Sari la continut

Spune-ți părerea! Intră alături de noi în comunitatea Republica

Vă invităm să intrați în Comunitatea Republica, grupul de Facebook în care contributorii, cei care își scriu aici ideile, vor sta de vorbă cu tine. Tot ce trebuie să faci este să ceri intrarea în acest spațiu al dialogului.

Se mărită Sânziana

Adolescentă

Foto: Guliver Getty Images

Sânziana (un nume pe care i l-am ales pentru a-i proteja identitatea - n.r.) are 13 ani şi a terminat clasa a IV-a. Ne ştim din clasa a III-a, din toamna lui 2015 când am ajuns la Ferdinand. Mi-a spus că repetă anul şcolar şi că este nouă în clasă. Ceilalţi colegi o cunoşteau. Se observa faptul că era cea mai mare din clasă, corpul îi era mult mai dezvoltat decât al celorlalte fete din clasă. Am observat-o discret în timpul orelor şi în pauză pentru a vedea dacă reuşeşte să se integreze în colectiv. Din fericire firea ei jovială, faptul că spunea glume, povestea despre întâmplările ei de după şcoală destul de uşor cu ceilalţi colegi şi colege a făcut-o să fie plăcută. Unii părinţi m-au atenţionat şi mi-au spus să am grijă cu ea, era cunoscută în comunitate provenind dintr-o familie care a avut probleme cu oamenii legii – în trecut a fost prinsă furând dintr-un magazin. Totodată ştiam faptul că provine dintr-o familie săracă, mai avea 3 fraţi mai mici şi un frate ceva mai mare. Tatăl lucra cu ziua pe ici pe colo, mama ducea sticle de plastic şi cartoane la depozit în schimbul unei mici sume de bani.

La prima întâlnire cu părinţii au venit atât mama, cât şi tatăl, lucru pe care l-am apreciat tare mult. După discuţiile şi jocurile făcute în plen am mai rămas cu unii dintre părinţi să purtăm conversaţii unu la unu. Au rămas şi ei şi mi-au povestit despre Sânziana că repetă anul şcolar şi că dacă nici anul acesta nu trece clasa o vor trimite la strâns sticle şi cartoane. I-am asigurat că voi face tot ce pot pentru ca acest lucru să nu se întâmple şi să poată avea cunoştinţele ce o pot ajuta să ajungă să termine 4 clase. Le-am povestit despre faptul că are greutăţi la citit, la înmulţire şi la împărţire. Tatăl, fiind cel care ştia să citească şi să facă calcule simple matematice, mi-a promis că va lucra seara cu ea după ce va ajunge de la muncă, lucru care s-a şi întâmplat.

În prima lună de şcoală a fost furat un telefon dintr-o clasă alăturată. Învăţătoarea o cunoştea pe Sânziana iar prima vizată a fost chiar ea. A venit furioasă în clasă şi a început să discute pe un ton nu tocmai potrivit cu ea. Uimit de reacţie am rugat-o să iasă afară şi să discutăm fără copii. Mi-a spus că sunt naiv şi că n-ar trebui să dau crezare spuselor copilei, căci ea o cunoaşte destul de bine. Am rugat-o să mă lase pe mine să discut cu Sânziana şi să vedem împreună ce s-a întâmplat. Am aflat tot ce puteam de la copiii din clasa de unde a fost furat telefonul, iar apoi, după ore am rugat-o pe Sânziana să rămână pentru a discuta. I-am spus că am încredere în ea, că nu o judec, ci că îmi doresc ca acel copil ce a rămas fără telefon să nu mai sufere. Mi-a mulţumit pentru că astăzi am fost de partea ei când a sosit în clasă cealaltă învăţătoare. 

A doua zi am discutat din nou cu învăţătoarea şi i-am spus că eu nu cred că Sânziana a fost cea care a furat telefonul. Credibilitatea mea în faţa colegelor învăţătoare a scăzut, însă am preferat să fiu alături de copii. Câteva zile mai târziu însă un lucru neaşteptat s-a întâmplat – telefonul a apărut pe catedra din clasa de unde a dispărut. În acea zi am discutat despre sinceritate, adevăr, integritate, valori ce erau afişate pe pereţii clasei noastre. Viziunea noastră era în acel an „Dacă eu sunt bun şi lumea va fi bună!”. 

La finalul orelor, jenată şi stingheră, Sânziana a venit şi mi-a povestit că ea a fost cea care a luat telefonul, însă că după discuţia avută cu mine şi pentru faptul că n-am certat-o s-a simţit vinovată şi l-a adus. I-am mulţumit pentru ceea ce a făcut şi pentru că are încredere în mine. Câteva zile mai târziu am discutat şi cu părinţii ei despre cele întâmplate, am discutat şi cu Sânziana, şi-a cerut iertare şi de la părinţi şi ne-a promis că nu se va mai întâmpla. 

De-a lungul anului au mai fost incidente legate de dispariţia de bani sau bunuri. Tactica a fost mereu aceeaşi, am încercat să aflu cât mai multe lucruri despre ce s-a întâmplat de la cei direct implicaţi. Discuţiile au fost purtate în afara clasei fără a exista un grup care să susţină o părere sau alta. Cred că trei au mai fost cazurile în care Sânziana a recunoscut faţă de mine că ea a fost cea care a furat, câteva zile mai târziu aducând obiectele sau banii la şcoală, punându-mi-le mie pe catedră. Copiilor nu le-am spus cine a fost cel care a făcut acest lucru, însă ceva fantastic s-a întâmplat - o fetiţă care ca urmare a lipsurilor de acasă lua bunuri ce nu-i aparţineau a început să aibă un comportament onest şi să empatizeze cu ceilaţi renunţând la comportamente care aduceau suferinţă pentru colegii ei.

Sânziana a trecut în clasa a IV-a, lucru ce i-a mai întărit stima de sine, nu-i venea să creadă. Am încurajat-o cât de mult am putut că şi ea poate citi, rezolva cerinţe, lucra în echipă. Luni bune a stat lângă colegi ce îi puteau fi mentori şi de la care putea cere ajutorul. O parte din ei au acceptat să aibă răbdare cu ea şi să o ajute, o parte au spus că nu îşi doresc să rămână în urmă. I-am înţeles şi le-am mulţumit celor care au ales să dea din prea plinul lor şi altora.

Eram în luna martie a acestui an şi vorbeam despre familie. Le-am povestit despre faptul că familia nu înseamnă doar mama, tata şi copilul, ci că în lumea asta ea poate avea diverse forme, de la familia extinsă la familia restrânsă, de la familia tradițională la familia LGBTQ, la bază stând iubirea dintre doi oameni ce vor să-şi trăiască viaţa unul lângă celălalt. Au fost multe chicoteli, am luat fiecare întrebare şi am răspuns la ea. Le-am spus însă şi ce nu poate fi o familie - un adult ce iubeşte un minor sau vrea să se căsătorească cu el sau ea.

De aici începe povestea să fie tristă. Două luni mai târziu Sânziana a început să nu mai vină la şcoală. În primele zile i-am întrebat pe copii dacă ştiu ceva de colega lor. Cei care stăteau aproape de ea mi-au zis că Sânziana le-a povestit că urmează să se căsătorească. I-am sunat părinţii, însă nu mi-au răspuns. Asta mi-a dat de bănuit, dat fiind că până atunci acest lucru nu s-a mai întâmplat. O săptămână mai târziu am avut întâlnire cu părinţii. Părinţii, care până atunci erau nelipsiţi de la întâlniri, nu au venit. La final am rămas cu una dintre mămici, despre care ştiam că e vecină cu Sânziana şi am întrebat-o dacă ştie ceva de ea. Răspunsul mi-a dat întreaga lume peste cap – chiar în acea seară, o seară de joi, Sânziana se căsătorea cu un băiat cu 5 ani mai mare decât ea. 

M-am aşezat pe scaun şi nu-mi venea să cred ce aud. M-am gândit cam un sfert de oră ce să fac: să merg la nuntă şi să le spun părinţilor că nu e bine ce fac, să merg acasă? Tot ce ştiu e că eram furios că un asemnea lucru se poate întâmpla şi că eu nu-l pot opri. Câteva zile mai târziu le-am trimis părinţilor ei un mesaj în care le-am spus că ştiu că Sânziana s-a căsătorit şi că-i rog să o lase să vină până la finalul anului la şcoală. N-am primit răspuns la mesaj, însă una dintre mămici mi-a povestit câteva zile mai târziu că părinţilor le este ruşine să mai vorbească cu mine.

Aproape de finalul anului şcolar, într-o amiază, când ies cu copiii din clasă mă întâlnesc la uşă cu mama Sânzianei. Cu privirea în pământ ţinea în mână o sacoşă. Am început să vorbim, se vedea că eram furios aşa că am încercat să mă liniştesc. I-am spus mamei că Sânziana va trece clasa, însă că va avea „suficient” la purtare ca urmare a absenţelor. Am întrebat-o cum de a lăsat-o pe Sânziana să se căsătorească, motivul învocat a fost iubirea. Mi-a spus totodată că ei îşi doresc ca Sânziana să meargă în continuare la şcoală, doar că soţul şi socrii nu o mai lasă. Am aflat totodată că Sânziana a plecat din Bucureşti, undeva aproape de Ploieşti şi că e fericită aşa cum e. Fără şansa de a mai merge la şcoală, de avea poate peste câţiva ani un job, de a trăi decent. Sânziana este prinsă într-o lume în care sărăcia și lipsa educației adulților din jurul ei răpește dreptul copiilor de a fi liberi și de a-și trăi fericirea proprie vârstei.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Imi pare fake.
    • Like 0
  • Sfîntă naivitate...Un ,,gagiu" scrie despre o țigancă că s-ar fi măritat pe la 14-15 ani, e ceva nou sub soare?
    Domnu învățător din București trebuia să informați...pe cine trebuie,că un tip în vîrstă de 19 ani,major, trăiește în concubinaj cu o minoră de 14-15 ani care e și ciorditoare pe deasupra.
    Notă...gagiu în țigănește înseamnă străin, pe românește.
    • Like 2
  • check icon
    Adică familia LGBT e OK, dar familia a doi minori heterosexuali nu...
    Nu știu de unde ați scos panseurile astea, din puțul obscur al corectitudinii politice?
    Și cine v-a autorizat să vorbiți copiilor în clasă despre cupluri LGBT? Părinții cumva?! Programa cumva...? Nu prea cred! Sunt curios, Inspectoratul Școlar local ce părere are despre povestea asta?
    • Like 6
    • @
      din tot articolul ASTA v-a sarit in ochi: LGBT? bine spunea bunicul: barbatul care vorbeste, nu prea face; iar al de cauta ce fac alti barbati, in loc sa caute femei, nu e barbat ... chiar daca el nu stie.
      • Like 7
    • @ Anca Paduraru
      check icon
      Să știi că ți-am răspuns, dar nu mi-ai văzut degetul...
      Bunicul tău era o somitate irefutabilă, așa ca tine, de îl citezi aici?
      • Like 3
    • @
      Anon check icon
      Nu era vorba de doi minori. Fata are 13 ani, baiatul 18. Ea e minora, el nu.
      • Like 2
    • @
      Am scris si eu ca sunt impotriva acestei propagande LGBT si comentariul nu mi-a fost aprobat. Republica pare sa fie de partea LGBT.
      • Like 3
    • @
      Smartass, n-a zis ca i-a pus sa se sarute pe copii ci ca doar le-a explicat un fapt real al vietii in care traiesc. La 14 ani un copi e indeajuns de mare cat sa-si puna intrebari despre ce vede in jur, despre ce citeste etc. E normal sa fie informat si este un avantaj sa faca asta un cadru didactic, cu o pregatire in directia asta, nu parinte plictisit dupa 12 ore de munca.

      Sau ce preferai? Sa le spuna ca trebuia sa-i urasca si sa arunce cu pietre? Vezi ca scoala la care te gandesti tu s-a inchis in 1945 cand au castigat Aliatii.
      • Like 1
    • @ Rosca Daniel
      check icon
      Îți dau dreptate. Uită-te la autorii fondatori (CTP, Florin Negruțiu, Claudiu Pândaru) și citește ideile propagate de ei în ultimul timp. Are logică părerea ta...
      • Like 0
    • @ Alexandru Dobrescu
      check icon
      Fancy Pants, e vorba de clasele primare.
      • Like 0
  • check icon
    Povestea, chiar adevărată, îmi amintește mult de Edmondo de Amicis: prea mult!
    În rest, un fapt divers din păcate, în România nebună de astăzi!
    • Like 3
  • GabiC check icon
    Nu stiu de ce esti socat, domnule invatator. De cel putin 70 de ani este aceeasi situatie in mediile sarace si/la țară. Nu e nimic nou, in afara de faptul ca te-ai apucat sa le povestesti copiilor sepre homosexuali. Esti sigur ca era in programa? Esti sigur ca la 10 ani ar trebui sa deceleze ceea ce tu, sunt sigur, nu ai decelat la cei (probabil) 24-25 de ani ai tai?
    Mai bine ne-ai povesti cum e cu manualele gresite, cu manualul de sport al lui Genuche (mi-a fost greu si sa scriu gresit ), cauzele țiganilor or sa fie aceleasi mereu daca membrii comunitații lor (aia care-s prin ONG-uri, Parlament, etc) nu se ocupa decat de "adeverinte" ca sa poate intra "comunitatea" pe "locuri speciale" in invatamantul mediu si superior.
    Astea da subiecte.
    • Like 1
    • @ GabiC
      check icon
      Foarte pertinent comentariul dvs., mulțumesc!
      Articolul nu este deloc întâmplător, fix la începerea școlii și înainte de referendumul național privind definiția familiei tradiționale.
      • Like 0
  • lucrurile par simple la o "prima" vedere, pe principiul ca daca noi stim sa citim atunci ajutam pe ceilalti citindu-le articolele din ziarul nostru. chestiunea este ca noi avem o "scara de valori", de stanga, centru sau dreapta, si astfel lumea celor care ne asculta va devenii in timp de stanga, centru sau dreapta.
    dar scara de valori pe care "urca" fiecare generatie sau fiecare etnie, nu este aceasi, si eu consider ca daca aceea populatie nu stie sa citeasca, eu nu trebuie sa le citesc, ci sa-i invat sa citeasca, si ei vor "alege", conform inzestrarilor naturale, istorice, ce, cand, cum, unde sa "citeasca".
    atunci cand am avut puterea financiara si autoritara suficienta am crezut ca a ajuta insemana a-mi impune scara mea de valori celorlalti care-mi pareau rataciti.
    acum consider ca am gresit, profund si iremediabil.
    cu umilinta cer scuze public !
    acum ofer doar posibilitatea de a schimba scara de valori prin prezentare de exemple si sprijin fizic, maxim un suport material minim.
    de ce ?
    simplu, am inteles ca maimuta de la circ nu-si doreste si nu intelege hainutele in care dresorul o prezinta publicului, iar delfinul sare ca sa primeasca recompensa nu pt amuzamentul publicului. scara lor de valori nu cunoste notiunea de amuzament, de recompensa, program de lucru, doctrina muncii sau protectia muncii :).
    dar omul cunoaste notiunea de conditionare, dresaj, apartenenta, indoctrinare, nationalism, politicianism, narcisism, ... adica notiunea de "recompensa" interpretata :)
    pai daca le cunosteti si d-voastra faceti bine si judecati corect. ce doriti sa aratati lumii, capacitatile d-voastra de dresaj, modul in care intelegeti nationalismul ? sau sunteti un om inteligent si recunoasteti si apreciati inzestrarile, valorile naturale ale lumii in care traiti ?
    Sânziana fura, oare de ce ? sa fie o aptitudine dezvoltata de cei 7 ani de acasa sau de scoala.
    Sânziana se casatoreste la 13 ani, oare de ce ? sa fie o aptitudine dezvoltata de cei 7 ani de acasa sau de scoala.
    pai daca "intelegeti" cum devine chestiunea, de ce nu-i scoliti familia ? de ce nu le bagati pe gat, cu forta, rational, organizat, la 45, 65, 85 de ani ai lor, scara d-voastra de valori ? si aici ajungem, prin extensie la sistemul nazist (lagarele de concentrare), comunist (lagarele de munca), norvegian. inutil in opinia mea, toate au fost simple sisteme de anihilare a vointei si in final de exterminare programata.
    dar natura i-si va urma cursul ei haotic oferind o multitudine de "scari".
    eu zic sa va aplecati mai mult asupra celor care au inclinatia de a urca pe ac scara de valori cu d-voastra si sa oferiti celorlalti numai, dar numai sansa de a-si schimba scara de valori.
    astfel avem grije de scara noastra de valori, de proliferarea ei, asa cum este ea, de stanga, centru sau dreapta, sau daca ne-a luminat Dumnezeu avem grija sa proliferam o scara de valori care intelege si admira diversitatea, in toata maretia ei, de la obiceiuri la culori, de la dimensiuni la mediu, de la .....
    lucrurile par simple la o "prima" vedere, pe principiul ca daca suntem inteligenti trebuie sa aratam aceasta minune si celorlalti.
    tu cum ai aratat acel lucru astazi ? dar ieri ? maine cum vei proceda ?
    • Like 3
    • @ Andriescuus Lucian
      GabiC check icon
      Lucian, ai un like!
      • Like 0
  • Corina check icon
    Toată stima pentru modul în care lucrați ca învățător. (Numai cu predarea noțiunii de familie LGBT nu mă simt prea confortabil). Trebuie recunoscut că unora promiscuitatea le place, le e confortabilă, o preferă. Puțini din astfel de medii au puterea și dorința de a se smulge din mreaja obiceiurilor anturajului. Să sperăm că pentru Sânziana veți rămâne o amintire luminoasă și benefică. Pentru astfel de situații e de dorit să existe organizații care să pornească de la acceptarea realității și să se ocupe de instruirea și calificarea tinerelor mame.
    • Like 3
    • @ Corina
      LGBT nu înseamnã promiscuitate, ci doar neputința dvs.(si a altora) de a înțelege informații/explicații medicale,biologice,endocrinologice,genetice, biochimice și un comportament social tolerant. Dar, deh,de unde nu e, nici Dumnezeu nu cere !
      • Like 8
    • @ Stefan Stefania
      Corina check icon
      Prin promiscuitate m-am referit la modul de viață probabil al părinților Sânzianei și al ei înseși în noua familie. Chiar și așa, au o fericire a lor. În rest, înțeleg legătura de afecțiune între doi bărbați sau două femei, dreptul lor de a se iubi și de a trăi împreună, însă cred că nu trebuie să treacă drept o relație normală, egală juridic cu familia tradițională și să poată adopta copii.
      • Like 4
    • @ Corina
      Veți avea ocazia sã vã exprimați punctul de vedere,la referendum. Ca toatã lumea, de altfel !
      • Like 1
    • @ Stefan Stefania
      check icon
      Deocamdată, programa școlară de la clasele primare nu conține noțiuni despre cupluri LBGT, deci ce a făcut acest învățător mi se pare ilegal, dacă n-a avut acordul părinților.
      Lasă tu textele cu informații / explicații medicale, biologice, endocrinologice, genetice, biochimice, că nu prostești pe nimeni, propagandist mic de political correctness... Nu putem fi toleranți cu intoleranții extremiști LGBT ca tine, ce-i așa de greu de înțeles?
      • Like 4
    • @
      Jalnic ! Pãcat!
      • Like 2
    • @
      Anon check icon
      OK, ce lege i-ar interzice sa vorbeasca despre cupluri LGBT fara acordul parintilor?
      • Like 0
    • @
      Ganymede check icon
      Acum te pomenesti ca trebuie sa interzicem si discutia la zoologie despre pinguini si alte animale care intretin relatii homosexuale, sau la botanica despre plante asexuate. Ce mai, scoatem toata materia de la euglena pana la conifere. Polenizarea cu albina e ok, e pe placul CpF!
      • Like 7
    • @ Ganymede
      Am dat like din greseala comentariului tau, imi cer scuze.

      Discutia despre homosexualitate nu isi are locul in scoala, in special in clasa a IV-a, este aberant.
      • Like 1
    • @
      Voi face reclamatie la Inspectorat referitor la propaganda LGBT, va sfatuiesc si pe dvs sa faceti acelasi lucru. office@ismb.ro
      • Like 0
    • @ Anon
      check icon
      Aceeași care îi interzice să le vorbească despre sex anal, sex oral, sau sex în general. Suntem la clasele 1-4 ... hellooo!
      • Like 1
    • @
      Anon check icon
      Pai... nu vad sa fi intrat in astfel de detalii. E un pic de "virtue signaling" acolo, asta e adevarat, dar lege incalcata...nu prea pare.
      • Like 0
    • @ Corina
      Gion check icon
      LGBT nu este doar sex ! Mai lasati canalele porno si puneti mana pe o carte. Aveti o vaga idee de cati gay au marcat istoria ? S-a schimbat istoria cumva?Sau il eliminam pe
      • Like 2
    • @ Rosca Daniel
      check icon
      Mulțumesc. Și poate că ar trebui sesizate și alte instituții ale statului, nu numai inspectoratele școlare...
      • Like 0
  • Dacă întâmplarea avea loc în Norvegia, domnul profesor anunţa Protecţia copilului şi Sânzianei i se găsea o familie care avea toate cele necesare pentru creşterea şi educarea unui copil. În România, Sânziana şi mulţi copii ca ea sunt o generaţie pierdută. O altă generaţie pierdută... În felul acesta, distanţa dintre noi şi lumea civilizată se măreşte. Suntem o ţară de ignoranţi şi vom plăti preţul.

    Este inadmisibil ceea ce s-a întâmplat cu acest copil, mai ales că putea fi recuperată. Sânziana s-a aflat la graniţa dintre două lumi şi a dat semnale că vrea să fie salvată, dar cine să o audă? O societate ignorantă? Un stat incapabil să gestioneze astfel de situaţii? Ce şanse de recuperare are un astfel de copil într-o ţară ca România? Niciuna!

    Domnul profesor şi colegii de clasă au făcut atât cât au putut, dar nu doar ei pot rezolva astfel de cazuri. Statul este cel care are o astfel de obligaţie. Sunt atâtea familii în România care şi-ar dori un copil şi ar avea şi mijloace să-l crească (nu doar materiale), dar sunt purtate cu anii de la o instituţie la alta şi, de multe ori, nu reuşesc.

    Asta-i ţara lui "trăieşte cine poate". Te-ai pierdut de civilizaţie, asta e...
    Norvegia a hotărât altceva: "Nu rămâne nimeni în urmă". Iar statul vegheză ca toţi cetăţenii săi să beneficieze de educaţie şi de un mediu familial propice dezvoltării.

    Au trecut 27 de ani degeaba... Câţi ani trebuie să mai treacă pentru ca decidenţii politici să realizeze faptul că fără educaţie România nu va face saltul spre civilizaţie. Câte generaţii vom mai pierde?

    • Like 7
    • @ Constantin
      Corina check icon
      Iar subiectul ăsta? Copiii nu sunt niște carcase de plimbat de colo-colo și de educat cu de-a sila în mediu străin.
      • Like 3
    • @ Corina
      Despre ce carcase vorbiţi, doamnă?...

      În anii 90, România permitea adopţiile internaţionale, adopţii în urma cărora nişte copii au ajuns la familii din SUA, Canada etc. Mulţi dintre aceşti copii, acum tineri (unii chiar studenţi la universităţi din ţările de adopţie), au venit în România pentru a vedea locurile unde s-au născut şi părinţii. Stimată doamnă, n-a rămas unul în România...Au văzut bordeiele în care ar fi putut trăi şi au plecat la părinţii adoptivi. Spuneţi-i unui asemenea tânăr că a fost tratat ca o carcasă... Ce credeţi că v-ar răspunde?

      Puncte de vedere ca al dumneavoastră fac mult rău aceştei ţări. Desigur, despărţirea de familie este traumatizantă, dar viitorul copilului trebuie să primeze. Tinerii adoptaţi în SUA sau Canada nu mi s-au părut traumatizaţi, ci chiar împliniţi, bucuroşi, încrezători...Mai ales când au plecat din România...Înţelegeţi?

      Cum să spuneţi, doamnă, că unora le place promiscuitatea? Vreţi să spuneţi că un copil are discernământul necesar să aleagă? Dacă cineva îi întreba pe copiii care au fost adoptaţi în SUA dacă vor să plece din familiile lor, eu sunt sigur că ar fi răspuns toţi că nu. Nu găseau nimic în neregulă la bordeiul lor...Astăzi, tineri educaţi fiind, au venit în România din curiozitate şi s-au grăbit să se întoarcă la familiile adoptive şi la ţara adoptivă, mulţi traumatizaţi de viitorul pe care l-ar fi putut avea dacă rămâneau în România...Înţelegeţi ce spun?
      • Like 7
    • @ Constantin
      De data asta,doar - like ! Nu gãsesc nici un motiv pentru a vã contrazice.
      • Like 4
    • @ Constantin
      Anon check icon
      De acord. Protectia Copilului la noi in tara ce-o fi facand? Mai exista? N-ar trebui poate anuntata si politia? Vorbim de abuz al unui minor, totusi. Nu ar trebui investigat? Ma intreb si eu...
      • Like 3
    • @ Constantin
      Corina check icon
      Mă întreb dacă aveți o agendă. Subiectul politicii din Peninsula Scandinavă în domeniul protecției copilului e sensibil. Cred că ați aflat de abuzurile grave de acolo. Nu contest reușita unor adopții propriu-zise cu acceptul părților implicate, dar cred că e mai bine să se rămână la adopții pe teritoriul României. Controlabile.
      • Like 2
    • @ Constantin
      Sunt de acord cu tine numai ca este una sa adopti un copil mic 0-5 ani si alta sa aduci o noua trauma unui copil deja traumatizat pe o perioada de 13 ani.
      Cu parere de rau, pentru Sanziana nu se mai poate face mare lucru. Ma intreb insa ce se va intampla cu fratii sau surorile ei care traiesc intr-un mediu cu risc, ce se va intampla cu sutele sau miile de alti copii care traiesc in conditii similare. Probabil o sa citim despre ei in viitor, o sa ne intrebam din nou ce-i de facut.
      • Like 0
    • @ Anon
      Corina check icon
      E practica seculară a etniei. Cum să dai buzna cu poliția dacă nimeni nu se consideră cu adevărat abuzat?
      • Like 2
    • @ Stefan Stefania
      Mulţumesc!
      • Like 0
    • @ Anon
      Protecţia copilului toacă banii statului, nu face mai nimic. Într-o ţară ca România trebuia să fie a doua poliţie. Dar ce doare cel mai tare este faptul că am avut premieri, preşedinţi şi miniştri ai Educaţiei cadre universitare, rectori, foşti şefi de promoţie şi am ajuns unde am ajuns... Dacă oameni cu asemenea pregătire au ajuns să ne conducă destinele, înseamnă că poporul ăsta, cu tarele lui, a ales bine, dar nu a fost bine... Şi atunci mă întreb: Pe cine trebuia să alegem?
      • Like 1
    • @ Corina
      Da, doamnă, şi în Peninsula Scandinavă sunt probleme, dar acolo problemele au apărut atunci când s-a trecut în extrema cealaltă...O protecţie în exces... Noi nici n-am început să facem protecţie...
      Cu privire la adopţii, da, ar fi bine ca adopţiile să se facă de români, dar dacă nu se poate, atunci, pentru binele copilului, trebuie acceptată orice solicitare din lumea civilizată. Decât needucat dar român la Bobâlna, mai bine educat la Miami. Aici este vorba despre oameni, despre destine... Cine suntem noi să-i interzicem unui copil dreptul la o viaţă decentă? Dacă am cerere doar de la Miami, atunci accept adopţia.
      • Like 2
    • @ Corina
      Anon check icon
      1) Etnia, din cate am observat, nu a fost mentionata. Nici nu cred ca este relevanta.
      2) Legea primeaza, nu practica seculara. A intretine relatii sexuale cu un minor (lucru plauzibil de presupus in cazul unei casatorii sau al traiului in concubinaj - fie ca are loc sau nu ar trebui macar investigat) este un abuz si este ilegal, indiferent de ce considera partile implicate. Eu in locul domnului invatator sesizam politia.
      • Like 3
    • @ Constantin
      Anon check icon
      Educatia ajuta, dar nu trebuie sa fie singurul criteriu pe baza caruia alegem. La fel de importanta daca nu mai importanta decat educatia este corectitudinea. Cei care nu au probleme penale. cei care nu au averi din bani aparuti din neant, cei care nu isi bat joc pe fata de alegatori, astia sunt interesanti. In ceea ce ma priveste caut de obicei o combinatie: abilitatea de a fi un bun diplomat (asta implica un anumit grad de educatie) si corectitudinea. Daca exista asemenea candidati bine, daca nu, noi trebuie sa luam atitudine. Cat despre ce a fost pana acuma... raman la concluzia ca PSD a facut cel mai mult rau. Nu pot sa spun despre ceilalti insa ca ar fi fost "buni", doar poate ceva mai buni (depinde de la caz la caz).
      • Like 2
    • @ Gar Gaune
      Eu nu sunt de acord că după o anumită vârstă adopţia nu mai este o soluţie. Un om se poate schimba la orice vârstă, numai dacă vrea. Sânziana dorea schimbarea, a demonstrat-o. A furat un telefon şi l-a adus înapoi. A furat nişte bani şi i-a adus înapoi... Astea sunt acţiunile unui om/copil confuz. Domnul profesor a ştiut cum să vorbească cu ea şi Sânziana a reacţionat pozitiv. Mai trebuia ceva pentru a fi salvată. Acel ceva a lipsit. Acel ceva lipseşte României...

      Ştiu că mă lungesc, dar am să-ţi povestesc o întâmplare de la mine de la ţară. Era o familie cu patru copii care avea doar mamă. O beţivă şi o dezordonată. Doi dintre copii au absolvit 8 clase (cei mai mari) iar ceilalţi 3 sau 4 clase, nu mai reţin. Cel mare s-a căsătorit cu o fată care nici ea nu era prea dusă la şcoală, dar provenea dintr-o familie de oameni gospodari. Socrul său la luat l-a el la serviciu unde l-a angajat muncitor necalificat, apoi s-a calificat şi a devenit un om de bază al echipei. Serviciu, familie, pământ, cal şi căruţă, ce mai, a devenit un om respectabil.
      Fratele următor a fost adoptat de o rudă mai îndepărtată din Bucureşti. Avea un 16-17. Cei care l-au adoptat nu aveau copii. Nu erau nişte oameni bogaţi, dar aveau o casă la margine de Bucureşti, servicii... Când a venit acasă peste câţiva ani, ce să spun, nu l-a mai recunoscut lumea. Îmbrăcat la costum şi cravată cu o soţie îngrijită, nu-l mai recunoşteai pe zdrenţurosul care plecase. A venit pe la prânz şi a plecat peste câteva ore, nu avea unde să doarmă în casa părintească. Nici nu cred că au intrat în casă.
      Peste câţiva ani a murit mama celor despre care vă vorbesc. Rămăseseră doi fraţi care trăiau din munca cu ziua. Dar munceau... Îi chemai să desfunzi grădina, ziceai că a trecut tractorul. Munceau mai mult pe la vecini. Primeau bani şi mâncare. Iarna tot vecinii îi întreţineau, mâncare, lemne de foc... Nu-i vedeai în bar la băut, beau acasă atunci când aveau bani sau le duceau vecinii. Nu scandalagii, nu creau probleme. Mergeau pe drum cu capul în pământ, eu doar aşa îi ştiu. Salutau şi mergeau mai departe.
      Într-o zi, după vreo patru ani, a venit fratele de la Bucureşti. L-a chemat şi pe fratele care era căsătorit şi le-a propus să vândă tot (aveau mult teren în jurul casei), obligându-se să îi ia pe cei doi la el şi să aibă grije de ei. Din banii încasaţi pe proprietate s-a obligat să le construiască celor doi două camere unde să stea. Fratele cel mare a fost de acord şi nu a avut nicio pretenţie după vânzarea terenului. I-a luat la Bucureşti, le-a construit două camere şi i-a angajat ca necalificaţi. A procedat aşa cum procedase părinţii adoptivi cu el. Repet, oamenii munceau. Dacă le spuneai să sape o groapă, săpau până dădeau de apă. Dar nu erau educaţi...

      Înţelegi, stimabile? Oamenii se pot schimba la orice vârstă. Copii ăstia, într-un fel, au avut noroc. Toţi patru şi-au găsit un rost. Dar dacă se implica şi statul?
      • Like 6
    • @ Anon
      Lasă-l naibi de PSD, au mai fost şi CDR-ul şi Alianţa DA... Nu s-a schimbat nimic.
      • Like 2
    • @ Corina
      Pentru un stat civilizat, practica seculară a etniei nu poate fi o scuză. Dar nu a zis nimeni că Sânziana făcea parte dintr-o etnie sau alta... Despre ce vorbiţi? Repet, un copil nu are discernământul să aprecieze că este sau nu este abuzat. Această apreciere este treaba altora.
      Dacă este cazul, da, dai buzna şi aperi interesele minorului. În ţara asta sunt poate mii de familii de ingineri, doctori, economişti sau meseriaşi în domeniul lor care vor să adopte un copil. Copilul trebuie luat din familia aia nienorocită şi dus într-o familie responsabilă. Aşa face un stat care se respectă şi se gândeşte la viitor.
      • Like 4
    • @ Constantin
      Anon check icon
      Nu pot sa va contrazic, diferentele nu au fost suficient de mari. "Toate partidele, aceeasi mizerie" nu e foarte departe de adevar, din pacate. Astazi USR, Nicusor Dan si Dacian Ciolos par sa aiba potential. Vom vedea. In orice caz e nevoie de mai multa implicare din partea noastra.
      • Like 1
    • @ Constantin
      Corina check icon
      Nu e adevărat că nu există protecție a copilului la noi. Există case cu personal calificat. Am cunoștințe care lucrează în domeniu. Studii superioare, pricepere în lucrurile practice ale vieții, înțelegere și afecțiune față de copii. Nu e cazul să înnegrim totul sau să ne descriem ca și cum am fi barbari.
      • Like 1
    • @ Anon
      Dvs. vi le puteți imagina pe cucoanele ( coafate si pe tocuri ) de la "protecția copilului", ducându-se în acele comunitãți ?! Sã le ciufuleascã, ãia , zulufii ?! Mai multe despre "ce face protecția copilului" puteți sã-l întrebați pe Dragnea și a lui Bombonicã ! :)) Deocamdatã,au primit un moment de "respiro" în procesul respectiv.
      • Like 5
    • @ Corina
      Există case cu personal calificat... Calificat pentru ce? Eu aş vrea să ştiu câte cereri de adoţii au fost formulate în ultimii 4 ani şi câte au fost soluţionate favorabil... Refuzăm adopţiile şi ţinem copiii în casele respective pentru ca funcţionarii care lucrează acolo să aibă salariu... Chiar suntem barbari...
      • Like 2
    • @ Stefan Stefania
      Cu toată stima, dar Bombonica lucra la AJOFM, dacă am reţinut eu bine. Ocuparea forţei de muncă, nu Protecţia copilului.
      • Like 0
    • @ Constantin
      Ei,de data asta vã contrazic ! Bombonica a ocupat funcția de • Șef Serviciu secretariat din cadrul DGASPC-Teleorman și• coordonator al Complexului de servicii destinate copilului si familiei.
      • Like 3
    • @ Constantin
      Corina check icon
      Educatori calificați, domnule. Care au grijă de copii, îi învață lucruri utile, se interesează de situația lor școlară colaborând cu profesorii. Există oameni devotați acolo, da.
      • Like 1
    • @ Constantin
      Da,suntem : barbari,închistați,lipsiți de empatie,rupți de lumea europeanã( in general) si de realitatea româneascã(in particular). Ne va scoate cineva/ceva din acest vârtej ? Nu cred !
      • Like 2
    • @ Corina
      Devotați ? Da! : salalariului de bugetar, sinecurii si tradiționalului "Mircea,fã-te cã lucrezi!"
      • Like 1
    • @ Stefan Stefania
      Corina check icon
      Ce sinecură?! Locuiesc acolo cu copiii, lucrează în ture, inclusiv de noapte. Nu au scăpare de la responsabilitatea lor. Nu poate fi o viață ușoară.
      • Like 1
    • @ Constantin
      Eu mi-am dorit mereu atata o fata cat si un baiat. Cu baiatul mi-a iesit, cu fata inca nu. Se pare ca-i un pic tarziu asa ca mi-am implorat sotia sa adoptam una. Acum nu cadem de acord, ea se uita catre o chinezoaica de un an, eu catre o suedeza de aproape 18 :-)
      Exemplul dvs este excelet dar eu ma intreb este o exceptie sau o regula?
      Nicodata nu-i tarziu sa incerci a readuce pe cineva pe drumul bun. Consider ca este mai usor s-o faci cu un copil la varsta frageda decat cu un adolescent care a recidivat de zeci sau sute de ori. Statistic rezultatele sunt superioare celor cu varste mici.
      • Like 1
    • @ Corina
      check icon
      Exact! Oamenii ăștia care comentează mai sus n-au interacționat niciodată în mod real cu țiganii, dar văd că vor să le aplice aiurea niște modele culturale care nu numai că nu li se potrivesc, dar le și detestă!
      • Like 2
    • @ Constantin
      check icon
      Omule, m-ai dezamăgit la greu opinia ta!
      Ce-ar fi să te gândești puțin la evreii din Germania interbelică ; dacă în loc de lagărele morții, lui Hitler i-ar fi venit ideea să le germanizeze copiii, scoțându-i din mediul „otravei evreiești” și dându-i spre adopție unor familii germane, cu mentalitate „sănătoasă” ?
      Ai înțeles ideea, nu?
      • Like 0
    • @
      Anon check icon
      Stati sa inteleg si eu. Vorbim de doua situatii oribile, pana aici m-am prins. Acum, intre a tortura si omori niste copii sau a-i da spre adoptie unde ar fi fost indoctrinati... ar fi fost mai bine sa fie torturati si omorati?
      • Like 0
    • @ Constantin
      Angajații de la protecția copilului poate lucrează la partid, și nu mai e timp de altele.
      • Like 0
    • @ Stefan Stefania
      Aveţi dreptate, Lucrează la DGASPC...O bilă neagră.
      • Like 0
    • @ Corina
      Nu contest faptul că sunt si oameni devotaţi, dar realitatea este dureroasă.
      • Like 1
    • @
      Cred că exagerezi. Eu nu am susţinut ca acelor copii să le fie ascunsă originea. Chiar am remarcat faptul că cei înfiaţi de americani şi canadieni, în anii 90, au venit în România şi au cunoscut părinţii, rudele...Unii erau chiar ţigani. Au văzut şatara şi apoi au plecat în America. Să vedem dacă se vor mai întoarce. Li s-a făcut un rău acelor tineri? Ţinând cont de faptul că nu a rămas unul în Romania, eu cred că nu...
      • Like 2
    • @ Sorin Constantin
      Din păcate se întâmplă ... Nu ştim cât de des.
      • Like 0
    • @ Gar Gaune
      Noua trauma salveaza si urmatorii copii care se vor naste in 1-2 ani. Ba mai mult, Sanzaiana are sanse mari sa ajunga la cersit intr-un an.
      • Like 0
    • @ Corina
      casatoria sub 16 ani nu e ilegala?
      • Like 0
    • @ Constantin
      check icon
      Nu te fă că nu înțelegi. E vorba de ruperea de familie, ruperea definitivă de familie, în vederea „civilizării”. Este exact ce au făcut englezii cu aborigenii acum 100 de ani, lucru pentru care australienii și-au cerut scuze oficial, acum 20 de ani:

      https://en.wikipedia.org/wiki/Stolen_Generations

      E mai clar acum?
      • Like 2
    • @ Constantin
      Ann Eta Ann Eta check icon
      Felicitari pentru comentariu! Mi se pare asa de profund si de omenos ca o sa-l postez, bineinteles nu in nume propriu, ci resprectandu-va nick-name-ul.
      • Like 1
    • @
      Anon check icon
      Relatia noastra cu, sa zicem, norvegienii e echivalenta cu cea a aborigenilor cu englezii de acum 100 de ani?
      • Like 0
    • @ Constantin
      Bilã neagrã ?? Nici vorbã ! Doar "șah și mat"!! Cine știe când voi mai avea ocazia?! :)
      • Like 0
    • @ Ann Eta
      Mulţumesc!
      • Like 0
    • @
      Din punctul meu de vedere, faptul că sunt cereri de adopţie nerezolvate iar copii sunt ţinuţi în casele de copii este o crimă. Asta se întâmplă doar pentru a păstra nişte locuri de muncă pentru nişte funcţionari, neglijîndu-se interesul copilului, dreptul lui la o viaţă de familie. Nu mai vorbesc despre eventualele cereri pentru adopţii internaţionale, dacă legea ar permite. Cu ce ne-ar afecta pe noi faptul că un copil părăsit ar fi adoptat de o familie din Londra sau Paris?
      • Like 2
  • Mda! Cunosc! Si eu sunt profesor si am avut situatii aproximativ la fel . Atata ca am reusit sa le duc pana la absolvirea a 8 clase. Au si intrat la liceu, ce-i drept la coada, dar ajunse in cl. a 9-a au renuntat si "s-au maritat". Pun ghilimelele pentru ca ele sunt in concubinaj ! Ce sa spun? Parintii aproape le-au incurajat , nu pe fata si nu recunoscand in fata mea, cu prin permisivitate! Unele familii in care fetele sunt crescute de bunica ,iar mama "la munca" in strainatate! Altele sunt familii sarace care ,asa, scapa de o gura de hranit ! Si se duc in familii putin mai instarite unde , de fapt, sunt slugarite de parintii baiatului si abuzate de acesta ! Ce-i de facut? Sa se schimbe legile! Asistentii sociali sa-si faca treaba pentru care sunt platiti ! Legile?! Pai sa se scape de teama ca ,daca anunti "protectia copilului" vin si iau copilul ! Nu stiu! S-a inpamantenit teama de scoli speciale, rusinea ca e o familie cu probleme si, nu in ultimul rand, bugetarea scolilor "per cap de elev"! E o tampenie! Ajung directorii aproape sa bata cu pumnul in masa sa fie trecuti toti, sa li se incheie mediile, chiar daca au lipsit un an intreg ! Legile trebuie schimbate ! Ele leaga de maini si de picioare pe toata lumea ,incat nu se poate face nimic!
    • Like 2
  • Mda... când normele morale sunt „filtrate” prin prisma corectitudinii politice, de ce se mai miră domn profesor? Încă e mare lucru că Sânziana s-a „căsătorit” cu un băiat!
    • Like 1
    • @ Vladimir Bogdan
      Sanziana sau oricine altcineva se poate casatori cu cine-i place. Conditia este sa fie indeajuns de matura pentru a putea decide singura ce-si doreste.
      Dar daca tot veni vorba as dori sa inteleg cum este mai bine, sa fi sclavul unei familii la 13 ani sau sa te casatoresti cu o persoana de acelasi sex de care esti indragostit la peste 20 de ani?
      By the way, casatoriile intre homosexuali sau concubinajul nu se produc la 13 ani. Macar ei stiu ce fac si decizia le apartine.
      • Like 4
    • @
      DPDV al unor persoane foarte dragi eu am sa mor imatur :-)
      Asta nu a impiedicat-o sa se casatoreasca cu mine :-)
      • Like 0
    • @ Gar Gaune
      Suedeza aia micã, ce pãrere are ? :)
      • Like 1


Îți recomandăm

Protest 10 august

„Dacă se rostesc astfel de cuvinte cum face Liviu Dragnea, adică moarte, omor, bătăuşi, droguri, fascişti, toate sunt calculate, repetate de domnul Dragnea şi de consilierii săi pentru a construi o justficare în ochii opiniei publice a unor intervenţii asupra manifestanţilor anti-PSD care, până acum nu au comis nicio violenţă”, spune Cristian Tudor Popescu. (Foto: Inquam Photos)

Citește mai mult