Sari la continut

De opt ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Găsim valori comune, sau scriem despre lucruri care ne despart. Ne unesc bunul simț și credința că putem fi mai buni. Suntem Republica, sunteți Republica!

„N-am discutat cu fiul meu de asta... e prea mult pentru un copil”. Am încercat să le spunem liceenilor ce nu le spun părinții lor, iar rezultatul ne-a copleșit

- V-ați încurajat fiul/fiica să se implice în activități civice până acum? De ce? Ce ar avea de câștigat? De pierdut?

- Atâta timp cât ai probleme cu nivelul de trai și te gândești doar la ziua de mâine ... l-aș încuraja după ce și-ar rezolva problemele financiare. Și sincer, nu am probleme financiare și tot nu-mi vine să-l încurajez. Poate am cunoștințele necesare să știu că de multe ori e în van. L-aș încuraja după rezolvarea problemelor financiare, întâi trebuie să ai un salariu bun, un venit bun sau o situație bună care să îți permită să trăiești decent.

Aceasta este părerea unui tată invitat la o cercetare despre participarea civică în rândul elevilor de liceu din Drobeta – Turnu Severin, activitate în cadrul proiectului pilot de educație „O oră pentru democrație”. 

Credeți că este o opinie singulară? Ce spuneți despre următoarele răspunsuri:

- Societățile bogate își permit să se gândească la asemenea idei. Și-au rezolvat problema locuinței, hrana, îmbrăcămintea etc. și atunci încep să se gândească la civism. Pe când în societățile sărace, nu-și prea permit să se gândească la civism. Copiii nu sunt foarte interesați de civism. Pe ei nu-i vor interesa aceste aspecte. 

- Nu am discutat cu fiul meu despre acest lucru, după ce că-l oblig să învețe ... e prea mult pentru un copil, ideea de civism. Civismul în primul rând în clasă ar trebui să se manifeste. 

- În primul rând nu au timp nici părinții, pentru că vin foarte obosiți de la serviciu, copiii sunt foarte obosiți, suntem noi stresați, de ce să-i mai stresăm și pe ei?

Timp de doi ani și jumătate am fost voluntar, împreună cu echipa Asociației Mișcarea pentru Acțiune și Inițiativă Europeană, coordonând crearea și implementarea programului educațional „O oră pentru democrație” adresat elevilor de liceu din Drobeta-Turnu Severin. Proiectul a urmărit creșterea nivelului de participare civică în rândul acestora și înțelegerea democrației participative prin experiențe proprii, cu ajutorul expertizei elvețiene în domeniu. Dincolo de limbajul de lemn al proiectelor, mi-am dorit să-i sprijinim pe tineri să gândească cu mintea lor, să se ajute singuri, să creadă că nimic nu este imposibil atât timp cât muncești cu entuziasm pentru visul tău și înțelegi că democrația există doar prin implicare.

Drobeta – Turnu Severin face parte din categoria orașelor care se scufundă în uitare și dezinteres, se dezintegrează la propriu, alungându-și tinerii și familii întregi spre nicăieri, prin lipsa de oportunități și locuri de muncă. Un oraș prizonier trecutului comunist, în care partidul conducător are la fiecare patru sau opt ani un nume diferit, dar același comportament corupt. Aici viața se desfășoară într-un paradis de felul „dolce far niente” pentru elita politicienilor și în disperare zilnică pentru cei mai mulți dintre severineni.

La începutul anului 2014 am fost acasă în Schela Cladovei și am găsit, la fel ca în multe alte orașe de provincie, numeroase case de amanet, săli de pariuri sportive și baruri cu nelipsitele aparate de tip slot-machine (păcănele) lovite cu pumnii disperării de tineri pentru care școala vieții este literă de lege.

Mi-am revăzut școala generală și fără să-mi dau seama mi-am amintit de mine și de visele pe care le aveam atunci când am plecat la facultate, în 2002. Atunci visam cu ochii deschiși la o lume în care părinții noștri au locuri de muncă, iarna avem căldură în case, toată lumea are ceva de mâncare și nu suferă de foame, iar biblioteca din cartier este dotată cu mai multe cărți. Am căutat biblioteca de unde am împrumutat primele mele romane și chiar o carte de bucate din care mama a învățat să pună murături, dar dispăruse. Acum este doar un maidan acoperit de gunoaie între blocurile celor care au lucrat în Șantierul Naval din Severin. Cărțile din acea bibliotecă cu acoperișul de tablă murdară m-au salvat, pentru că mi-au oferit o altă perspectivă și un drum în viață diferit față de ceea ce îmi era deja scris.

În drumul meu prin cartier pe ulițele copilăriei am descoperit că, în 12 ani, oamenii au decăzut într-o stare de indiferență față de tot și toate, iar tinerii copiază, generație după generație, obiceiurile părinților.

Cum ar putea tinerii să știe ce este democrația dacă părinții se gândesc doar la necesitățile zilnice și la plata utilităților?

Cine să-i învețe că democrația este un mod de viață și că avem cu toții o responsabilitate pentru comunitate?

În România, educația pentru democrație este un concept abstract, dar a devenit o necesitate pentru schimbarea generațiilor viitoare. Tot ce contează pentru o mare parte dintre tineri sunt banii făcuți ușor, peste noapte, dacă se poate și fuga din România, după împlinirea majoratului mai ceva ca înainte de ’89.

Și cum ar putea să fie altfel dacă majoritatea dezbaterilor publice se învârt doar în jurul banilor, iar tineri văd în fiecare zi că părinții, profesorii, medicii și cine mai vreți se luptă pentru un leu în plus la salariu?

De partea cealaltă, unii membrii ai Parlamentului sau ai administrațiilor locale folosesc loialitatea dovedită față de partid, ca singură calificare pentru poziția în care se află.  

Ionuț, elev de liceu: „Oamenii buni nu au nicio șansă și totul se face doar pe pile și relații”

Părerea generală este că nu se poate schimba nimic, iar adulții au uitat că tinerii au nevoie de modele și de susținere pentru a-și găsi un rost în lume. Cum putem să le cerem tinerilor să mai rămână în România când văd că „oamenii buni nu au nicio șansă și că totul se face doar pe pile și relații”, după cum îmi spunea Ionuț, un liceean severinean.

Proiectul „O oră pentru democrație” a fost un exercițiu de practicare a democrației într-un grup mic, aproximativ 1000 de persoane - elevi, profesori, părinți, autorități publice. În acest microsistem creat am putut observa acțiuni care sunt general valabile în societatea românească, despre care știm că sunt anormale, dar suntem atât de obișnuiți cu ele, încât devin parte din noi.

Nu mai avem încredere în noi și în cei din jurul nostru pentru că suntem programați să facem proiecte care arată frumos pe hârtie, dar care nu au niciun rezultat concret. Dacă la început mulți dintre elevii care au participat în acest program de educație pentru democrație au crezut că este doar o altă oră introdusă în orarul supraîncărcat, la care să vină cu lehamite, pe parcurs au priceput că este o oră pentru ei, în care părerile lor contează și nu trebuie să lupte pentru note, practică democrația și devin cetățenii de care are nevoie comunitatea în care trăiesc.

Urmele comunismului se văd în continuare în sistemul educațional și nu numai. Am întâlnit profesori foarte buni, care nu sunt promovați pentru că nu sunt membri de partid și profesori care aleargă doar după diplome de participare. Această nebunie a diplomelor, a hârtiilor goale a fost preluată și de elevi care absorb ca un burete comportamentele anormale ale profesorilor. Tinerii învață în școala românească că nu contează ce știi să faci. Contează pe cine știi. Pentru vânătorii de diplome și certificate aproape că nu are nicio însemnătate ce abilități și competențe ai dobândit în anii de școală. Mult mai importantă este hârtia colorată plină de semnături și ștampile care atestă în ochii lumii că ai învățat carte. O situație identică cu proiectele POSDRU în care tot ce contează este să ai hârtiile în ordine și nu ceea ce se întâmplă în realitate pe teren.

- E pix pe fonduri? 

Acestă întrebare mi-a fost adresată cu subînțeles de un tânăr și cu zâmbetul până la urechi, atotştiutor care completa o listă de prezență, dar nu reușea pentru că nu scria pixul. În ultimii șapte ani, românii au participat în diferite proiecte realizate din fonduri europeane, au primit pixuri și alte obiecte promoționale, au văzut averile unor cunoscători crescând și viața lor rămânând la fel. Fondurile europene au devenit, la fel ca multe alte speranțe de mai bine, încă un miraj, în care oamenii obișnuiți sunt folosiți de către profitorii sistemului orientați doar spre câștig. Pentru că nu-i așa, în România, nimic nu se schimbă?   

Și cum să se schimbe, când cei care sunt responsabili pentru educarea viitoarelor generații au alte priorități. Am cunoscut profesori care se folosesc de copii pentru a-și face imagine de persoane didactice populare sau pentru parvenirea socială, prin intermediul mașinăriilor de partid. Acești oameni au devenit agenți electorali, care tranzacționează încrederea părinților influențați să devină votanții siguri ai baronilor locali. Sunt profesori care-și manipulează elevii oprindu-i să gândească liber, găsindu-le defecte și care conving părinții că o educație de succes depinde de meditații plătite.

În același timp, am cunoscut profesori minunați care și-au depășit limitele și au câștigat încredere în ei și în tineri, muncind la dezvoltarea lor în ciuda sistemului. Sunt profesori care și-au învins temerile pentru a le da o șansă elevilor, învățând să păstreze un echilibru între severitatea și responsabilitățile profesiei de dascăl și priceperea de a clădi încrederea elevilor și de a crea o comunitate în fiecare clasă.

Elevii care au participat la activitățile proiectului „O oră pentru democrație” au mers la ședințele consiliului local, au analizat problemele orașului și modul în care aleșii locali decid să le rezolve. Au înțeles că de multe ori, ceea ce primează este interesul personal al aleșilor și nu binele comunității, și au învățat să se informeze înainte de a lua o decizie. Pentru mulți dintre ei a fost prima dată când au participat la ateliere creative, au înființat cluburi democratice, iar unii dintre elevi au devenit traineri pentru democrație pentru tineri din alte licee, care nu au fost implicați în program.

La sfârșitul unei zile în care au dezbătut tema protestului, tinerii au ieșit în stradă cu propriile mesaje și și-au exprimat solidaritatea față de victimele tragediei din clubul Colectiv, dar și indignarea față de sistemul nedrept care produce victime nevinovate.

Au câștigat încredere în ei învățând forța argumentelor într-un concurs de dezbateri, iar 12 dintre ei au plecat la o școală de vară în Elveția să cunoască la fața locului beneficiile unui sistem democratic participativ. Dincolo de teorie au trăit împreună experiențe democratice și au rămas muți de uimire văzând că steagul elevețian este arborat la fiecare balcon și chiar în geamurile de la Burger King. Au trebuit să ajungă în altă țară ca să înțeleagă că nu trebuie să ne fie rușine să ne iubim țara și să arătăm în mod civilizat că ne pasă.

- Teo, să nu uiți că ești român! Acestea sunt cuvintele strigate de Mădălin unui tânăr român, elev într-un liceu elvețian, după o întâlnire organizată la clasa acestuia cu tineri elvețieni. A fost un moment emoționant în care liceenii s-au îmbrățișat, iar adulții au rămas stingheri pe margine și am simțit că România se poate schimba datorită sincerității și autenticității unor astfel de tineri.

Alături de participanții la proiectul „O oră pentru democrație” am înțeles că pentru a merge înainte avem nevoie să ne întoarcem mereu la tineri pentru că la ei se află busola. Au nevoie doar să fie susținuți în ceea ce își doresc să facă și să avem încredere în ei.

La finalul proiectului am ascultat-o pe Melissa spunând că „nimic nu este imposibil dacă vrei și are cine să-ți arate” și am priceput că munca noastră abia acum începe cu adevărat, dar este mult mai ușor pentru că avem alături tineri care vor și pot să contribuie la schimbarea în bine a comunității severinene.

Nu știu cât de mult se mai pot schimba acum părinții și bunicii noștri, dar cred că tinerii pot să schimbe România, iar educația pentru democrație este o soluție pentru dezvoltarea unei generații de cetățeni puternici și implicați în viața societății. Eu cred că democrația este un mod de viață în care fiecare cetățean are un rol anume, iar bunăstarea socială și menținerea libertății sunt un efort de echipă al fiecărei comunități și al națiunii în integralitatea sa. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Da! Exista multa coruptie in Romania. Da! Foarte multi romanii nu au spirit civic si nu cunosc elemente de baza ale democratiei. Da! E dificil sau imposibil de schimbat mentalitati la foarte multi romani. Dar Da! Exista si potential si resurse de schimbare. Si Romania se va schimba!!!
    • Like 0
  • Felicitări! Și pentru articol și pentru initiativă. În spiritul democrației participative am creat site-ul https://panouldebord.ro . Poate, măcar ca și concept, va fi folosit în educarea tinerilor întru ceea ce înseamnă dezbaterea argumentată și gândirea constructivă.
    • Like 1
  • Eu zic, dacă vine la guvernare cineva competent, să încercați să extindeți asta la nivel național. Dacă rezultatele sunt atât de bune pe cât spuneți (și nu am nici un motiv să mă îndoiesc) atunci am găsit cum să începem efectul de bulgăre de care avem nevoie.

    Mă mir că v-au lăsat liceele. Să presupuneți că elevii pot gândi (PCR ferească să zici că trebuie să o facă) este considerată cea mai dură subminare a autorității lor. Dacă sunt licee bune e și mai rău, că le distrageți atenția cobailor skinnerieni de la olimpiade și învățat.

    Oricum, respectul meu, ați găsit calea spre un viitor mai bun. Continuați-o tot așa!
    • Like 1
  • check icon
    Răspunsurile părinților reflectă nivelul lor de educație și de cultură, (mult) sub media europeană. Reflectă și ceea ce văd la mult prea numeroasele canale TV, toate proaste: mitocănia ridicată la rang de valoare națională.
    • Like 1
    • @
      check icon
      Educatie si cultura, mult sub media europeana? La care medie te referi? m tot calatorit si, sincer, m-a uimit! ( in sens negativ); majoritatea celor cu care am intrat in contact, niste dobitoci; Cultura? Varza ( La Paris- de ex- habar n-aveau elemente de istorie franceza de bun simt- pe care orice elev mai rasarit le stie; In Budapesta- nu mai zic- in afara d enationalism exacerbat...nimic; Nici nu vreau sa fac recenzia locurilor vizitate, insa...am vazut destule);
      Traite pe pielea mea- nu mai cred nimic despre "educatia si cultura vestica";
      • Like 1


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult