Sari la continut

Încearcă noul modul de căutare din Republica

Folosește noul modul inteligent de căutare din Republica. Primești rezultate în timp ce tastezi și descoperi ceea ce te interesează filtrat pe trei categorii: texte publicate, contributori și subiecte. Încearcă-l și spune-ne cum funcționează, părerea ta ne ajută.

Nu e rușinos că vrei să ai bani. Rușinos e că lipsa lor te obligă să muncești pȃnă ȋn pragul ȋn care ești forțat să ignori lucrurile esențiale

Tineri la metrou Pipera

(Foto: Octav Ganea/Inquam Photos)

Oare de ce se ȋmbulzește lumea să aibă bani? Banii, ni se repetă, ȋnseamnă probleme, stres, certuri. “Iubirea de arginți” e vătămătoare pentru spirit, e unul din cele șapte păcate capitale. Oamenii se omoară ȋntre ei pentru bani, se ȋngenunchează și sărăcesc națiuni ȋn numele lor, se dezbină categorii sociale din pricina lor, sunt distruse familii și relații de prietenie, nenumărate destine promițătoare sunt amputate.

Apostolul Pavel atrage răbdător atenția că această dragoste dubioasă “este rădăcina tuturor relelor și cei ce au poftit-o cu ȋnfocare au rătăcit de la credință și s-au străpuns cu multe dureri". Iisus, care și el a fost vȃndut pentru 30 de arginți de cumătrul Iuda, amintește că banul, cȃnd e dorit cu ardoare, pune stavilă dorinței omului de a intra ȋn Ȋmpărăția Domnului: “Mai lesne este a trece cămila prin urechile acului decȃt să intre bogatul ȋn ȋmpărăția lui Dumnezeu”.

Pȃnă la urmă, nu toți ajungem ȋn groapă, mai devreme sau mai tȃrziu? Nu este el, banul, ochiul dracului?

Ȋn ciuda acestei atitudini atent cultivată de politeţea creștinului din mine, observațiile dobȃndite ȋn interiorul spațiului geografic ȋn care ȋmi perind existența mi-au generat reacţii de cu totul alt soi. Mai precis, mi-au pus pe tavă o grandioasă sinteză personală a relației individului cu banul. Ȋn ce constă ea? 

Păi, să vedem, mai ȋntȃi, ce se poate ȋntȃmpla dacă ai bani: poți vizita locuri exotice a căror existență o afli, altminteri, doar urmărind documentare pe Travel Channel; ai o locuință fancy; mașina ta e mai scumpă decȃt a mediei populației; poți opta (la liberă alegere) să nu mai fii meschin și să nu te mai necăjești pentru fleacuri; nu te mai preocupă prețul benzinei; poți merge la orice restaurant dorești; garderoba ta se ȋnnoiește constant cu haine de calitate; poți avea un antrenor personal – unul la modă – care să ȋți dea sfaturi ȋn orice domeniu ai chef; problemele de sănătate le poți trata la clinici de top (nu neapărat de la tine din țară); nu mai trebuie să alergi după oferte promoționale de Black Friday și nici să ȋți arunci privirile peste pliantele de la Kaufland; copiii tăi au parte de o educație mai bună – mă rog, mai scumpă – decȃt a celorlalți; grijile tale au altă semnificație decȃt la semenii care trăiesc pentru a plăti 20 de ani ratele la o garsonieră; nu mai trebuie să păstrezi o pungă ȋn care să ții celelalte pungi; poți face mișto de cei care joacă la loto o viață ȋntreagă; poți pleca ȋn Costa Rica, Madagascar sau Brazilia cȃnd vulgul iese ȋn stradă să protesteze că “fără poezie, viața e pustiu”; chelnerii, majordomii și, ȋn general, cei cu mentalitate de lachei te vor privi cu deferență, iar ȋn cele mai multe situații, viața va fi mai ușoară decȃt pentru restul. Nu neapărat mai fericită, doar mai agreabilă.

Nu ȋn ultimul rȃnd, dacă ai bani, cȃnd ȋți va sosi ceasul (de această dată, nu va conta dacă e de firmă sau nu), vei putea plăti fără griji obolul luntrașului lui Hades ca să te treacă rȃul Styx, asta pentru a nu rătăci aiurea o sută de ani pe acel rȃu, ȋncurcȃnd și zilele celor rămași ȋn viață.

Banii sunt utili, așadar, important e să nu te lași ȋnrobit de ei. Ăsta e sfatul pe care, din altă perspectivă, ȋl primești din toate părțile.

Bătaia peștelui e ȋnsă cum faci rost de ei, totuși. Căci pentru a ajunge ȋn situația de a fi ȋnrobit de bani, trebuie să ȋi deții mai ȋntȃi. Și aici e buba, căci marea problemă a banilor e tocmai absența lor din buzunarele oamenilor, nu că ȋi au și, din lăcomie, ȋși pierd capul din pricina lor.

De asemenea, un alt obstacol major cȃnd ai a face cu banii – și cȃnd nu ai a face cu ei? – e că munca depusă pentru a intra ȋn posesia lor e de natură a-ți afecta grav viața personală, și nu doar prin cantitatea de timp care se pierde pentru a cȃștiga niște bani (insuficienți adesea pentru a pune ȋn practică scopurile ce dau sens unei vieți obișnuite), ci și prin nivelul de stres acumulat ȋn urma eforturilor de a dobȃndi respectivii banii.

Acele caricaturi care ȋnfățișează ființa umană alergȃnd năucă după bani pȃnă cade ȋn groapă, o metaforă a faptului ȋntristător că, prin concentrarea asupra lucrurilor materiale, se pierd din vedere lucrurile cu adevărat importante, promovează una din cele mai false idei despre om. Ele adăpostesc punctul intelectual nevralgic al abordării chestiunii banilor: se pornește de la premisa că oamenii au bani suficienți, dar că e nu se mulțumesc cu ce au și aleg inconștienți să fie sclavii vicleșugurilor lui Mamon. 

Adevărul e, ȋnsă, că cei mai mulți indivizi sunt prost plătiți, muncesc foarte mult ȋn raport cu cȃt cȃștigă și nu au de ales decȃt ȋntre a renunța la job și a munci și mai mult pentru a-și permite o parte din bucuriile și satisfacțiile la care, ȋntre noi fie vorba, o minoritate privilegiată rareori ȋși coboară privirile. Această “sclavie” reflectă ȋntr-o mai mică măsură adevărul că banii ȋți fură mințile (deși e o certitudine probată ȋn nenumărate situații), cȃt aceea că lipsa lor te obligă să muncești pȃnă ȋn pragul ȋn care ești forțat să ignori lucrurile esențiale. Și nu numai să muncești mai mult decȃt ai fi dispus, dar să muncești făcȃnd ceva pentru care nu simți nicio plăcere. Ba chiar să fii ȋmpins ȋn situația ingrată de a fi recunoscător pentru un loc de muncă umil, prost plătit, care te mutilează spiritual și psihic și te ajută doar să supraviețuiești de pe o zi pe alta.

Un alt element pe care se pune greșit accentul e noțiunea de relaxare, evidentă ȋn remarca “Banii sunt sursa tuturor grijilor”.

Realitatea, din nou, nu stă deloc așa. Majoritatea oamenilor nu sunt relaxați nu fiindcă au bani și nu știu cum să-i gestioneze, ci pentru că au prea puțin din ce le e necesar pentru a atinge standarde firești de existență. Spaima lor nu e că vor pierde ce au acumulat, ci că nu acumulează nimic relevant ȋntr-un interval de timp rezonabil, că trebuie să aștepte crepusculul vieții pentru a dobȃndi ceva al lor. Ȋn absența ajutorului părinților, mulți tineri ar fi incapabili să trăiască pe cont propriu stilul de viață aclamat al clasei de mijloc, iar cei care nu beneficiază de sprijinul acestora cunosc prea bine dificultățile pe care le ȋntȃmpină pentru a atinge acest nivel. Sau pentru a-l mima măcar.

Frustrarea pe care o alimentează banii și care apasă ființa umană e consecința interiorizării neputinței de a fi stăpȃn financiar pe viața proprie, e efectul alienării generate de privațiunile ce decurg din munca prestată, o muncă ce ajută individul să o scoată la capăt doar pe jumătate și care ȋi scurge chinuitor și implacabil viața printre degete fără a putea interveni ȋntr-un fel.

Totuși, optica maniheistă prevalează și ȋn cazul banilor în faţa unui punct de vedere nuanţat. Ca ȋntotdeauna, cȃnd individul are în faţă un fenomen complex pe care-l poate reduce la un concept liniştitor şi familiar, va prefera metoda simplificatoare, care nu lasă tentaculele rațiunii să se răsfire asupra numeroaselor implicații ale respectivului fenomen. Pentru el, e mai comod să apeleze, ȋn chestiunea banilor, la certitudinea ademenitoare că individul, obtuz și superficial, aleargă după bani ȋn loc a se bucura de viață, decȃt să observe că alergătura are loc tocmai ca urmare a faptului că, neavȃndu-i, nu-i poate tihni viața.

Și aici apare un alt aspect important: lipsa alternativei. E o iluzie naivă, dar și nocivă, să crezi că te poți bucura de viață ȋn lipsa banilor. Mai ales cȃnd sunt insuficienți, ȋn sensul strict al necesităților de bază. Retragerile soporifice ȋn parabolele biblice sunt, ȋn genere, bombe cu efect ȋntȃrziat pentru cei fără vocație de anahoreți. Banii nu aduc fericirea, iar absența lor, dacă nu ești dopat cu zen ca Dalai Lama sau nu ai stofa lui Joseph Knecht, faimosul magister ludi din Castalia al lui Hesse, ȋți ȋnăcrește existența și așterne peste ea o peliculă de neliniște și disconfort pe care, teoretic, o poți șterge doar dȃnd bani altor indivizi care, cu șanse discutabile, vor căuta să o acopere cu alte substanțe, mai vesel colorate.

Peste tot, bani… Nu ii putem ocoli, nici ignora. Ei sunt miezul oricărei tranzacții. Inclusiv sentimentale. Rareori dai pe spate o fată cu o pungă de pufuleți. Sau cu o poezie. Sau cu o pungă de pufuleți și o poezie. Despre pufuleți. (Lumea celebrează poeții, ȋndeosebi p-ăia morți, dar 90% din fete fug de ei ca de dracu’ cȃt sunt ȋn viață.)

Importanța banilor reiese și mai convingător cȃnd așezi sub lupă pe cei care, cu zȃmbete ațoase și replici feng-shui, te ȋnvață să apreciezi importanța lucrurilor mărunte contra unei sume de bani care, ȋn sine, depășește cu mult valoarea lucrurilor mărunte pe care te inițiază să le prețuiești. Sau cȃnd vrei să te inspiri din manuale de(spre) succes cum să faci bani. Dacă autorii acestor manuale ar fi ȋn posesia unei metode infailibile, nu ar mai avea nevoie de banii tăi să te ȋnvețe cum să-i faci. Sau ți-ar da din banii lor, căci ei ar putea face oricȃnd alții, punȃnd ȋn practică mai bine ca oricare ce te ȋnvață pe tine.

Ca să concluzionez: e plăcut să ai bani și e și mai plăcut să faci rost de ei printr-un job ȋn care munca e recompensată pe măsura aptitudinilor, a rezultatelor și a eforturilor.

Ȋn altă ordine, nu e deloc rușinos să vrei să ai bani. Rușinos e doar să judeci pe cei care nu au fără a cunoaște povestea lor, rușinos e să invoci stereotipii comode pentru a te plasa ȋntr-o lumină favorabilă ȋn comparație cu cei care se zbat să supraviețuiască.

Rușinos e cȃnd trăiești ȋntr-o țară care se implică prea puțin pentru a ajuta cetățenii să trăiască decent, cȃnd cunoști circuitul banilor ȋn țara ta, cȃnd știi prea bine cine ȋi mȃnuiește și cum ȋi utilizează, iar tu, ursuz și resemnat, stai deoparte și, drept consolare, ȋngaimi stupid că și cel bogat, și cel sărac, vor da seamă dreptei judecăți a Celui Veșnic.

Asta e rușinos.

Nu de alta, dar “zeii sunt departe, sus…”.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Titlul Dvs. m-a atras: "Rușinos e că lipsa lor te obligă să muncești pȃnă ȋn pragul ȋn care ești forțat să ignori lucrurile esențiale". M-am bucurat nespus să descopăr esența punctului Dvs. de vedere în final: "...nu e deloc rușinos să vrei să ai bani. Rușinos e doar să judeci pe cei care nu au fără a cunoaște povestea lor,..." + "Rușinos e cȃnd trăiești ȋntr-o țară care se implică prea puțin pentru a ajuta cetățenii să trăiască decent".
    • Like 0
  • Mi-a placut. Autorul are dreptate in multe privinte. Din pacate, solutia tot nu se intrevede. Inteleg ca nu asta era scopul, nu-s idiot, d(o)ar imi pare rau.
    • Like 0
  • check icon
    Excelentă analiză!
    • Like 0
  • Sunt trei lucruri care conteaza in viata, in ordine: 1. sanatatea fizica si mentala 2. oportunitatea de a oferi oamenilor ceva ce se cere 3. BANII.
    La punctul 2 poti fi angajat performant sau angajator cu viziune.
    Restul sunt tânguieli stângiste foarte la modă in lume.
    • Like 0
    • @ Marian Androne
      Angajat "performant" și angajator "cu viziune" - cât îmi place asta... :) Aproape la fel de mult ca aia cu "oportunitatea de a oferi oamenilor"... Foarte frumos.
      • Like 1
  • Textul mi se pare bun, dar:

    1. Parcă țineam minte că Provincia Pedagogică din romanul lui Hesse era generos subvenționată de stat, deci "stofa" lui Knecht era și (sau mai ales) construită, nu doar (sau nu atât) înnăscută.

    2. Dacă adevărul este că ești prost plătit, că munca ta nu este prețuită corespunzător, care este soluția rațională pe care o ai? Să te iei la harță cu ăia care sunt mai bine plătiți ca tine, într-un fel de speranță meschină că vor ajunge și ei să fie plătiți mai prost, sau mai degrabă să te lupți pentru dreptul tău de a primi prețul corect pentru munca ta de la cel care ți-o cumpără?
    • Like 0
  • Un studiu facut de niste cercetatori la Princeton University releva ca in general cresterea venitului genereaza cresterea fericirii personale pina la o anumita suma (valoare critica) dupa care continuarea cresterii venitului nu mai e urmata de cresterea gradului de fericire cu acelasi gradient.
    Altfel spus, efortul de a cistiga bani peste valoarea critica atenueaza mutumirea generata de posesia venitului respectiv.

    Studiul e coraborat de date obtinute in intreaga lume, si desi valoarea critica difera de la o tara/regiune la alta, concluziile studiului ramin surprinzator de constante.

    In SUA, valoarea critica pentru o persona e in jur de $70000 pe an.
    O are cit e in Romania?
    • Like 3
  • Nume check icon
    Este o intreaga discutie pe aceasta tema. Ceea ce nu clarifica acest articol, ca si multe altele este ce suma de bani trebuie sa castigi sau sa ai sau bunuri sa valorifici ca sa se spuna ca ai bani?
    Si atunci vom vedea daca aceasta suma de bani se poate obtine cu un servici platit de un salariu mediu pe economie sau pur sau trebuie sa treci sper un antreprenoriat in care sa pot sa servesti cat mai mult oameni si asa sa castigi mai multi bani.
    Cred ca astfel de lucruri ar trebui discutate pentru ca foarte multi oameni se asteapta ca un serviciu platit cu ora sa iti asigure to ce vrei tu in viata, ceea se nu se intampla. Nici la noi, dar nici in vestul civilizat si avansat.
    Sunt foarte putine job-uri in care cineva poate sa spuna ca are/face bani si nu are grija zilei de maine, iar aici vorbim in general de directori de companii, avocati, medici, etc,,Prin urmare inainte a a face apoteoza banilor oamenii ar trebui sa inteleaga care sunt mecanismele prin care poti sa faci bani, iar daca nu vrei sau nu poti ce altceva poti sa faci.
    • Like 1
    • @ Nume
      În cazul României ai nevoie de 1000 de euro net pentru a trăi decent conform clasei de mijloc dar la noi maxim 15% din populație se încadrează în clasa de mijloc și de aici se trag multe probleme sociale și politice. În țările sănătoase orice om cu o calificare medie sau superioară are un venit care îl clasează un clasa de mijloc pe când la noi poți fi sărac lipit deși ai o calificare și asta e motivul pentru care avem 5 milioane de oameni plecați din țară.
      • Like 6
  • antonia check icon
    Rusinos cu adevarat e sa obtii banii prin furt=necinstit. Daca TOTI
    ar munci cinstit pentru banii lor, statutul ar fi unul corect in societate si deci mai usor de acceptat, fara atata invidie si rautate.
    • Like 3
  • Reverend Ike, citat mai tarziu de Ayn Rand: "The best thing you can do for the poor is not to be one of them. And if you must do something, teach the poor how to do something for themselves." Restul e filozofie mizera, socialista.
    • Like 4
  • dalex check icon
    Merita sa ai "statut social" intr-o societate in care cel ce fura are mai mult decat cel ce munceste ?
    Banii mult doriti iti vor asigura un "statut" egal cu ciobanul Becali, cu "genunchele" de la invatamant si cu mustaciosul chemat des la DNA.
    Un astfel de "statut" este o pedeapsa nu ceva de dorit.
    • Like 2
    • @ dalex
      Vreau sa fiu "pedepsit" astfel.
      • Like 0


Îți recomandăm

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult

RetuRO

Sunt pline rețelele sociale cu postări ale oamenilor care descriu că simt furie, frustrare, neputință, când văd deșeuri în Lacul Roșu sau lacul cu nuferi din Ipoteștii lui Eminescu, în stațiuni montane sau pe litoral. Le vedem peste tot - pe stradă, pe marginea drumurilor naționale, în tren, din tren, pe lângă calea ferată, în grădinile blocurilor, în gropile de gunoi de la marginea satelor, pe albiile pârâurilor și râurilor, în păduri.

Citește mai mult
text: Mihnea Rudoiu / voce: Claudiu Pândaru
sound-bars icon