Premierul Dacian Cioloș a făcut o plimbare pe străzile orașului Timișoara împreună cu omologul său sârb, Aleksandar Vucic. În momentul în care au ajuns la un semafor aflat pe culoarea roșie, cei doi au așteptat să se facă verde, deși polițiștii le făcuseră șoferilor semn să oprească pentru a trece oficialii.
Acest gest firesc a devenit mai apoi viral, românii distrbuind de nenumărate ori fotografia pe rețelele de socializare.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Scumpă doamnă, îmi pare rău pentru întârziere, dar, așa cum se spune, mai bine mai târziu decât niciodată! Așadar, reiau pe scurt, în speranța că veți înțelege de data aceasta spusele mele: dacă nu ați observat la o primă lectură, am spus că sunt de acord cu ceea ce spuneți! Paradoxal, dar sunt „în esență” de acord cu dumneavoastră! Nu mă credeți? Reluați textul ... Apoi, ceea ce văd că vă supără, este atenționarea amicală asupra mult prea multelor greșeli de ortografie (nu numai, dar să rămânem la astea!), iar încheierea cu un a propos la dresaj vă calcă pe nervi! Credeți-mă scumpă doamnă, dresajul este tot o formă de educație, ba chiar una foarte dificilă! Să luăm acum răspunsul dumneavoastră, răspuns ce s-a dorit subtil și în același timp jignitor! Partea cu subtilitatea, a cam semănat cu subtilitatea unui topor scriind versuri, adică referirea la faptul că educați „studenți” m-a lăsat indiferent! Partea ce s-a dorit jignitoare, și-a ratat și ea ținta, pentru că nu mi-ați demonstrat a fi înțeles motivul atenționării mele, într-un cuvânt dumneavoastră înjurați meteorologul pentru că afară-i frig! Doamnă dragă, fără pretenția de a vă învăța ceva sau de a ține lecții, gândiți-vă ceva mai adânc la faptul că toate formele de comunicare sunt niște convenții, că limbajul este o convenție, scrisul la fel! Dacă dumneavoastră vă comportați (în scris) ca un agramat, mă face pe mine care nu vă cunosc personal, să vă desconsider, închipuindu-mi că sunteți ceea ce păreți dar nu sunteți! Limba română, în scris, cu tot cu diacriticele astea care pe unii-i încurcă, este convenția în baza căreia comunică între ei vorbitorii acestei limbi și atât! Nu înțeleg de ce trebuie să cred absurditatea conform căreia atunci când „gândești profund” și emiți idei, leme sau teorii, mintea trebuie să-ți fie total absorbită de această preocupare și scrisul să sufere: credeți-mă, orice m-ați pune să scriu, obișnuința scrisului și vorbitului corect mă împiedică să fac greșelile grosolane pentru care un elev nu ia capacitatea sau bacalaureatul! Și nu sunt profesor de limba română! A propos, greșelile sunt scuzabile în măsura în care nu devin normă, așa ca la dumneavoastră ... În speranța că ați înțeles exact ce vreau să spun și că este jenant modul în care vă mascați ignoranța, dați-mi vă rog un răspuns care să-mi demonstreze că m-am înșelat: sau nu ...
P.S. Nu aveți idee de câte ori elevii/studenții râd cu lacrimi de învățătorii/profesorii lor pentru greșelile de exprimare, scriere sau de ticurile lor verbale! De multe ori o fac chiar cu grosolănie ...