Sari la continut

Un singur om poate să schimbe cu mintea lui o țară

De trei ani, peste 300 de contributori își scriu ideile pe această platformă, construiesc împreună cu noi o comunitate, un spațiu al celor care știu că România poate să arate altfel. Te invităm să scrii și tu!

Tupeul lor se hrănește din indiferența voastră. Despre curajul de a ieși din mocirlă

În ultima vreme, o absurditate mascată proiectează în faţa ochilor noştri o distorsionare grosolană a realităţii juridice şi, pentru ca absurditatea să împrumute un veritabil iz orwellian, ea apare legitimă în capul unui număr imens de români.

România, de ani buni, e fantezia colectivă a multor penali, dar, să fim corecţi, ea e astfel fiindcă, în mijlocul oricăror mutaţii stranii, turbulente şi anormale ar afecta societatea, se iveşte cetăţeanul care îşi face datoria cu o bovinitate impecabilă. Nici nu contează că girul lui poartă o amprentă de prostie luxuriantă, ori că pe celulele memoriei sale manipularea şi propaganda au întins o mâzgă lipicioasă ce-l împiedică să se dezică de cei de pe urma cărora a pătimit cel mai mult în ultimii ani.

Nu contează, pentru că asta e jumătatea comodă a adevărului.

Jumătatea incomodă este că, virtual, am devenit membrii unei imense congregaţii de doctori în democraţie, de vraci şi tămăduitori ai naţiei prin postări miştocare şi comentarii condescendente, de diagnosticieni şi anestezişti ce se consultă artistic asupra bolilor ce macină ţărişoara. Totul se face cu precizie chirurgicală şi cu meticuloasă grijă, nimic nu scapă, nimic nu e lăsat la voia întâmplării.

Dar ştiţi care e buba de care nu ne va vindeca nimeni?

Că, atunci când proiectul de lege privind amnistia și grațierea va deveni lege, vor exista 5-7 milioane de revoltaţi pe Facebook şi unu-două mii în stradă, ceea ce va transforma ţărişoara la căpătâiul căreia se varsă zilnic milioane de lacrimi de crocodil într-un (nou) paradis al neurasteniei, iar pe locuitorii ei isterizaţi de moda hipsterească a strâmbatului din nas în consumatori pătimaşi de produse soporifice.

Actuala exaltare morbidă pe seama putregaiului moral ce se infiltrează în clasa politică e numai preludiul resemnării de după. Nu fiindcă o groaznică dilemă s-ar coagula în capul românului. Nici vorbă. Unele epoci nu reflectă un spirit al distincţiilor fine care să împingă conştiinţa spre confuzie şi indecizie, iar vremurile pe care le trăim aparţin unei asemenea epoci: omul negru, rău & urât e negru, rău & urât ca în filmele cu proşti, din cerul gurii până în comportament, în felul în care rânjeşte, în care vorbeşte şi în care tace, deopotrivă. Prin orice gest al său, nu lasă o urmă de îndoială asupra rolului pe care-l are de îndeplinit.

Şi nici asupra rolului ce revine celor aflaţi de partea cealaltă a baricadei.

În „Magicianul”, faimoasa carte a lui John Fowles, pe care mulţi din cei dezgustaţi azi de ce se întâmplă o citau printre romanele preferate când jucau leapşa pe Facebook, provocându-se unul pe altul într-un mod cool să spună zece cărţi favorite, există un schimb acid de replici între Nicholas Urfe, eroul, şi Conchis, „magicianul”, atunci când cel din urmă spune că „Eul nu trebuie trădat”. „Dar nici Hitler nu şi-a trădat eul”, zice Urfe, moment în care Conchis îi dă lovitura de graţie: „El nu. Dar milioane de germani şi-au trădat eul. Aceasta a fost tragedia. Nu că un om a avut curajul de a fi ticălos, dar că milioane de oameni nu au avut curajul de a fi buni.”

Nu am idee ce se va întâmpla, dar dacă se va întâmpla ce e mai rău, problema, aşadar, nu va fi neapărat că omul negru e astfel, ci mai ales că milioanele de oameni frumoşi, buni & minunaţi de care abia mai pridideşte România nu vor avea curajul să fie cum îşi închipuie că sunt şi se vor lăsa călcaţi în picioare, iluzionându-se că rămân aceiaşi.

Nu vor rămâne.

Însă ce va rămâne cu siguranţă va fi o ţară ruptă-n fund, miloagă şi neputincioasă, un tablou monumental (de trist) al atitudinii unui popor care, cu umilinţă, va privi de jos în sus cum omul negru & rău îşi va etala, pe faţa-i veselă, un invincibil sentiment de triumf.

În clipa aceea, tu, român bun, vei fi mai rău decât răul pe care, atunci când a trebuit, ţi-a fost lene şi sictir să-l combaţi.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Domnule!Excelent !
    • Like 0
  • mircea check icon
    In februarie se va emite o ordonanta care stipuleaza ca cei care au mai mult de 500.000 euro economii , sa plateasca o taxa de intrajutorare de 5000 euro/an.Nimeni nu va comenta caci : sunt putini cei care au acesti bani ; daca au de unde de ce sa nu dea;daca are la vedere acesti bani , cine stie cat mai au ascunsi;ce inseamna 1% din 500.000.Le ramane destul;ce sa comentam noi care nu stim cum arata 10.000 euro.Da-i dreacu' , sa le ia.
    In martie , vor da o lege care sa taxeze suplimentar a doua masina.Nimeni nu va comenta caci : ce ma , io n-am nici una si ei au doua?;Daca au bani sa-si ia doua masini , au de unde;ai dreacu, nu pot sa se duca impreuna la servici , trebe sa mearga separat.Si sa polueze dublu.
    In aprilie , o noua ordonanta : toate produsele bio din import - suprataxa 50%.Nimeni nu va comenta caci : unii nu stiu ce sunt acelea;da ce ma , parizeru' nu le mai place?.
    In mai o noua lege : a doua casa se impoziteaza cu 500 % in plus.Nimeni nu va comenta caci: lasa ma,eu dorm in cort si ei au doua case?;bin le face , ca nu le mai ajunge!
    La 1 iunie de ziua copilului , apare un set de legi care : stabileste ca se taie din salariile tuturor 50% , pensiile nu se mai platesc si se inchid toate spitalele.Toata lumea este nemultumita si se intraba cum este posibil , asa deodata sa "innebuneasca" astia ,care pana acum ne-au dat.Dupa 6 luni de saracie , toata lumea incepe sa inteleaga ca nimic nu este intamplator: somnulratiunii naste monstrii.Rosii sau alta culoare,dar monstrii!
    • Like 0
  • Bun rau si necesar articolul !
    • Like 0
  • Salut Mihnea! Uneori, citind articole de genul asta simt cum nota de fatalism care le domina ma cuprinde si pe mine. Doar "simt"!. Cred ca "a te raporta" in permanenta la ceva care nu are legatura cu tine pentru a face o analiza, si a trage concluzii fundamentate pe o presupusa-posibila manifestare/reactie a altora, nu-i OK.
    Daca nu ai fost in strada aseara, sigur data viitoare, in strada nu vor fi decat 2000 iar tu vei fi cu cei 6-7 milioane de revoltati. Poate ca ai fost in strada, da asta nu-i suficient. Efortul de a incerca sa convingi/trezesti/luminezi, sa "misti" pe oricine ai langa tine, ca-i bine pentru el, comunitatate sau pentru urmasii lui sa mearga la vot sau sa iasa in strada, merita.
    • Like 0
  • Politica e pentru toți. Indiferent că ești bucătar, măturător, IT-ist, economist, medic, psiholog, vânzător, etc... trebuie să-ți aperi interesele. A face politică înseamnă a-ți apăra interesele, iar a-ți apăra interesele înseamnă în primul rând să te asiguri că societatea este și rămâne guvernată după niște reguli sănătoase.

    De pildă, onestitatea nu este o podoabă cu care te etalezi în public, ci este o necesitate fundamentală pentru ca un sistem social să funcționeze. Corectitudinea, onestitatea fac ca direcționarea resurselor și energiilor sociale să fie precisă, astfel încât acestea să ajungă acolo unde s-a stabilit că este nevoie de ele.

    Imaginați-vă că vreți să udați un ogor printr-un furtun plin de găuri. Apa, resursa fundamentală, nu va mai ajunge la țintă, ci va uda buruienile ce au crescut pe lângă găurile din furtun. Acele găuri reprezintă corupția. Integritatea furtunului este asigurată de onestitate, fără ea nu se poate obține prosperitate și nici progres.

    De asta este important ca aceasta să fie apărată cu orice preț, pentru că fără ea nu există nimic.

    Ca cetățean al unei societăți trebuie să faci asta, a rămâne în bula ta nu este o opțiune. Asigurarea sănătății contextului social este primordială, fără ea nu poate exista bunăstare personală.

    • Like 1


Îți recomandăm

Eric Stab, Engie România

De la ultimele etaje ale clădirii în care se află sediul central al Engie România, când privești pe geam, îți poți imagina ușor o mare de panouri puse la muncă să capteze razele soarelui. „La finalul zilei, energia cea mai ieftină este energia pe care nu o consumi ”, spune zâmbind spune Eric Stab.

Citește mai mult