Sari la continut

De opt ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Găsim valori comune, sau scriem despre lucruri care ne despart. Ne unesc bunul simț și credința că putem fi mai buni. Suntem Republica, sunteți Republica!

Iată motivele pentru care voi vota DA la referendumul pentru familie

familie fericita - Getty

(Foto: Guliver/Getty Images)

Voi participa la referendumul pentru familie și voi vota DA. Precizez încă de la început că nu mă aflu printre cei aproximativ 3 milioane de semnatari, însă salut această inițiativă, o consider oportună, voi explica în continuare rațiunile ce stau la baza poziției mele.

Sunt creștin, unul cu preocupări spirituale frecvente. Cu toate acestea, consider că statul și biserica trebuie să rămână separate. Nu sunt de acord cu utilizarea de argumente religioase în politica de stat. Susțin statul laic și libertatea fiecăruia de a crede ce dorește.

Nu înțeleg ura, cu atât mai puțin pe cea fundamentată religios.

Consider că prin tradiții, populațiile se deosebesc între ele, în mod sigur acestea au o valoare culturală importantă. Totuși, tradiția nu poate fi mai presus de drepturi și libertăți, nu putem invoca tradiția ca motiv de refuz al unor drepturi. Însă, consider în același timp că nu tradiția este cea care a dat actuala configurație a familiei, în sensul că nu simplul fapt că, de-a lungul timpului, oamenii s-au asociat doi câte doi, în mod întâmplător de sex opus și prin repetiție a stabilit această tradiție. Această configurație a dus la perpetuarea speciei umane. Orice alternativă ar fi dus la extincția ei. În plus, prin utilizarea sintagmei „familia tradițională” cu referire la modelul familial heterosexual, se induce ideea învechirii, perimării acestui model, în mod gratuit.

Se face vorbire pe toate canalele de comunicare în masă, că a revenit „referendumul lui Dragnea”, că se vor cheltui sume colosale pentru organizarea acestuia, că este inutil, neproducând efecte juridice, că ar trebui boicotat, inclusiv pentru că sistemul de monitorizare electronică a votului va fi nefuncțional, dar și că drepturile nu se votează, se respectă. Am văzut chiar un titlu de articol de felul „Ești homosexual, sau pesedist?”. Mai mult, se încearcă acreditarea ideii că abuzurile, dramele și tragediile sunt specifice familiei „tradiționale”.

Referendumul pentru familie nu este al lui Liviu Dragnea, nu este nici măcar al PSD-ului. Nu am nici cea mai mică îndoială despre faptul că la baza inițiativei se află unul, sau mai multe culte religioase, totuși este o inițiativă cetățenească, așa cum este definită de articolul 150, alineatul 2 din Constituția României. Este evident faptul că Liviu Dragnea a încercat să confiște această inițiativă și că a instrumentat-o în favoarea lui, fiind la rându-mi de părere că trebuie să fim cu ochii pe guvern în perioada imediat următoare, iminența unei ordonanțe de urgență pe tema amnistiei și grațierii fiind evidentă. Dar să nu uităm faptul că în parlament inițiativa s-a bucurat de o largă susținere din partea tuturor partidelor, excepție făcând doar USR-ul. Dimpotrivă, aș putea spune că proiectul de lege în favoarea parteneriatelor civile îi aparține lui Liviu Dragnea, el fiind primul care a făcut vorbire despre o astfel de inițiativă, de această dată parlamentară.

Se vor cheltui importante sume de bani pentru organizarea referendumului, sume ce ar fi putut fi utilizate în varii scopuri umanitare. Corect. Însă democrația are un preț. L-am plătit o dată, pentru un parlament unicameral, respectiv pentru limitarea numărului de parlamentari la 300 și o vom mai face, cel mai probabil și pentru a restricționa printr-o normă constituțională accesul condamnaților penal în funcțiile publice. Vom contesta oare și oportunitatea organizării referendumului pentru „Fără penali în funcții publice”? Sau, voința a unui milion este demnă de luat în considerare, indiferent de costurile implicate, însă cea exprimată de trei milioane nu? A devenit dintr-o dată prețul democrației prea mare? Sau democrația este bună doar atunci când suntem parte a majorității?

Cel mai des întâlnită critică este însă cea legată de inutilitatea acestui referendum, invocată fiind lipsa unor efecte imediate. Într-adevăr, măsura este una preventivă, proactivă, însă departe de a fi inutilă.

Voi imagina următorul scenariu, deloc neglijabil. Să presupunem că în urma alegerilor parlamentare viitoare, USR ar reuși să coaguleze o majoritate parlamentară. După cum bine știm, USR s-a poziționat deja public împotriva inițiativei cetățenești. În contextul actualei forme a articolului 48 din constituție, majoritatea parlamentară ar putea amenda prin lege codul civil, în sensul eliminării restricției care limitează în momentul de față căsătoria la persoane de sex opus, ceea ce va duce în mod automat la o recunoaștere a căsătoriilor între persoane de același sex, schimbare ce ar urma să aibă loc fără a fi în prealabil consultată populația pe această temă. Mai mult, dat fiind faptul că în a doua parte a aceluiași alineat 1 al articolului 48 se face referire la părinți și la drepturile și obligațiile acestora în ceea ce-i privește pe copii, va mai fi doar un mic pas înspre recunoașterea adopțiilor de către cuplurile formate din persoane de același sex. Actuala formulare vagă din constituție ar face posibil acest scenariu. Din acest punct de vedere, inițiativa modificării constituției este o măsură proactivă. Militanții LGBT au o vastă experiență și atacă poziționat, disimulat, niciodată frontal, ca să folosesc o formulare sportivă. Și cu această ocazie au procedat la fel, e simplu de observat că se invocă drepturile familiilor monoparentale, că vor fi afectate relațiile de grad secund etc. Pasivitatea manifestată față de un atac poziționat va conduce în mod categoric la pierderea partidei. Or, să acuzi în aceste circumstanțe echipa adversă doar pentru că a luat inițiativa, necesită o oarecare doză de ipocrizie.

Există și îndemnuri la boicot prin neprezentare. Boicotul ar putea fi o soluție pentru nemulțumiți. Însă cine nu votează nu contează! Ne confruntăm de ceva vreme cu cea mai severă demonstrație în acest sens. Dacă există suficient interes pentru această temă, cvorumul se va obține cu, sau fără participarea celor care ar vota împotrivă. Prezența la vot a tuturor părților măcar ar arăta raportul dintre tabere. Eu nu-mi permit să îndemn pe cineva să se prezinte, sau să nu o facă, însă va fi penibil ca după ce referendumul va fi fost validat să aud calcule prin care să fie asimilat opozanților numărul celor care vor fi absentat din diverse alte motive, sau pe cel al absenților de serviciu.

Mai nou, este invocată starea de nefuncționare a sistemului electronic de monitorizare a desfășurării procesului de vot, făcându-se apel, pe diferite canale, la orgoliul celor care intenționează a participa la vot, dar și sugerat fiind că fraudarea referendumului este plănuită deja de PSD, ca un exercițiu pentru următoarele alegeri. Îi întreb pe susținătorii acestei idei. Dacă va fi nefuncțional sistemul electronic de monitorizare a votului și în ziua în care va fi votat referendumul pentru „Fără penali în funcții publice”, îl vor boicota și pe acela? În plus, cât de naiv trebuie să fii, pentru a crede că astăzi, în România, un referendum pentru familie are nevoie de fraudă pentru a fi validat?

Se mai spune că drepturile nu se votează, se respectă. Am să-i dezamăgesc pe susținătorii acestui dicton. 
Pentru a fi recunoscute prin lege, drepturile chiar se votează și abia apoi sunt respectate. Vin în completare și spun că legile după care funcționează natura nu se supun niciunui sistem electoral. Poate vota orice for legislativ ca pământul să fie plat, el tot forma unui elipsoid o va avea.

Căsătoria nu este un drept fundamental al omului, așa cum mulți susțin. Drepturile fundamentale ale omului sunt drepturi individuale, ce pot fi exercitate individual și sunt opozabile tuturor celorlalți. Căsătoria ca instituție a fost dintotdeauna o facultate a oricăror două persoane de sex opus, de principiu adulte, care, tot de principiu, să-și fi exprimat în prealabil consimțământul liber în acest sens. Considerând căsătoria a fi un drept fundamental al omului, ar însemna că eu mă pot căsători cu mine însumi, sau că m-aș putea căsători cu un partener chiar împotriva voinței lui, deoarece prin refuz m-ar împiedica să-mi exercit un drept fundamental.

Voi vota DA la referendumul pentru familie, în primul rând pentru că România se află acum în zona de echilibru în acest domeniu, zonă în care greu reușesc să se așeze societățile. Dacă astăzi ar mai fi fost în vigoare articolul 200 din vechiul cod penal, cel care incrimina raporturile sexuale între persoane de același sex, cel mai probabil m-aș fi găsit printre militanții pentru abrogarea lui, mânat fiind de libertatea fiecărui om de a-și trăi viața intimă după bunul plac. Însă de aici înainte, orice pretenții sunt mofturi, sau privilegii.

Voi vota DA la referendumul pentru familie și pentru că nu sunt de acord cu adopțiile de către cuplurile formate din persoane de același sex. Se tot vorbește, în materia adopțiilor, despre pretinsele drepturi ale candidatului adoptator, despre eventual discriminări. Nu există un astfel de drept, candidatul adoptator trebuie să îndeplinească niște condiții, să corespundă unor criterii. Raporturile în cazul adopțiilor sunt destul de clare. Printr-un eveniment tragic, un copil rămâne fără părinții biologici. Statul a fost delegat de societate cu responsabilitatea gestionării acestei situații excepționale, de criză, deci nici statul nu are un drept asupra copilului, dar o obligație. Singurul care are drepturi este copilul al cărui interes superior stă deasupra tuturor celorlalte raporturi. Este o încumetare să îți asumi, ca stat, presupunerea că un copil se poate dezvolta armonios și poate înțelege corect lumea în care trăiește, oferindu-l spre adopție unei formațiuni contrare celei în care s-a născut. Da, poți greși dându-l unei familii abuzive, unei familii de alcoolici, la fel ca multe alte aspecte din viață și darea spre adopție este un soi de loterie. Din acest motiv există tot felul de mecanisme de verificare post-adopție. Putem susține și faptul că statul nu se achită în mod corect de obligații. Însă, prin acordarea adopției copilului unui cuplu format din doi bărbați, sau din două femei nu ai cum să nu-i încalci acestuia un drept fundamental. Stau și mă gândesc la următoarea situație ipotetică. Cum s-ar apăra statul în fața instanței de judecată, în ipotetica situație în care, un copil ce a fost dat spre adopție unui cuplu format din persoane de același sex, devenit adult, s-ar întoarce împotriva lui? Sunt curios și cum ar aborda un judecător o astfel de speță, in virtutea clamatelor drepturi ale omului.

Voi vota DA la referendumul pentru familie pentru că nu sunt de acord să se întâmple în România ceea ce s-a întâmplat în Franța în 2012, atunci când a pusă în discuție eliminarea din documentele oficiale a termenilor de „mamă” și de „tată” și înlocuirea acestora cu termenul “părinte”. Nu știu cum s-a stins acest demers, însă gestul în sine mi se pare elocvent. Deși eu știu că sunt tată și mama copiilor mei știe că e mamă, pentru a satisface capriciile unei entități, statul ar putea ajunge să-mi nege în documentele oficiale această realitate, aceea că sunt diferit din punct de vedere anatomic și funcțional de femeia alături de care îmi trăiesc viața.

În altă ordine de idei, găsesc regretabilă utilizarea de intoxicări, de dezinformare și orice altă formă de manipulare a populației, până la încălcarea legii, instrumente de care observ că uzează fără jenă ambele tabere. Îndemn pe fiecare să verifice orice informație înainte de a o propaga. Minciuna rămâne minciună inclusiv atunci când îmi servește perfect scopurilor.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • check icon
    Felicitări autorului pentru acest articol echilibrat și bine simțit.
    • Like 0
  • Argumentele PRO şi CONTRA REFERENDUM trebuie exprimate fără ură și fără violență. Altfel, nu suntem cu nimic mai prejos decât ei (a se citi: politicieni). Ei, de fapt, urăsc poporul român, urăsc această țară și nu le pasă de nimeni și de nimic. Tot ce se face este doar pentru a-și asigura propria existență cât mai în vârful piramidei, cât mai de neatins și se folosesc de noi, poporul român, pentru a ne învrăjbi și a ne devia atenția de la lucrurile mult mai importante. În realitate schimbarea legii fundamentale în sensul propus este fără sens. Nu este cumva referendumul asociat votului împotriva homosexualilor şi lesbienelor? Că în realitate despre asta este vorba, oricât ar încerca reprezentanţii Guvernului şi Biserica să spună că NU. Dacă votăm în sensul că familia se întemeiază pe căsătoria dintre un bărbat şi o femeie, oare nu votăm împotriva drepturilor homosexualilor? Iar dacă votăm împotriva drepturilor homosexualilor nu înseamnă că votăm împotriva legilor naturii? Oare ne-am întrebat ce este homosexualitatea? Nu cumva homosexualitatea este o stare naturală, la fel ca şi în privinţa celor care nu se simt bine în pielea lor şi apelează la medicină pentru a-şi schimba sexul? Este o anomalie. Este adevărat. Numai că ţine de starea naturală a lucrurilor şi poate fi considerat drept un handicap. Dar cine suntem noi să îi judecăm pe alţii? Oare viaţa şi faptele lui Iisus Hristos nu ne spun să nu îi judecăm pe alţii? Iar dacă este cineva care să judece nu cumva acela este doar Dumnezeu? Şi dacă familia se întemeiază pe căsătoria dintre un bărbat şi o femeie, atunci familia monoparentală ce este? Sau nu mai este familie? Pe de altă parte, oare nu vom intra în conflict cu Comunitatea Europeană care admite căsătoriile între persoane de acelaşi sex? Să nu uităm că facem parte din marea familie europeană. Şi ca o paranteză: CEDO, în jurisprudenţa sa, a reţinut că noţiunea de viaţă de familie nu este restrânsă doar la familiile bazate pe căsătorie, putând include alte relaţii de facto, context în care CCR a dat o decizie prin care motivează că persoanele aflate într-o relaţie, chiar fără forme oficiale, beneficiază de aceleaşi drepturi în faţa legii (CUPLUL DE ACELAŞI SEX INTRĂ ÎN NOŢIUNEA DE VIAŢĂ DE FAMILIE ŞI ARE DREPTUL SĂ SE EXPRIME ŞI SĂ FIE RECUNOSCUT LEGAL). Oare decizia dată nu intră în conflict cu tema referendumului pe care se cheltuie o grămadă de bani cu care s-ar putea face şcoli şi spitale. Iar dacă vorbim de vehemenţa Bisericii: Oare când îşi va face Biserica ordine în propria-i grădină eradicând homosexualitatea care o caracterizează, şi nu de ieri de azi. Mai mult, ce a făcut Biserica pentru miile de copii aflaţi în grija Statului, părăsiţi de părinţi. Oare ce este mai rău pentru societate, o familie formată din persoane de acelaşi sex sau părintele care îşi abandonează copilul (nu vorbesc de cei plecaţi în străinătate pentru a le asigura un trai mai bun copiilor lor şi care pleacă tot din cauza acelora care fac politică şi nenorocesc un popor) sau cel care îl omoară la naştere pentru că nu l-a vrut. Eu aleg să fiu tolerant!!!
    • Like 0
  • Căsătoria e o scurtătură.
    Poți să îi dai oricui moștenire după ce mori, poți să delegi pe oricine să te reprezinte la spital sau în alte situații la care poate nu ne gândim până nu ne lovim de ele.
    Cu un "Certificat de căsătorie”, toate astea sunt sub-înțelese.
    Statul nu face decât să oblige cuplurile de același sex la birocrație. Aici e discriminarea.

    În privința adopțiilor, nu sunt psiholog să știu dacă un copil suferă mai mult cu părinți de același sex decât în altă situație în care toată lumea știe că a fost adoptat.
    Totuși, cred că s-ar „dezvolta mai armonios” într-o familie, fie ea și de același sex, decât uitat într-un orfelinat.
    • Like 0
    • @ Adrian Cornel
      check icon
      Dar dacă evenimentele se produc înainte de ”delegare/împuternicire”?
      • Like 0
  • Frumos spus!
    • Like 0
  • Se merge pe urmele Ungariei care a făcut acest referendum acum câțiva ani.
    Nu înțeleg de ce se amesteca biserica deoarece nu îl obliga nimeni pe popa sa oficieze o cununie religioasă.
    Încă ceva României nu i-a scăzut populația activa pentru ca nu fac sex bărbații cu femeile ci pentru ca milioane de romani au plecat din țara.
    Avem unul din cele mai naționaliste, populiste și ineficiente guvernări de după revolutie și preocuparea este in zona certurilor, scandalurilor interne drese poate cu acest referendum
    • Like 0
  • Gabriel check icon
    Am si eu o remarca fina pentru autor: de ce nu iei initiativa pentru a modifica ce lege vrei tu, asa incat sa reglementezi exact singurul argument ce ar putea sta in picioare din lantul de afirmatii, si anume acela al infierii copiilor de catre cuplurile homosexuale. cum adica? reglementam familia ca sa nu fie infiati copii? pai asa crezi tu ca sunt date legile? bati saua sa priceapa iapa? fa dome o initiativa, modifica si constitutia in special ca sa mentionezi asta. ce treaba are definirea familiei cu infierea copiilor? de ce nu te uiti la rgumentele cu care vi sa le privesti din punctul celalalt de vedere si anuma sa modifici legea sa acorzi drepturi familiale si acolo unde nu sunt dar ar trebui: concubinajului sau familiilor monoparentale. dincolo de orice rezultat la referendum, homosexualii care vor, se vor crede familii indiferent de ce scrie romania in lege. dar asta e mai greu de inteles pentru unii.
    • Like 0
  • Delia MC Delia MC check icon
    Al lui psd nu a fost.A fost al lui pnl si in acelasi scop dar una-i dorința și alta putința https://m.digi24.ro/stiri/actualitate/social/a-gorghiu-pnl-are-un-angajament-ferm-pentru-familia-traditionala-593136.
    De ce după condamnări, procese, subit, hop referendum? Sa nu vezi că-i tot aia, mâna care te ciomageste și te gazează și cea care te mână să-ți pui ștampila înseamnă să nu poți să vezi și atunci ești naiv( să mă exprim elegant) sau te faci că nu, și atunci ești cam de-a lor....
    • Like 0
  • Celor ce pun intrebarea aceea glumet-idioata nu cred ca le -ar conveni ,chiar deloc,ca cei care nu sunt homosexuali sa fie automat PSD-isti.
    • Like 0
  • Leo70 check icon
    In primul rand, articolul e plin de afirmatii contradictorii, unele chiar usor irationale: sunt cu biserica dar nu prea sunt, respect drepturile minoritatilor dar nu prea, etc.. Jalnic!

    NU voi merge la referendum-ul privind familia traditionala. In opinia mea, a boicota un referendum inseamna ca pur si simplu nu esti de acord cu faptul ca tema pusa in dezbatere prezinta un interes major,actual pentru societate. Nu este acelasi lucru cu a boicota alegerile parlamentare, care stau la baza functionarii democratiei.
    Daca unii chair cred ca acest referendum va aduce ceva bun pentru societate, nu au decat sa voteze DA - numai ca ar trebui sa fie peste 50% din totalul populatiei si nu doar o treime.
    Si DA, voi vota pentru eliminarea penalilor din functiile publice -asta e ceva ce cred ca ne este folositor tuturor romanilor, nu numai celor "traditionali".
    • Like 3
    • @ Leo70
      dalex check icon

      Boicotam un referendum pentru ca cele 3 milioane de initiatori sunt prosti, in timp ce EU sunt destept si stiu ca tema referendumului nu prezinta un interes major pentru prostii care au semnat initiativa.
      SA LE SPUN EU ce este de interes si ce TREBUIE, democratic evident, sa GANDEASCA si sa VOTEZE ....
      Bravos democratie !
      • Like 0
    • @ dalex
      Sorin check icon
      acest referendum nu trebuia sa aiba loc - este atat imoral, cat si indecent. Singura atitudine de bun simt este boicotul. Prezenta la acest referendum = cec in alb pentru distrugatorii statului democratic european Romania.
      • Like 0
  • Autorul articolului alege să trateze superficial două aspecte cruciale legate de referendum, trăgând spuza pe turta lui și învărtind argumentele în așa fel încât să-și legitimeze sine însuși prejudecățile și fricile.
    1. Deturnarea referndumului de către PSDragnea care va susține (nu fără oarecare succes) că cei care au participat la referendum sunt susținători ai săi. Iar aceste e un rău cu mult mai mare decât lipsa acelor nenorocite de cuvinte din Constituție.
    2. Irosirea banului public nu e un moft. Ne văităm că suntem în mare pericol de a ne fi adoptați copiii (cum apare pe acel mizerabil banner din Piața Operei din Timișoara, apropo, viitoare capitală a culturii, aleasă tocmia pentru că promovează toleranța și diversitatea). Ce copii să adopte? Aceia care mor în număr mare la naștere din lipsă de incubatoare. Ca să fie „pe piață” pentru adopție, întâi trebuie să se nască și să supraviețuiască iar apoi să fie abandonați. Cuplurile homosexuale sunt responsabile de ambele cazuri? Câte incubatoare ar putea să fie cumpărate din banii irosiți pe o falsă și nerelevantă problemă în România? De ce să punem carul înaintea boilor? Nu ar mai bine să ne îngrijim de existența copiilor noștri și apoi să ne ferim, dacă e cazul de adoptarea lor de către cupluri nepotrivite, fie ele heterosexuale sau homosexuale. Rău faceți, domnule autor, că mergeți la referendum, legitimând o ticăloșie și o inepție.
    • Like 4
    • @ Codruta Gosa
      dalex check icon
      Ce bine ca am depistat 3 milioane de inepti.
      Ce propui sa facem cu ei ?
      Hai sa-i eutanasiem prin crucificare !
      Am o singura dilema: Ce garantie am ca ineptia nu este la LGBT ?
      • Like 0


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult