturaseră de hoție.
Pentru americani, e simplu: o Românie coruptă înseamnă o Românie instabilă, prin urmare vulnerabilă în fața Rusiei. O Românie coruptă înseamnă „bad business” pentru companiile americane care sunt aici, pentru că întotdeauna un contract public dat pe șpăgi și pe criterii politice distorsionează piața și cineva pierde bani. Americanii nu susțin Anticorupția din generozitate, de amorul artei, o susțin în primul rând pentru ei. Din fericire, interesele lor coincid cu interesele unei părți din populația României, chiar dacă intră uneori în coliziune cu „interesele” conducătorilor României.
Pentru mulți români e însă la fel de simplu: decât să ne fure străinii, mai bine ne fură românii noștri. Este complicitatea morală care-i permite politicianului din specia Dragnea să se lăbărțeze peste un județ și apoi peste întreaga țară.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Urmează șah mat!
În urma undelor de soc cade guvernul!
Start!
Chestia e ca nici acolo in America nu merg toate ca pe roate, si acolo sunt abuzuri, se fura, sunt încălcate drepturile omului, dar vi-l puteți imagina pe ambasadorul României făcând gălăgie??
Spre deosebire de România, Polonia a fost o mare putere şi chiar ştie cum se discută ce contează la masa Marilor Prădători. Noi am stat doar pe la uşi...
Dacă Tudorel Toader reuşeşte să-l sfideze pe Ambasador, eu devin fan pe viaţă al domnului Profesor. Cineva trebuie să-l pună la punct pe acest nesimţit. Dacă era un ambasador ca un ambasador, folosea canalele diplomatice, discuţiile în spatele uşilor închise, dar el vrea să braveze şi să ne trateze ca pe nişte spinări înconvoiate. Merită o replică pe măsură.
Va felicit - aveti o parere excelenta si realista despre infractorul condamnat penal dragnea! Sa speram ca veti reusi sa-l puneti la punct pe acest borfas.
Despre ce fel de razboi vorbiti dvs, ca nu reiese din comentariu. Suntem in razboi cu America? Suntem in razboi cu Europa? Detaliati, va rog!
Dupa Dvs., toti (si straini si contestari) au dreptul sa gandeasca si sa dea verdicte in materie de legislatie, mai putin cei care prin constitutie sunt abilitati - guvern, parlament (cu mentiunea ca si toti contestatarii au dreptul sa isi argumenteze pozitiile si sa isi promoveze modificarile dorite). Nu va spune nimic faptul ca Asociatia Magistratilor si Uniunea Nationala a Judecatorilor isi sufleca manecile si formuleaza deja propuneri de imbunatatire a legilor propuse?
Stat de drept nu inseamna si dreptul la initiativa legislativa al parlamentului? Oare chiar prefera romanii de buna credinta prostia prezentata cu emfaza axiomatica „războiul nu poate fi câștigat acasă”!?
Cum sa interpretezi ca normala frenezia cu care se refuza un dialog cu argumente si se prefera in schimb, declinarea la nesfarsit a unor lozinci ramase in mare parte fara continut si incercarea de a impiedica o putere sa isi vada de atributiile ei?
Nu prea e loc de multe finețuri dar cand in limbaj diplomatic folosesti „ingrijorari”, e anormal sa o faci pentru a opri o dezbatere publica si ulterior parlamentara a unor probleme care exista.
O poti face pentru atitudinea Coreei de nord, a unor derapaje majore dovedite cu argumente, nu cu lozinci. In rest, poti urmari respectarea principiilor recunoscute de restul lumii civilizate. Poti argumenta de pilda daca vreuna din propunerile (puse in discutie!) incalca prevederile europene sau alte principii. Paralelele cu Ungaria sunt rizibile si reactiile disproportionate.