Plouă la Londra. E genul ăla de ploaie care îți intră până în suflet. Mărunt, apoi mai tare, dar constant și fără oprire. Sunt într-un citybreak de 5 zile aici, așa că ziua mea începe la 8 și se termină când picioarele nu mă mai țin. De obicei puțin după miezul nopții. Și chiar nu contează că plouă. Am venit la hotel ieri pe la 3 pm doar cât să-mi iau ceva uscat pe mine și să trag un pui de somn, că urma o noapte lungă, cu 3 concerte într-un pub de aici. Cât timp aștept mâncarea care să mă pună pe picioare, văd pe Facebook că sunt anunțate din nou proteste față de ordonanțele de grațiere și amnistie.
În urma cu o săptămână protestam la Cluj împreună cu alți 10.000 (atâția cred că au fost atunci), așa că, timp de câteva secunde, am și uitat că mă dor picioarele. Am mâncat ceva rapid și am pornit în descoperiri.
Am luat 2 metrouri și un autobuz și am ajuns, pe aceeași ploaie, la Institutul Cultural Român din Londra. 30 de oameni erau adunați (era deja 4.30). Țin în mâini pancarte și așteaptă în liniște. Unii au propriul business, alții sunt designeri ori cadre didactice la universitate. Majoritatea sunt de ani buni aici, le merge bine și au joburi calificate. Am stat de vorbă cu ei, preț de două ore, și m-a bucurat modul în care se implică. Unii au venit de la peste 100 km distanță pentru protest, alții vin în țară doar pentru a se implica în educație sau sănătate, dar se întorc tot la Londra pentru a-și trăi viața.
„Iubesc România, dar viața mea e aici acum. Vreau într-o zi să mă întorc", îmi spune unul dintre protestatari. Alții știu sigur că nu vor mai dori vreodată să se întoarcă. Dar tot le pasă.
De ce protestează Londra?
Pentru democrație, mi-au zis mulți. Pentru justiție, au completat alții. Pentru că ne pasă, au strigat mai mulți. Pentru un principiu, mi-a zis un tânăr. Pentru că vrem cândva să ne întoarcem în România, dar într-o Românie democratică, nu într-un stat controlat de un grup de penali, spun alții.
România, văzută prin ochii lor
I-am văzut vorbind cu mult patos despre România și români, dar am văzut și multă tristețe în ochii unora. Tristețe că „dacă pun mâna pe justiție, tot ce s-a construit până acum se pierde".
„Ieșiți din casă dacă vă pasă" - e unul dintre textele pe care le scandam la protestul de la Cluj, acum două săptămâni. Și eram vreo 10-15.000 atunci. Aici, la Londra 50-60 de oameni au ieșit pe ploaie să arate că le pasă. Și cred că gestul lor e unul valoros, mai ales pentru că pe ei nu-i afectează mereu direct deciziile luate în țară. Chiar aveau ce face cu timpul lor, dar le pasă.
A fost o energie extraordinară aseară, am început în liniște, dar mai apoi am scandat, a venit și presa, dar și câțiva locuitori din zonă, cărora le-am explicat de ce protestăm. Din jumătate în jumătate de oră cineva făcea update: „Sunt 30.000 la București.” „La Cluj protestul a adunat 10.000.” „Am înțeles că și la Teleorman va fi protest", murmură alții. Știam că cei de acasă sunt și ei, fix acum, în stradă. Pentru aceleași motive ca noi. Fără bani de la Soros și fără să ne pună cineva să protestăm. Și fără să fie lovitură de stat.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Eu unul locuiesc pe centru in Sibiu si pot sa va spun ca nici unul din vecinii mei nu a fost la protest. Am fost la Sibiu 7000 sau 8000 sibiu dar din pacate nici un vecin al meu.... pt ca nu le pasa. Am discutat cu cativa dar degeaba....pacat