Sari la continut

Un singur om poate să schimbe cu mintea lui o țară

De trei ani, peste 300 de contributori își scriu ideile pe această platformă, construiesc împreună cu noi o comunitate, un spațiu al celor care știu că România poate să arate altfel. Te invităm să scrii și tu!

Poveste suedeză: „Mi-am cumpărat un Porsche și n-am spus nimănui”

Suedia - getty

(Foto: Guliver/Getty Images)

În Suedia, colegii se adresează unul altuia sau managementului într-un mod casual. Pronumele de politețe gen “dumneavoastră”, “dumneaei” sau “dumnealui” sunt de domeniul trecutului. Angajați și angajatori, studenți și profesori, pacienți și doctori – toată lumea se adresează unul altuia după numele mic, inclusiv pe durata interviurilor de angajare. În organizațiile suedeze, deși există o structură ierarhică, angajații au drept de a cere explicații sau de a transmite critici managementului.

Per ansamblu, stilul colaborativ, non-ierarhic și colegial îi face pe oameni mai sinceri, mai productivi și mai transparenți când vine vorba de rezolvarea unor decizii complexe.

Ședința suedezo-românească

Într-una din corporațiile stufoase de pe teritoriul Suediei, o mână de oameni se întâlnesc săptămânal pentru a agrea detalii legate de designul diferitor tipuri de camere pe care compania le are la nivel global: toalete, săli pentru conferințe, recepții, săli de ședințe și săli de proiecte. Se discută detalii precum poziționarea mobilierului în camere și a corpurilor de iluminat, sisteme de comunicații și soluții tehnice din domeniul audio-video. Per ansamblu se urmărește eficientizarea costurilor, optimizarea spațiului, sporirea productivității angajaților și documentarea procedurilor de către colegii de la departamentul de Real Estate (imobiliare, mai pe românește) care colaborează apropiat cu un electrician, un specialist în lumini, un specialist în soluții audio-video, o firmă de arhitectură de renume și departamentul de IT unde lucrează românul nostru.

Se comentează calm opțiunile arhitecturale pe un ecran interactiv mare (se atacă ideile și nu se critică persoanele), se vorbește pe rând și se agrează aspectele tehnice în cel mai mic detaliu. La finalul ședinței, pentru ca ea să fie terminată pe stil suedez, colegii zâmbesc și își lasă complimente:

– Vă mulțumesc tuturor pentru sedința productivă și pentru răbdarea de care e nevoie pentru a duce la capăt acest proces complex. Cred că au trecut 2-3 luni de când avem această ședință și încă suntem la început, însă avem o chimie foarte bună între noi și mă bucur că începem să ne aliniem în idei.

În această ședință ținută săptămânal participă și un român care își zice în minte:

„Dacă suedezii ar ține ședința cu români, cred că ar avea o mare dezamăgire. Românii ar ridica tonul unii la alții (ca să-și impună părerea), ar începe să se contreze între ei (în loc să agreeze deciziile), ar vorbi mult și inutil (ca să nu creadă că sunt luați de proști), și-ar vorbi unul altuia pe funcții (pe principiul că cel cu funcția mai mare are dreptul de decizie) iar la final probabil le-ar propune suedezilor să taie o panglică imediat după inaugurarea unui WC. De fete.”

La Piatra Neamț, toaletele renovate dintr-o școală au fost inaugurate cu mare fast.

…„ iar când întregul proiect va fi terminat, probabil ar plăti un drum cu autobuzul câtorva primari moldoveni ca să vină să admire și să aplaude măreția românească.”

Câtă megalomanie…

Invitația la prânz și prietenia ce a urmat

Românul nostru, fascinat de întrega serie de ședințe și curios legat de unul dintre colegii suedezi, îl ia pe acesta la un prânz și discută:

Românul: – Te văd un om fericit din cap până în picioare! Și îmi place cum îți structurezi ideile, le prezinți și faci ordine prin acele documente pe tabla interactivă de față cu toți. E o plăcere să lucrez cu tine în echipă!

Suedezul: – Mulțumesc, fac asta de când mă știu și îmi iubesc serviciul. Și lucrez cu niște oameni minunați, printre care și tu!

Românul: – Dar de unde îți vin atâtea idei? Pari să fii genul de om care schimbă mentalități și e determinat. Eu te văd drept un model de urmat!

Suedezul: – Uite, acum vreo 15 ani am lucrat pentru o altă companie mare. Eram director pe zona de Real Estate, așa că făceam regulile acolo. Mi se părea că oamenii nu erau motivați când veneau la serviciu, în companie era o ierarhie mare, angajații aveau copii de luat de la grădiniță și trebuiau să ajungă acasă la timp ca să își spele hainele la comun. Simțeam că între management și angajați era o distanță relativ mare, așa că am avut o idee: am mers la CEO, i-am spus că vreau ca el să își mute fundul de la ultimul etaj la parter, parcările să fie distribuite pe principiul primul-venit primul-servit și fără a se aloca locuri de parcare dedicate pentru cei cu funcții mari. Am alocat o cameră pentru mașinile de spălat, așa că angajații au devenit mai puțin stresați legat de plecatul acasă devreme. Apoi am cerut construirea unei case lângă clădirea noastră, care să fie folosită de părinții care aveau copii și nu doreau să lucreze de acasă. La final, am transformat casa într-o mică grădiniță cu angajați plătiți full-time! Nu am simțit niciun fel de rezistență din partea directorului general. Omul a avut încredere în mine iar la final întreaga companie a avut de câștigat!

Românul: – Îmi place povestea ta cu cariera, dar ce faci în viața privată?

Suedezul: – Simt că dacă aș ieși cu tine la o bere nu am mai termina de povestit! Uite, eu am divorțat de soția mea acum câțiva ani. Am depășit momentul iar acum îmi trăiesc viața, explorez lumea și mă bucur de lucrurile mărunte.

Românul: – Bănuiesc că ai ceva pasiuni gen mașini, călătorii, pescuit, golf sau mai știu eu ce. Eu mi-am făcut cadou de Crăciun o dronă, ca să fac filme și poze în călătoriile mele. Mai îmi plac Volvo-urile voastre, așa că m-am decis să îmi cumpăr unul la primăvară. Sunt mașini construite pentru climatul nordic și se pare că au o reputație foarte bună, mai ales în ultimii ani de când au fost preluați de chinezii de la Geely!

Suedezul: – Devine foarte interesantă discuția și încep să mă entuziasmez. Și mie îmi plac mașinile, așa că după divorț am decis să îmi fac un moft mai vechi și mi-am cumpărat o mică “jucărie”.

Românul: – Zi-mi că ți-ai luat o mașină americană de colecție, eventual ceva Ford Mustang cu care ieși vinerea seara pe Sveavägen din Stockholm!

Suedezul: – Mi-am cumpărat un Porsche și n-am spus nimănui. Nimeni de la birou nu știe ce mașină conduc, unde locuiesc sau ce fac cu timpul meu liber. Nu doresc să fiu judecat pentru gusturile mele sau să creadă lumea că sunt un om înstărit. Nu e bine! Ești prietenul meu, așa că te voi invita într-un weekend pe la mine și te voi da o tură cu mașina. Senzația unui motor de 400 de cai putere e ceva ce nu o poți simți într-un Volvo!

Românul a acceptat invitația, a pășit în casa suedezului și a luat locul pasagerului pe scaunul din dreapta. Și de acolo a început o relatie de prietenie între doi colegi de serviciu.

Românii se plâng că le pleacă specialiștii peste hotare

Românul nostru e fericit. Și-a găsit liniștea printre suedezi pe plan profesional și personal, plătește cu brațele deschise taxe statului suedez și a emigrat pentru totdeauna.

În încheiere, într-o firmă românească din județul Alba, angajaților de rând li s-a comunicat că se pot adresa directorului firmei pe numele mic. Directorul are biroul lui, loc de parcare alocat pentru mașina lui, conduce o mașină de lux de care știe toată România și probabil are biroul la ultimul etaj al clădirii. Angajații lui sunt mulțumiți – directorul e băiat de băiat iar angajații de rând se pot lua de după gât cu el.

Acum stau și mă întreb ce idei i-ar veni suedezului din povestea mea dacă ar lucra pentru firma românească de la Sebeș…

Articol publicat pe blogul autorului

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Emil check icon
    Articolul lasa impresia ca in Suedia ar fi totul ok. Nimic mai fals. Suedia ca si tarile vecine sunt in cadere libera.

    Multi suedezi pleaca spre pasuni mai verzi si sunt inlocuiti cu arabi si africani. Suedezii care pleaca sunt doctori, ingineri, It-isti, profesori. Problema sunt taxele imense. Iar aceste categorii profesionale sunt socotite "bogate", fapt pentru care statul suedez le incarca cu taxe. Peste 50%, pot sa ajunga spre 70%. Suedia este pentru beneficiarii de ajutor social, nu pentru cineva care vrea sa munceasca.

    Nu am auzit suedez sa vorbeasca Suedia de bine, toti se plang. De taxe, de sistemul medical, de lipsa de perspective. Asta spune ceva.

    O alta problema este sistemul medical, aflat si el in cadere libera. Sistem de stat care se sufoca sub povara birocratiei.

    suedia are o imagine mult mai buna decat arata realitate, dar sistemul este putred si e panta descendenta.
    • Like 0
  • Adica sa nu ma bucur de viata si de ceea ce pot lua/cumpara din munca mea? Ca nu-i place vecinului? Treaba lui! Nu, merci ...
    • Like 0
  • ....concurs de limbi cu final fericit. Très bien.
    • Like 3
    • @ Eduard George Dima
      Indeed.
      • Like 0
  • autorul a " uitat" sa amintească de ipocrizia caracteristica nu numai Suediei!
    A uitat de zimbetul de complezenta!
    A uitat sa amintească....De "keep in mind"
    Apropos...știți cite cazuri de sinucidere au!? E drept din cauza climei!....
    A uitat de plăcerea diabolica suedeza de a se ....îmbata....Mai ales feminina!

    Dar toate dispar dacă vezi bunulsimt!
    Modestia si grija fata de copii și bătrâni!
    Da!Suedia a fost o tara săracă dar a crescut un popor cu mult bunsimt!
    • Like 1
    • @ Coussinou
      Andreas Andreas check icon
      Un dac adevărat știe mai bine despre cum e prin Suedia, de acolo din România.
      • Like 2
    • @ Andreas
      :))))))
      • Like 0
    • @ Coussinou
      Toate natiile au uscaturi, dar nu cred ca te-ai uitat in propria ograda in ultima vreme. Romania e pe ultimul loc in EU la civilizatie si pe primul loc la copii abandonati, abandon scolar, neveste batute ..etc..
      • Like 1
    • @ Radu Andrei Malica
      adevarat....Eu am spus ca ei NU au....!aveți dreptate ...Nu am spus cit sintem noi de.....alegeti Dvs!
      • Like 2
  • FILPET check icon
    Proprietarul unei mari companii norvegiene si-a cumparat jet personal si un yacht imens, imediat ce situatia economica a firmei i-a permis. Trebuie mentionat ca aceasta se intampla, totusi, dupa multii ani de munca necesari unei companii sa devina cu adevarat mare.
    Oricum, gestul lui nu a trecut neobservat si a fost taxat drept o sfidare a legilor nescrise ale societatii. Asa ca a primit un val de critica si dezaprobare.
    Omul nostru a inteles corect situatia, a luat o decizie si a anuntat-o imediat opiniei publice:
    Visase de foarte tanar sa aiba avion si yacht, aceasta dorinta l-a manat uneori din spate atunci cand lucrurile au mers prost, asa ca, imediat ce si-a putut permite, si-a indeplinit visul. Acum, ca a vazut cum este sa ai jet personal si yacht, a decis ca este timpul sa le vanda.
    Retineti, dragi republicani si dragi monarhisti, omul este actionarul majoritar al celei mai mari companii private din Norvegia.
    Evident ca opinia publica a privit decizia ca pe una normala in paradigma norvegiana, doar Norvegia este tara in care, in timpul Crizei Golfului / OPEC din veacul trecut, regele a decis sa foloseasca (si chiar a facut-o) sistemul public de transport din Oslo. In celebra fotografie cu regele in tramvai se vede cum controlorul nu s-a sfiit deloc sa-i ceara lui Olav V biletul!
    Orice asemanare cu ce traim noi zilnic pe meleagurile carpato- danubiano- pontice este pur intamplatoare si trebuie tratata ca atare!
    • Like 1
    • @ FILPET
      MIe si mai mut imi place sistemul justitiar din Norvegia:

      cum l-au condamnat ei pe cretinul care a ucis 77 de oameni acu vreo 2-3 ani la fabuloasa pedeapsa de 18 ani cu posibilitate de eliberare conditionata dupa 10.
      Intre timp omul are TV, internet, are si un blog, joaca baschet in sala de sport a puscariei si am inteles ca recent s-a plans ca vrea un televizor mai bun, mai nou.
      • Like 0
    • @ Sergiu F.
      Andreas Andreas check icon
      La finalul anului trecut, statul român a eliberat câteva mii de pușcăriași din închisori, printre care criminali, violatori și hoți... iar noi încă ne facem griji pentru norvegieni. Incredibil câtă ipocrizie! :-))

      https://m.digi24.ro/stiri/actualitate/justitie/detinuti-eliberati-din-inchisori-lista-completa-a-faptelor-comise-de-acestia-817708
      • Like 2
    • @ Andreas
      Faptul ca si usa de la ograda mea e subreda si scartaie nu inseamna ca nu pot sa vad acoperisul prabusit din ograda vecinului.
      Raul de la mine nu exclude raul de la ei si invers. Daca scot in evidenta o aberatie imensa a altuia nu inseamna ca sugerez ascuns ca la mine acasa totul e ok.
      Nu vad unde e ipocrizia.
      • Like 1
    • @ Sergiu F.
      Ipocrizia sta in faptul ca romanilor le convine cand vad vreun acoperis prabusit pe la vecini. Ii face sa se simta mai bine, ca doar nu numai la ei e prapad. Chestia asta functioneaza foarte bine la noi, ne rascumparam cu ganduri de tipul "hai ca nu suntem cei mai praf, uite si altii au chestii naspa"...si apoi ajungem incet incet sa vedem doar batul din ochiul strainilor, ignorand fara sa stim barna din ochiul nostru ;).Ia arunca o privire pe online si o sa vezi ca atunci cand se vorbeste de bine despre Anglia o sa apara un comentariu de tipul "englezii betivi nespalati". Da, exista extrem de multi romani care nu sunt capabili sa fie echilibrati, ca tine.
      • Like 1
    • @ Andreas
      Emil check icon
      Lasa ca si Suedia a importat o cantitate de imensa de africani si arabi. La viol Suedia bate Romania si probabil si la alte capitole precum talharia, hartuirea sexuala, et.c
      • Like 0
    • @ Emil
      Andreas Andreas check icon
      Am scris la mine pe blog in articolul "Propaganda românească (prin Evenimentul Zilei) împotriva Suediei chiar dă roade!" cum e cu violurile si manipularea presei romanesti.

      Diferenta intre Suedia si Romania e ca la suedezi violurile se declara, ceea ce explica statisticile tale eronate.

      Hahaha, e mai multa talharie in Suedia decat in Romania? Zi-mi si mie ce ai fumat, ca sa incerc si eu. :)))
      • Like 0


Îți recomandăm

Tinu Boșinceanu

„Plecarea în străinătate nu trebuie să fie un angajament pe viață, ca o căsătorie - eu sunt român în România sau eu am plecat și nu mă mai întorc înapoi. Societatea a devenit oricum mult mai fluidă și trebuie să privești obiectiv. Mi se pare că asta ar ajuta la întoarcerea mai multor oameni, care or să facă lucrurile mai bune. Și poveștile lor or să inspire”, crede Tinu Bosînceanu.

Citește mai mult

Mara Popescu

Mara Popescu este singura studentă româncă la medicină la King’s College din Londra, o pestigioasă instituție de învățământ. Este frumoasă, are 18 ani, e matură și echilibrată, este logică și structurată, ca și cum vârsta ei ar fi scrisă doar pe hârtie.

Citește mai mult