Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de șapte ani. Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Experiența mea în corporație: 30% din corporatiști muncesc, 20% se fofilează, iar restul de 50% se ocupă cu relațiile și bârfa și uneori și cu munca

corporatie - intalnire

Foto: Getty Images

Există cultură corporatistă sau nu există?, aceasta este întrebarea.

În ultima perioadă au tot apărut diverse materiale în care se discută despre cultura corporatistă și despre importanța ei într-o organizație. Eu chiar am avut un curs la MBA care se cheamă « Organizational Behaviour » și m-am întrebat dacă există cultură corporatistă sau este doar un mit. De altfel, am avut câteva discuții și cu prietenii, unii dintre ei fiind convinși că există, alții contestând conceptul.

Cred că există o cultură corporatistă, managementul de la vârf vrând să transmită niște valori și un anumit spirit angajaților. Cum penetrează aceste valori până la opincă e partea a doua. Pe plaiurile mioritice, de obicei, se dezvoltă o cultură corporatistă proprie, după chipul și asemănarea liderului local, indiferent de spiritul promovat de la centru. Dacă acesta este de modă veche, provenit din vechea gardă, de obicei va implementa o cultură bazată pe micromanagement, frică, fățărnicie, vânătoare de vinovați etc. Însă există și lideri luminați, inclusiv în România.

Totuși cred că trăsătura definitorie a corporației este hățișul relațiilor, contextul foarte politic și birocrația în care poți să te ascunzi de minune dacă nu îți place munca.

Îmi amintesc prima mea interacțiune cu corporația: în primele 3 luni nu am înțeles nimic din ce vorbeau cei din jurul meu, iar următoarele 3 luni mi le-am petrecut încercând să înțeleg ce fac. Noianul de acronime și cuvinte fără sens ca TAT, ETA, EMEA, mitigate, leverage, milestone, papagaleasca jumătate română jumătate engleză m-au făcut să mă simt cea mai imbecilă persoană de pe Glob în primele 3 luni de ucenicie în cadrul corporației. Aveam un coleg, francez, pe care îl întrebam din când în când ce înseamnă un cuvânt. El îmi explica cu răbdare la început după care mi-a zis să nu-mi mai bat capul pentru că oricum nu voi reuși să țin pasul și nici el care e în companie de zeci de ani nu reușește. Mai mult, mi-a zis că în fiecare sezon apar noi cuvinte iar ei au o listă și un grup de chat unde strigă bingo când au reușit să bifeze toate cuvintele la modă pronunțate în cadrul unei ședințe. M-am liniștit, iluminarea o să vină cu timpul.

Următoarele 3 luni mi le-am petrecut încercând să înțeleg ce fac oamenii din jur. Toți era manageri: de la secretară care era assistant manager până la femeia de serviciu care se numea cleaning manager. M-am speriat, eu nu eram manager ci doar lead, deși aveam undeva pe la 25+ ani. Lead la o vârstă așa fragedă nu-i de colo mi-am zis. De altfel, când am aplicat pentru post nici nu am înțeles prea bine ce am de făcut pentru că interviul s-a dat în aceeași păsărească cu EMEA, TAT, PRT, etc. Am avut noroc pentru că am discutat în engleză cu un francez care vorbea engleza mai prost decât vorbeam eu franceza așa că un cuvânt în franceză, unul în engleză, un PRT, un SRC, EMEA și TAT și am trecut. Am zis, las’ că m-oi prinde acolo ce am de făcut, bine că dau banu’.

După 6 luni de corporație, mi-am dat seama că n-are rost să mă stresez prea tare pentru că nimeni nu prea știa ce are de făcut însă toți știau să vorbească în păsăreasca aceea. Atunci am realizat că dacă vrei să-ți pierzi urma, dacă vrei să fii ca Dinescu la Revoluție cu « Mircea, fă-te că lucrezi ! » acolo e locul tău. Dai 2-3 mailuri, intri în 2-3 ședințe pe zi, zici aleatoriu câteva cuvinte din lista de acronime la modă și aia e, te-ai scos.

Totuși, cineva lucrează și în corporație, însă pentru cei care vor să se fofileze și să stea pe un loc călduț e un mediu unde s-ar putea să-și găsească locul. Așa că nu prea îi înțeleg pe cei care strigă sus și tare că sunt exploatați de corporație, cel puțin în România.

Mie nu îmi place să stau pe locul călduț așa că am plecat prin alte corporații, unde mi-a fost mai ușor la început, îmi făcusem deja ucenicia.

Munca e totuși brățară de aur, cam 30% din corporatiști muncesc, 20% se fofilează iar restul de 50% se ocupa cu relațiile și bârfa iar uneori și cu munca. Cheia succesului în corporație este numărul de conexiuni și abilitățile politice pe care le are un individ. Eu, m-am ocupat foarte mult timp doar cu munca, decizie foarte proastă.

Mai există o categorie de corporatist: cel care nu face nimic dar e plin de fumuri. Dacă a ajuns să lucreze într-un birou de sticlă, la etajul nspe i se pare că i-a pus Dumnezeu mâna în cap și unul mai valoros ca el nu există. De obicei el e manager sau șef. Are ultimul tip de iPhone, decapotabilă sau bmweu pe credit dar socotește ultimul leuț când iese la shaorma cu băieții. Vorbește jumătate în engleză jumătate în română și are o opinie foarte bine documentată și pertinentă în orice subiect: de la fotbal la fizica cuantică (deși nu știe ce e aia). Dar cel mai priceput e la bursă, investiții, NASDAQ, prețul aurului și cum să facă bani. Eu m-am întrebat deseori de ce un individ atât de competent și care poate face așa mulți bani își pierde talentul în corporație când ar putea sa fie noul Elon Musk mioritic?

Aveam un coleg care a folosit la un moment dat o comparație foarte plastică »corporația este ca o pădure de sequoia pe care se urcă foarte multe liane » . Din nefericire, uneori, lianele reușesc să sugrume sequoia. Totuși, de cele mai multe ori 2-3 sequoia reușesc să țină în viață o pădure de liane. Până pleacă.

Corporația e fascinantă iar eu, după 20 de ani de lucrat în mediul corporatist, pe la firme mai mici sau mai mari pot spune că mă simt aici ca peștele în apă. Am învățat să navighez prin acest hățiș, mi-am ascuțit spiritul critic și intuiția. Dacă ești un ins căruia îi place să observe îți oferă spectacolul unic al unui mic stat : vezi lupte pentru putere, lingușeală, curaj, minciună, îndrăzneală, inovație, creativitate, agresivitate, invidie, gelozie, admirație, toate într-un singur loc. Spectacolul lumii.

Și da, fiecare corporație e diferită, fiecare are părțile ei bune și părțile ei rele, și o cultură proprie. Important e să fie mai multe părți bune decât rele. Deci, da, categoric există o cultură corporatistă care poate să coincidă sau nu cu ceea ce declară top management-ul. De regulă, nu.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Asa este si la companiile de vapoare de croaziera, acolo unde lucrez eu: "misirupism", superficialitate, incompetenta la greu. Printre altele, managerii nu vor sa fie deranjati, Plus ca insasi companiile nu isi respecta propriile reguli, ele fiind facute doar de ochii soacrei. Deci e vorba si de manageri, dar si de companiile insele. Sa va dau un exemplu: La Princess am cerut, de ani de zile, sa ne dea mancare mai buna (primim, ca si pasageriii, cele mai ieftine produse alimentare, astfel companiile reduc pretul croazierelor). Raspunsul companiei a fost: "Ce-ar fi daca vom da nume salilor de mese? Si ca sa vedeti cat de tare tine compania la voi, care sunteti cel mai de pret bun al companiei (sic!), ne-am gandit sa fiti voi cei care sa propuneti si sa alegeti aceste nume!". Sunt profund dezgustat, dar, din pacate, nu am alternativa. Inca...
    • Like 0
  • Și o luam de la capăt. Hai sa comparăm mediul de afaceri (firmele) cu navigația. Cu cât e barca mai mica, cu atât ai mai puțini marinari. Dar când vorbim de nave mai mari, unde vorbim de câteva zeci de marinari, lucrurile se schimba. La fel cum pe bordul unei nave mari nu ai sa vezi căpitanul să tragă la rame, să întindă vele sau să spele puntea, la fel nici în corporație nu o sa vezi așa ceva. Apoi vine partea cu echipele. Echipele sunt organizate de manageri, leaderi, etc atât pe un vapor cât și pe un vas mare. La finalul zilei / săptămânii, lunii, rezultatele echipelor și statusul navei sunt prezentate căpitanului care are funcția de decizie a ce va face mai departe cu nava, marinarii, marfa și pasagerii săi. Daca izbucnește o cearta intre 2 marinari, nu va veni căpitanul sa ii despartă, ci vor fi managerii și leaderi de echipa care au acest rol. Daca cineva are idei de îmbunătățire a calității muncii sau de orice alt fel, managerii și leaderi i de echipa trebuie să stea la masa și să discute ideile iar daca implementarea lor afectează doar un departament (se cere mop de plastic pentru a se înlocui mopul de lemn) nu se aduce la cunoștința căpitanului, ci se rezolva din bugetul navei. Daca idea afectează întreaga navă (se propune un curs prin mijlocul unei furtuni pentru a se încerca ajungerea la destinație mai devreme de exemplu) această idee este adusa la cunoștința căpitanului care va decide soarta întregii nave (întregii companii). Faptul că cineva din organizație într-o poziție joasă nu înțelege responsabilitățile și atribuțiile celor de mai sus, nu înseamnă că are dreptate, ci înseamnă că nu înțelege sistemul in care este încadrată acea persoană. Are libertatea să învețe, are, de obicei într-o companie, recomandarea sa citească și să învețe aceste lucruri din diverse materiale puse la dispoziția angajatului și ce nu înțelege, are dreptul să întrebe sau sa caute să înțeleagă aceste situații, atribuții, etc. Când ești mic, într-o companie multinațională, uită mentalitatea comunistă românească și încearcă să înțelegi lucrurile. Nu spun că nu sunt si pramatii, nu spun că nu sunt și idioți și datorită lor nu avansează navele cu 6 noduri in loc de 3 noduri pe mare deschisă, dar atunci când sunt atât de multe departamente interdependente unde multi nu înțeleg funcțiile celorlalte departamente, astfel de discuții sunt păguboase și de obicei rezultatul duce la gălăgie de fond și o stare de nervozitate la locul de munca. Deci, doamnă / domnișoară Iuliana Alexa, hai mai citiți înainte să scrieți. Dacă aveți frustrări, discutati-le cu șeful dumneavoastră, cu un psiholog daca e mai grav, dar când scrieți, fiți sigura că nu scrieți ceva atât de ușor contestabil și în final penibil pentru un articol de presă.
    • Like 1
  • Floed check icon
    Pai, propune-i sefului de corporatie sa-i dea afara pe cei care se fofileaza, ii si numesti care sunt, cu siguranta te va aprecia....Intrebare, daca ii dai afara, castigul unde se duce la corporatie sau la ceilalti angajati. PS. in corporatii stai nu stai, la sfarsitul anului trebuie sa se vada profitul.
    • Like 0
  • Depinde de tipul activitatii cu care se ocupa corporatia. Eu am tot muncit in corporatii cu profil tehnic, insa nimeni nu-si permite sa frece menta in stilul descris de autoare. La sfarsitul fiecarei luni se face si o evaluare a muncii angajatului, atat din punct de vedere cantitativ cat si calitativ. Din ce am auzit, si cei care muncesc in vanzari sunt evaluati. La privat nu prea ai cum sa stai degeaba, esti imediat luat la ochi daca incerci ceva de felul acesta.
    • Like 1
  • Nu știu ce mă face să scriu acest comentariu: superficialitatea corporației din descrierea autoarei sau superficialitatea cu care descrie corporația autoarea! Cultura corporației nu este suma culturii angajaților, este expresia etico-morală a eficienței sale economice. Structura de ordine a corporației al cărei ADN este reprezentat de cultura acesteia, dă măsura amplitudinii importanței sale economice. Autorul descrie o corporație de tip administratie publica, sau un Tarom sau un Metrorex, o entitate bidon de sinecuri. Dar autorul nu spune asta... Draga autorule, ce ai vrut să comunici?
    • Like 1
    • @ Niculae Moromete
      A vrut sa comunice exact ce a comunicat. In corporatie, contrar asteptarilor unora se freaca menta la greu. Nu, nu acolo lucreaza elita, nu, nu se angajeaza doar priceputii. Exista pupat in fund la greu, exista tot felul de insi ciugulitori, manageri slab pregatiti, etc. Si din nefericire astia sunt mai multi decat cei care fac treaba si au pregatirea necesara pt pozitiile respective. Si nu, nu este doar apanajul corporatiilor "de tip administratie publica".

      P.S.: ai bifat toate expresiile frumoase din catalog dar cu expresia "corporatie de tip administratie publica" ai dat-o in bara. Cu alte cuvinte ai vrut sa pari elitist, dar te-ai aratat habarnist.
      • Like 1


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult