Sari la continut

Un singur om poate să schimbe cu mintea lui o țară

De cinci ani, peste 500 de contributori își scriu ideile pe această platformă, construiesc împreună cu noi o comunitate, un spațiu al celor care știu că România poate să arate altfel. Te invităm să scrii și tu!

Vrăjitorul din OZN sau cum a dispărut din senin un cort plin cu coreeni din Vama Veche

Începusem de joi cu întinsul corturilor. N-a durat mult, dar nici c-am terminat vreodată. Lasă, c-o să fie mai puțin de muncă la plecare! Și, pe urmă, nu știi niciodată cât o să stai. Asta, dacă nu cumva trebuie să dispari rapid (se întâmplă să nu-ți dai seama că vacanța e gata demult!)

Începusem de joi și - pe loc s-a făcut luni sau marți sau ceva așa…bleg. N-ai cum să știi de ce se confundă zilele, săptămânile sau lunile astea. Doar așa se poate demonstra că timpul nu există: te duci cu cortu’ în Vamă!

Deci, era miercuri sau duminică. Părea dimineață. Lene imensă - marea n-avea nici un chef să dea din valuri. Dacă n-aveai o crustă de sare pe pleoape ai fi zis că te-au uitat părinții la Snagov pe lac, dar așa știai clar că totul se întâmpla în Doi mai. Ba nu, în Vamă!

Așa e! Vama era… mult mai veche și mult mai pustie - ca și cum ți-ar fi plecat toți prietenii la o mănăstire prin Buthan sau Tibet. Te strângea puțin inima, că nu știai când îi mai vezi. Bine, ei erau pe-aproape. Zăceau aruncați, jumate pe-afară din „schițele” de corturi pe care am reușit să le înfigem în nisip și jumate înfășurați ca niște gogoși de mătase cu prosoape, pulovere, geci și ce s-a mai nimerit.

În zonă, cald-uscat! O briză rămasă de ieri împingea în colibele noastre miros de alge eșuate. Tot de acolo, scotea la schimb damfuri ilegale sau indecente. Chiar dacă nu fumezi ai un gust lipicios de „din alea fără filtru” și fără număr. Dacă ai avea vlagă ți-ai jura că nu mai pui gura pe nimic vreo două-trei luni, dar n-ai. Nu te miști, nu transpiri, nu respiri – te faci că nu ești. Nu se știe dacă se aude de undeva, ori îți cântă ție în cap, lipite-n buclă, „Stairway to heaven “ sau „Child in time “…

Cei mai mulți s-au cărat deja, dar plaja era plină - gemea ușor, sub ocupația păgână a dezordinii și letargiei. Se lăsase liber doar un petec tampon între ultimele edificii din fâș și terase - încă mai funcționa „La spital”. Dacă vă spun că e de demult! Nici nu cred că se inventaseră termopanele, șlapii cu ață între degete sau muzica tuf-tuf. „Mamaioții” nu se definiseră ca specie - selfie-ul n-avea sens. „Duamna” Udrea de abia învăța să silabisească tu-rism sau tro-tu-a-re, iar Mircea Toma nu voia să salveze nimic. Ce să mai vorbim: libertateeeee! 

În vinerea aia sau ce-o fi fost, era așa senin că băteai lejer cu ochiul la macaralele coreene din șantierul naval. Puteai să zărești cum micuții kimirseni agili se scoboară silențios de pe schele, fac semne scurte și în opt minute treizecișipatru de secunde și șaisprezece sutimi parchează gingaș microbuzul lor (Daewoo desigur) la trei milimetri de nisipul nostru. Nu i-am simțit - cred că au oprit motorul la titicar încă de pe „Magheru”. - Altă civilizație! ai fi zis, dar eu cred că făceau și economie la benzină. În fine, i-am sesizat când unul avariat rău de iarbă s-a ivit cu greu de sub cortul prăbușit, a izbutit să se ridice într-un cot și printre lațele rasta, pline de scaieți, a belit niște ochi cosmici înspre ei. Eu credeam că are probleme cu autofocus-ul și nu poate ridica mâna să se frece la ochi, dar nu!- fusese hipnotizat de marțieni!

În liniște deplină, au populat „zona tampon” vreo optișpe de-ai lor. Când am întors și eu privirea într-acolo, i-am găsit dispuși geometric pe toata suprafața, în picioare, muți, cu câte o borsetă la brâu și ținând perfect vertical, cu ambele mâini, niște săbii lucitoare din „Star trek”. Unul singur, cel cu ochii cei mai oblici din câți am văzut eu vreodată, se mișca pe la fiecare șoptindu-le câte ceva. Ăștia micii, lăncierii, nici nu clipeau. Dădeau scurt din cap și mai adăugau ceva la tija pe care o înălțau falnic, către soare.

- Băi nene, ce-i cu ăștia? aud de departe, sau poate doar am gândit…Ce fac ăștia, frățioare?!

Vag, se simte un val de interes pe plaja amorțită. Doi puștani, el și ea, vârâți amândoi într-o sutană hippie, opresc sărutul început mai decuseară. La terasă se dă muzica încet. Un nudist bărân scoate pe loc, o sculă foto, iar bobmarleiul avariat zice: Man, ce trip beton!

În gașca mea, majoritari erau arhitecții și actorii așa, că pe noi evenimentele nu ne-au prea dat pe spate.

- Mda, zice unul, stai să vezi ce mitocănie de cort chinezesc or să întindă.

- Corect, că alea sunt contravântuirile! - zice altul.

- Păi ce, îl fac cu etaj?! se bagă în vorbă puștii iubăreți

- Nu, dar la câți chinezi trebuie să intre-n el și la ce suprafață are coșmelia, chiar îți trebuie.

- Nu te supăra, dar n-ai dreptate! intervine nudistul în etate.

- Serios? Vă pricepeți la structuri?

- Nu, domnule, n-ai dreptate că sunt chinezi. Nu sunt chinezi! Chinezii sunt mai zgomotoși.

- Chineji, japoneji - tot aia! Sunt tari pă tehnică. Asta vrea să zică domn’ inginer! se bagă în vorbă unu care tot repara la un Trabant, mai sus.

- Mă rog, sunt architect…

- Pardon, n-am vrut să deranjez!

Repede (pe nesimțite), reperele strălucitoare de aluminiu oriental s-au cuplat impecabil. Asiaticii disciplinați au luat câte o mână de pe catarge, iar la o comandă monosilabică a dirijorului de șantier: - Șhii! - au scos cu toții căte un sushi (sau ceva asemănător) fiecare din borseta lui. S-au pus pe mestecat. Pauză de masă!

- Nu, că m-au spart! exclamă barmanul de „La spital”. Aștia au și catering!

Cam de pe aici începe să-și facă loc un soi de invidie.

- Ce catering?! Orez gol- vai mama lor de chinezi.

- Nu! Nu sunt chinezi! revine tataie (tot cu cocoșelul gol, dar cu o șepcuță de pescar pe creștet).

- Thailandezi, filipinezi sau ce-or fi… nu asta e chestia! Vedeți că nu comentează nici unu’? Le e foame sau nu, toți bagă în ei, ca sparții.

- Da, sare cineva să-i laude, și nici unul nu s-a plâns!

- Păi, dacă erau românași de-ai noștri să vezi ce circ ieșea!

- Corect, și pe căldura asta…

- Păi, noi ne băgam picioarele și săream direct în apă!

- E, na?

- Pe bune! Zi dacă nu-i așa?

- Băi nene, da’ de ce nu-și desfac umbrelele?

- Ce umbrele, tată?!

- Păi, nu chinezii au inventat umbrela? Să stea și ei la umbră…

- Nu vă supărați, dar trebuie să intervin: dânșii nu sunt deloc chinezi! Sunt coreeni!

- Așa și, care-i treaba?!

- Să-l faci pe un coreean chinez…se supără!

- Pe naiba!

- Da, domnule!

- E, ce vorbești?!

- Da, râde unul, exact așa cum se supără sucevenii dacă îi faci moldoveni!

-De ce?!

- Nu știi? Ei nu sunt moldoveni - sunt bucovineni!

- Hă! Păi, atunci japonezii…?!

- Ce-i cu ei?

- Păi, dacă se supără când îi faci coreeni - îți dai seama cum fac dacă îi faci chinezi?!

- Își fac harachiri!?

- Cu sabia neascuțită!

- Auzi, da’ dacă mă duc să-i intreb p-ăștia: sunteți din Vietnam?!

- Maaamă! Cred că se feliază încet, cu unghiera! Hă-hă-hă! 

Bășcălia a continuat preț de câte o bere rece din partea „Spitalului”.

-Hai noroc!

- Noroc și sănătate!

- Fantastic, câtă disciplină!

- Și ce ordonat lucrează!

- La noi, lucra numai unu’ și ceilalți zece țipau la el!

- Ba nu, țipau toți, unii la alții, gen: „-Hai mai repede, te miști ca ochii mortului!

- Bine că dai tu ordine da’ nu faci nimic...

- Aoleu, nea cutare, ține bre ca lumea de-aici!

- Ete, o dau naibii că nu intră neam! Nu se potrivește!

- Păi, nu se potivește că-i lipsește o piesă...

- Ce piesă?

- Nu știu că nu e cortu’ meu!

- Marianoo, adă tu cheia de doișpe!

- Vezi că nu știi? Aia nu-ți intră-n colț acolo...îți trebe tubulara...

- Mie mi-e foame!

- Mie mi-e cald!

- Hai, dă-o-n aia măsii, că s-au rupt și chingile-astea! Mai bine bem o bere.

- Io cred că pun flexu’ pă el și facem un grătar! Dă-l în...doamne-iartă-mă, de cort!

- Mioara, dă-l mai tare pe Nea Dolănescu...

Printe râsete amestecate cu invidie (un soi de milă tăvălită prin nițel respect), am ratat mișcarea de magician prin care, la moment, scheletronul de bauxită s-a transformat într-un edificiu mai impunător decât casa poporului! „Ici, ni, san, și”...și gata mausoleul. Ai dracu’ coreenii ăștia, curat japonezi! Era acum o umbră deasă ...de-acoperea juma’ de litoral!

Lucrarea înaintase unsă, niciunul n-a crâcnit, nu le-a lipsit vreo piesă: OZN! Exact cum a făcut olteanul când a văzut girafa: „Muică, așa ceva nu se există!”

- N-ar fi făcut românul singur asta... în două mii de ani.

- Păi, da! Noi am ars recolte și-am otrăvit fântâni...

- Vai... steaua noastră. Barză, brazdă...gazdă...

- Popor de cioflingari!

Ne-am înghițit, în scârbă berea, apoi vorbele, iar la final, am înghițit în sec. Tăcere. Mai întîi am lăsat privirile în jos, apoi capetele și, dacă am fi putut, am fi intrat, ca struții în nisip. Ce liniște era până să vină microbuzul - dar ce vid se făcuse, deodată! Ce să faci, ce să mai spui?! Vorba unuia: „Păreți puțini!”

Barmanul s-a retras discret, luând pe rând câte o sticlă (ca să nu facă gălăgie)... Puștanii s-au apucat mai fără spor, de pupături. Ăl bătrân, cu cucu-n vânt, și-a tras un șort până spre subțiori. Rastafarianul rebegit a râgâit a bere și-a căzut la loc, în somn, un câine a lătrat anemic, iar eu…chiar mă uitam pe unde mi-e rucsacul, să împachetez și eu, în fine. Cât să mai stau pe-aici? E toamnă bine și e frig. Ce tare bate vântul! Acum s-a întețit! Și s-a pornit așa… deodată. A luat cu el nisip și praf și pungi și țoale puse la zvântat și cortul chinezesc în întregime!

- Ai, să-mi bag! Se aude din Trabant…! Copertina, bueiiii! A rămas chinejii-n curu’ gol!

Acum, chiar toți au amuțit! Coreea-șef a zămislit, timid un – Haaa! cu degetul spre urma de cometă a zmeului cel zburător, s-a auzit un pfuuff intens dinspre bulgari (un vameș emotiv a tras un foc spre cer) și… totul s-a sfârșit! Autobuzul s-a volatilizat instantaneu, nisipul s-a scurs umil în găurile de sub tije și nimeni n-a mai pomenit de-atunci, picior de coreean prin Vamă!

- Văleleu, ci fazâ tari! se auzi vânjos, dintr-o dubiță mică cu numerele de Vaslui...

- Să mă bufniesc di râs, nu glumâ! Ci circ chinez, mămucăăăă! Hai, să biem!!!

Și-atât ne-a trebuit: barmanul s-a transformat subit într-un Dj, iar plaja toată s-a înfrățit cu strigături, în dans nebun, stropit cu vin moldovenesc!

- Păi, ce credeau, micuții? Că ne fac pe noi?! Românu’ cu un cui, o sârmă și-un ciorap de damă, ține în loc și-un jumbo jet!

- V-am spus io, că n-au pus bine pioleții?!

- Ei, lasă, a intervenit și-un arhitect, că contrafișele erau de-un “FI” ceva cam mic ...

- Acum, ce să le ceri? E marfă chinezească!

- Sunt dezolat, dar trebuie să vă corectez din nou: maeștrii nu erau chinezi, ci coreeni!

- Bro, apare treaz și jamaicanu’, a fost pe-aici un teatru NO?!

- No, zice un ardelean, nu cred, da’ știu că-l bem pe-un moldovean…Hai, bei și tu?

- Man, io am visat cu japonezi, dragoni pe cer și vânt de stepă… am marfa mea. Ce trip beton!

P.S. Eu n-am mai fost prin Vamă de ani buni, dar aud că umblă și acum un tip ciudat, în chimonou, privind hipnotizat spre cer:

- La ce se uită, nenea?

- Lasă-l tată, că e …dus cu cortu’!

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • dan check icon
    Sjmeker! Am ras de unul singur.Prea tare! Chiar am avut sentimentul ca timpul n-a mai existat. Prea tare frrate!
    Are importanta ca sunt din Vaslui?
    • Like 0
  • ...prolix...
    • Like 0
  • Casargoz check icon
    Merge de un scenariu de film SF postapocaliptic si cyberpunk:Coreeanul Zburator.
    • Like 3
  • check icon
    Nici măcar kimirseni nu erau, pentru că erau sudiști de-ai lor. Ăia nu mănâncă știr ca frații lor din nord și nici nu erau interesați de oferta locală de câine frăgezit în sac, ca mai sus amintiții filipineji. Dacă acțiunea s-a petrecut după venirea coreenilor și până la demersul de „salvare” al Vamei (am pus ghilimelele pentru că s-a văzut ulterior cum au salvat-o), atunci trebuie să fi fost undeva în cincinalul 1996-2001.
    • Like 2
  • check icon
    ha,ha super haios plus amintiri haioase din vremea când chiar exista„ Vama sau 2Mai” nu mizeria actuală cu iz de Mamaia și Ferentari la un loc,mai rău ca în Harlem-ul New York-ez.
    • Like 4
  • Vizante, ai vazut, de aia nu am facut si noi catedrale ca altii, ci bordeie sub pamint: ni le lua vintul!
    • Like 3
  • Superb scris. Doar ca aia cu sabii lucitoare erau în Star Wars, nu Star Trek. ;)
    • Like 3


Îți recomandăm

Komoder 1

Fotoliile smart fac masaj la degetele de la picioare, la călcâi, la gambe, la mâini, au role încălzite care fac masaj la spate, mai puternic sau mai blând, te cântăresc, îți măsoară pulsul.

Citește mai mult

Tânără la calculator

Academia prietenoasă de IT Wantsome și-a făcut în ultimii patru ani o misiune din a ajuta profesioniști din toate domeniile să facă tranziția spre o carieră de succes în domeniul tehnologiei informației, prin cursuri care urmează atent cerințele companiilor IT, prin sesiuni de practică și printr-o activitate intensă de mentorat calibrată pe nevoile lor. (Foto: Getty Images)

Citește mai mult

Marc Areny

Marc Areny este de origine catalană, este cetățean spaniol și francez și a venit în România în urmă cu 10 ani. Este unul dintre primii din Europa care a identificat o nouă nișă de piață: convertește mașini cu motor termic în mașini electrice.

Citește mai mult