Sari la continut

Un singur om poate să schimbe cu mintea lui o țară

De doi ani, peste 300 de contributori își scriu ideile pe această platformă, construiesc împreună cu noi o comunitate, un spațiu al celor care știu că România poate să arate altfel. Te invităm să scrii și tu! La doi ani de Republica, îți mulțumim că ne ești alături!

Lista mamă și urmașii lui Vadim

România trăiește din nou zile — ba chiar și nopți — în care toate taberele patriotice alcătuiesc liste negre. În ele sunt înghesuiți, claie peste grămadă, dușmani ai democrației, membri ai statului paralel, lichele ale statului perpendicular, masoni albigeni specializați în lovituri de stat, comeseni din tribul Noi suntem Statul, masculi Alfa, lesbiene Omega, androgini politici Alfa Romeo, agenți ai lui Soros, sugaci la Lupoaica recondiționată, rezistenți prin (in)cultură politică ș.a.m.d.

De fiecare dată când citesc enumerările incriminatorii, îmi amintesc canțoneta “Păstrează copia, da’ nu uita originalul”, fiindcă nicio listă de azi nu atinge rigoarea bestială și imaginația suprarealistă a listei fondatoare – Lista lu’ Vadim.

Și nicio pedeapsă cerută astăzi împotriva demascaților nu atinge sublimul celor promise de “Tribun” — executarea “trădătorilor de țară, a huliganilor politici și a hoților care au jefuit România” pe gazonul fostului Stadion 23 August din București.

Lista mamă apărea în 1993. O particularitate aproape postmodernă era aceea că, deși în titlu era anunțată drept “o listă neagră”, în introducere devenea doar “un tabel, care nu este o listă neagră, ci o evidență” alcătuită pe baza sesizărilor trimise revistelor România Mare și Politica de oameni sătui “de fapte(le) săvârșite împotriva intereselor poporului român în perioada 22 decembrie 1989 – 1 iunie 1993” de cei denunțați.

O altă trăsătură – întocmită nu în ordinea gravității faptelor comise, ci în ordine alfabetică, lista acoperea aproape exhaustiv spectrul ticăloșiei primilor trei ani și jumătate postdecembriști. Tripletele de inculpați oferite de listarea alfabetică purtau cu ele, deseori, un aer urmuzian:

Ana Blandiana – Aurelia Boriga – Silviu Brucan; Corneliu Coposu – Doina Cornea – Ion Cristoiu; Crin Halaicu – Mihai de Hohenzollern – Ion Hristu; Virgil Ierunca – Virgil Ivan – Mihai Lupoi; Ion Mihai Pacepa – Dan Pascariu – Andrei Pleșu; Moses Rosen – Mircea Răceanu – Gheorghe Robu; Sanda Stolojan – Adrian Severin – Dan Stanca; Octavian Stoica – Liviu Ioan Stoiciu – Victor Atanasie Stănculescu.

Eu, aflat pe poziția nr.167, nu aveam a mă plânge, încadrat fiind, pe Dreapta, de Mircea Toma și, pe Stânga, de Radu G. Țeposu. Susținerea financiară ne venea din partea managerului Ion Țiriac. Trai neneacă, pe banii babachii! Ca să nu mai spun că ordinea alfabetică mă avantaja, urmând să fiu executat printre ultimii. Și, cine știe, până îmi venea rândul, poate soseau, în sfârșit, americanii așteptați de aproape o jumătate de secol.

Finalul comunicatului era de o generozitate specifică marilor stâlpi ai societăților original-deschise: “Lista rămâne deschisă propunerilor venite de la cetățeni.”

Deschise rămân și listele întocmite azi, așa că nimeni nu poate nici măcar picoti liniștit. De dormit, nici nu poate fi vorba. Așa că, apucați-vă de întocmit liste, altfel nu veți deveni actanți politici.

Și dacă nu ești actant politic, nu ești nimic.

Articol publicat pe blogul autorului.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Mihai check icon
    Cu Adrian Severin s-a dovedit ca avea dreptate :)))
    • Like 0


Îți recomandăm

Alexandra Boberly

Este prima dată în ultimii ani când președintele Academiei Europene de Film încearcă să semnaleze pasarea ștafetei - fie și numai declarativ momentan - tinerei generații. Și când spunem tineri nu mă gândesc la cineaști sub 30 de ani, ci la un spectru mai larg între 20 și 50 de ani. (În imagine: Alexandra Borbely//Foto: Guliver/Getty Images)

Citește mai mult