Sari la continut

Spune-ți părerea! Intră alături de noi în comunitatea Republica

Vă invităm să intrați în Comunitatea Republica, grupul de Facebook în care contributorii, cei care își scriu aici ideile, vor sta de vorbă cu tine. Tot ce trebuie să faci este să ceri intrarea în acest spațiu al dialogului.

„Ei spun că e fun la școală. Băiatul meu, care e în clasa a patra, tot repetă tabla înmulțirii de vreo doi ani” - Părinte român, școală britanică

Ministrul Educației, Mircea Dumitru, a vorbit, într-un interviu pentru Republica, despre despre „temele pentru acasă, copleșitoare, prin volumul lor, pentru elevii români”.

„Nu cred că e o soluție școlară foarte bună aceea de a insista asupra unui număr enorm de exerciții și de teme”, a subliniat ministrul.

În articolul de astăzi stăm de vorbă cu Silvia, o româncă de 40 de ani plecată în Marea Britanie, ai cărei copii învață într-un sistem public de educație mult diferit de cel românesc. Prima diferență constă în faptul că presiunea pe care școala o pune pe elev în România nu există în Marea Britanie, astfel încât copiii consideră școala „un loc fun”. Poate prea „fun”, remarcă Silvia, care ar vrea parcă puțin mai mult „work”, ca acasă.

Interviul, mai jos:

Ai doi copii în clase primare. Cum funcționează sistemul de educație? Ce avantaje și dezavantaje consideri că are, comparativ cu cel din România?

Copiii intră la școală la 4-5 ani, la clasa pregătitoare. Apoi au șase ani de educație primară, apoi la școala secundară încă 5 ani, apoi cine vrea poate merge la colegiu sau universitate.

Sistemul lor e foarte relaxant. Câteodată la școală, comparativ cu sistemul din România, mi se pare că nu învață nimic. De exemplu în clasa a cincea și clasa a treia fac engleza, în fiecare zi, și matematică, aproape în fiecare zi. Au o singură temă la engleză pe săptămână, pentru care trebuie să citească, li se dă un set de 10-15 cuvinte pe care trebuie să învețe să le scrie – spelling – și au propoziții de făcut cu acele 10 cuvinte. Asta e toată tema la engleza pe săptămână. La matematică au tot o singură temă pe săptămână. De obicei tema li se dă vinerea și trebuie să o aducă făcută miercurea. Tema durează cam 20 de minute să o facă acasă.

Școala începe dimineața la 9.00 și se termină la 15.00, au o oră de pauză de masă la prânz, în care își mănâncă pachețelul de acasă.

Sistemul e lejer, încurajează copilul să își dezvolte abilitățile. Dacă copilul tău are o abilitate atipică și își dau seama îl focalizează spre acea abilitate. La școală au activități artistice, pictură, sport, mai mult decât matematică și engleză. Se organizează des excursii la muzee, i-a dus și la mare, s-au jucat pe plajă. Cei care au părinți șomeri merg gratis în excursii. La fel, copiii cu părinți șomeri primesc mâncare de la școală pentru a manca în pauza de prânz.

Copiii mei se duc cu drag la școală. Este foarte relaxant, este lent pasul, în loc să îi oblige să învețe, încearcă să îi facă să învețe cu drag.

Ce nu mi se pare ok este că un copil deștept pierde, după părerea mea, pentru că pasul este lent. Pentru unele activități în clasă sunt împărțiti în grupe, cei mai isteți și cei mai puțin isteți. Ies afară și fac activități în grădină. Dacă copilul e mai istet, se cam plictisește. Ai mei au venit și mi-au spus „mamă, azi m-am plictisit la școală”. Cel care termină exercițiile în clasă stă și se uită pe pereți până termină toți.

Cum este sistemul de notare?

Nu se dau note la clasele primare, ci calificative. Acestea sunt confidențiale, nu i se transmit copilului.

Copilul primește un calificativ pentru performanță și un calificativ pentru efortul pe care îl face copilul pentru a progresa. Raportul acesta se trimite acasă părintelui o dată pe an, la sfârșitul anului, când copilul vine cu el în geantă în plic sigilat. Părintele se duce să discute cu profesorul, dacă nu e mulțumit. Nu se împart în școală, ca să nu streseze copilul, că uite ăla a avut 9 și ăla a avut 10. Se pune foarte mult accent și se încearcă foarte mult să nu streseze copilul.

De exemplu, la engleză, la clasa a cincea, li se dă o știre de la televizor și apoi îi lasă pe copii să scrie ce le trece prin cap despre acea știre.

Sunt cam două ședinte cu părinții pe an, una prin octombrie și una în aprilie. Este de fapt doar o intalnire între părinte și învătător, față în față, iar discuția este confidențială. La ședinta cu părinții părintele vede toate caietele copilului și discută cu profesorul.

Elevii din clasele primare nu vin cu manualele acasă. Nu vin cu nimic în geantă acasă. Nu cară mai nimic, geanta lor e goală. Au doar cartea din care citesc. La engleză le cere să citească în fiecare zi cam 10 pagini. Și este un fel de carnețel – reading record - în care părintele scrie „copilul meu a citit în seara aceasta de la pagina 11 la pagina 20”. Și semnează. De la școala li se o carte din care să citească, în fiecare seară. În general este o carte cu povești.

Când vin de la școală în geantă au această carte din care citesc, reading record-ul unde semnez eu ce au citit, și mai au un folder cu tema la matematică și tema la engleză cu spelling-urile, tema pe care o au o dată pe săptămână. Nu au de cărat manuale în fiecare zi, ca în România.

La clasă au un învățător și 2 sau 3 teaching assistant, persoane care îl asistă pe profesor. Aceștia lucreză cu copiii atunci când clasa este impărțită pe grupe, și copiii sunt duși în grădină, de exemplu, pentru unele activități.

Ce le place copiilor tăi la școală?

Spun că e fun la școală. Eu le-am zis că la școală ar trebui să fie și un pic de work, nu doar fun. De exemplu băiatul meu, care e a trecut în clasa a patra, la școală la orele de matematică tot repetă tabla înmulțirii de vreo 2 ani. Învățătorul nu le-a dat să învețe pe de rost tabla înmulțirii. Încearcă să îi invețe pe copii să înțeleagă matematica, să o gândească.

Cum tratează școala fenomenul de bullying?

La școală, atunci când apar fenoneme de bullying - un comportament repetat și intenționat prin care agresorul își persecută, rănește, intimidează victima verbal, relațional și/sau fizic - copiii sunt încurajați să meargă să spună. Există un responsabil din staff- ul școlii unde se discută confidențial cazurile de bullying. Acesta îi cheamă și pe copii, și pe părinți și încearcă să vadă ce s-a întamplat și cum se pot rezolva lucrurile.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Poate ar trebui să copiem și chestiile bune/utile de la alții. Tîmpeniile și tarele le-am copiat fără prea multe discuții, dezbateri sau proteste. Însă cînd e vorba de niște metode ale unui sistem (nu neapărat cel britanic) mai normal la cap, ca să zic așa, începe circul politic, social și chiar religios. Pentru că Biserica își bagă nasul și unde nu (ar trebui să fi)e ciorba ei: politica și educația. Nu mai zic de circul cu eliminarea religiei din școli. Religie care nu e altceva decît prozelitism pe față în situațiile cel mai puțin grave.

    Părinți care cred majoritatea că al lor copil e cel puțin un Einstein în devenire și că un sistem educațional mai relaxat e pentru d-ăia prostuți, nu pentru al lor. Destui părinți își văd (și chiar își tratează) copilul ca pe un trofeu cu care să se dea ei mari pentru a-și compensa propriile nereușite. Iar în ecuația asta, dorințele, chemările, personalitatea și identitatea propriului copil devin, din păcate, nesemnificative pentru ei. Nu mai contează ce vrea/poate copilul, ci ce vrea părintele.
    • Like 0
  • Sunt curioasa câți părinți romani și ar lasa copii 6 ore la școala sau ar fi de acord sa înceapă școala la 4 ani in condițiile in care in România la 4 ani abia se începe grădinița?
    • Like 0
    • @ Monica Clo
      Pai scoala aceea de la 4 ani este tot un fel de gradinita, doar are un alt nume, de exemplu nepotul meu (baiatul sorei mele) a facut in Suedia scoala franceza, care incepe cu primele clase de "ecole maternelle". Sarcinile poate sunt unpic mai complexe decat la gradinita pe care am urmat-o noi acum ~ 60 de ani. Chiar si acum copii care fac o gradinita (privata), fac anumite activitati care asigura o dezvoltare mai complexa, care sa sustina studiile scolare ulterioare. Este cazul nepotitcii mele care locuieste la Sibiu. Acum este in clasa pregatitoare (in scoala publica), dar ceea ce face acolo seamana mult cu ceea ce a facut la gradinita: multe vizite la muzee, evenimente, vizionare de spectacole, activitati cu invitati la clasa. Dar fetita stie mai multe decat copiii de la tara (unde ne-am retras dupa pensionare) din clasele 3-4, desi totul se face intr-un mediu placut si ludic. Bineinteles ca exista si contributia parintilor care se ocupa de copil, lecturi, timp petrecut impreuna, discutii despre diferite probleme, despre cele vazute, citite, auzite.
      • Like 0
    • @ Monica Clo
      La 4 ani incep in cladirea numita scoala, dar in clasele de 4 ani si fac activitati adecvate - joaca, iesit afara, colorat, pranz si dormit doar pt cine vrea etc.

      Altfel statul de 6 ore este un echivalent de 4-5 ore in clasa in banca, pt ca pauza de la pranz e mare, si mai au si pauze pe traseul zilei, orele de sport de 2-3 ori pe saptmana si iesirile cu scoala. Pur si simplu diferenta e modul in care lucreaza - nu se lasa copilul in banca si maini la spate si sa inghita toata informatia si apoi reproduca/copie ci e implicat sa intrebe si mai ales sa invete singur si sa se descurce singur si sa ajute si colegii de clasa mai slabi.
      • Like 0
  • Multumesc pt articol. Interesant, de tip sondaj, nu neaparat obiectiv, provocator. As incepe cu observatia ca romanii sunt printre cei mai mandri oameni de pe pamant. Cum le iese ceva cat de mic - il fac cat casa si nimeni nu le mai ajunge la nas. Deci totul vine din aceasta atitudine. La fel si doamna care si-a scris parerile. Intai a spus ca nu se face mai nimic (ceea ce e o minciuna) apoi a inceput sa enumere ceea ce se face... o contradictie clara. Dupa aia a inceput sa compare cele doua sisteme, un fenomen inevitabil. Ani de-a randul am auzit sloganul asta, ca la noi se face carte. E bine sa mai cereti si o alta opinie a cuiva din Singapore de exemplu sau din alta parte. De obicei e bine sa te laude altcineva, nu sa te lauzi singur. Am fost profesor 18 ani in Romania, mama invatatoare 45 de ani. Acum sunt in UK. Sunt cateva inadvertente. Am lucrat la o scoala anul trecut. Masa de pranz este primita de toti copiii nu numai de copiii de somer. Nici nu are rost sa ne contrazicem pt ca asta a fost slujba mea - lunch break supervisor. Am lucrat in echipa. Aduceam mancarea data de guvern copiilor o puneam pe mese si apoi aduceam copiii la masa. Dupa care au o ora de joaca supravegheati din toate directiile. Cele 2 tipuri de invatamant nu se pot compara pt ca sunt total diferite. In UK se investeste enorm in invatamant. Guvernul investeste si parintii. O scoala cu vreo 1500 de copii 'invarte' vreo 5 mil de lire pe an numai de la guvern. Scoala este dotata cu absolut tot ce e nevoie - profesorii au si unfel de porta voce, care sa-ti dea 'voce' atunci cand n-o ai. Copiii primesc cate o tableta fiecare pe care lucreaza. Table electronice etc orice fel de material didactic este disponibil in scoala. Clasa este foarte reconfortanta, si este o lume in sine. Are atasate WCuri, sparii de depozitare ale materialelor didactice. Faptul ca vi s-a parut ca aproape nu se face nimic e doar o parere. Eu am consultat materialele care se predau pana la varste mai mari - sunt materiale solide de filosofie, matematica etc. Administrarea materiei se face de oameni competenti care sa aiba in prim plan interesul copilului, de aceea se si cheama educatia centrata pe elev. La noi totul se bazeaza pe sfanta memorie. Este incredibil sa predai cursuri inclusiv la facultate unde tu ca profesor te astepti ca elevii/ stundentii sa memoreze totul ca babele care se duc la piata cu lista si trebuie s-o memoreze. Intrebati orice student de medicina, biologie si altele. Parca ati prins o data si elementul asta important - acolo se intereseaza de ceea ce copilul intelege. Dar daca nu are o atmosfera destinsa, fara presiuni (nota, nota la purtare etc) si o motivatie serioasa primita de acasa de la parinti, copilul nu va face nimic. Va ajunge sa urasca scoala mult prea devreme. In spatele curriculumului se afla specialisti in stiintele educatiei, pedagogi, oameni care gandesc curgerea lectiilor.
    • Like 4
    • @ Edi Constantinescu
      Am doi baieti la scoala in Londra si sunt multumit de standardele scolii de stat. Temele saptaminale sunt mai lungi dar sunt personalizate pe nevoile individuale ale copiilor, ceea ce denota o grija fata de progresul real al studentului. Multe puncte din articol sunt prost intelese si se contradicteaza. Intrunirile cu parintii organizate si individuale sunt foarte positive educationale si transparente. Systemul este din 1969, un sistem care se autoevalueaza si care arrange schimbari continue la curriculum, este dynamic si fluid. Nu este un sistem ideal si are imperfectiuni dar nu cum este descris in acest articol al unei persoane prost informate si contradictory.
      • Like 3
  • In Ro sistemul educational e extrem de impovarator!... Anual sunt scosi pe "banda rulanta" elevi presati si stresati de pe bancile scolii romanesti, si de multe alte probleme si situatii tipice "romanesti" in care le sunt puse propriile familii, etc., trimisi mai apoi fiind de incapacitatea si incompetenta reprezentantilor propriului stat la export, sa devina o "valoare" cumparata ieftin ca forta de munca avuta la indemana, de catre cei de afara, nestresati in multe privinte comparativ cu ai nostri!...
    Ar trebui sa existe schimbari majore si in acest sistem de baza al tarii, in care predomina cu desavarsire, de zeci de ani, mentalitati comuniste, nedeviind de la "standardele" toxice in sine, reflectate in atitudini si mod de actionare, impunand in consecinta gandire de "carton" (prin memorarea repetata de inutilitati adesea si incadrarea in tipare gen clisee) si nu inteligenta, bazandu-se pe propria capacitate de logica si sinteza!...
    • Like 1
  • Valentin check icon
    Lucrurile se pot gândi logic. Comportamentul violent e de fapt un SIMPTOM, nu o CAUZĂ. Cauza e o familie dizarmonică, la care copilul acţionează distructiv, cumva pedepsindu-se singur pentru a-şi pedepsi părinţii. Dezechilibrul poate veni din interiorul familiei - divorţ, dezinteresul ambilor sau unuia dintre părinţi, adulter etc. - sau din afara lui, şi aici e vorba şi de sistemul de învăţământ. Dacă acesta este prea încărcat, copilul devine obosit şi în cele din urmă irascibil. Starea e transmisă şi părintelui, care o retransmite amplificând-o. Echilibrul familiei e distrus, după cum e distrus şi echilibrul clasei. Orice stres trebuie să se încheie undeva în jurul ore 19, pentru ca psihicul să aibă la dispoziţie cel puţin două ore în care să se liniştească şi să inducă starea de somn. Somnul profund - REM - trebuie să aibă loc undeva în jurul orei 22, deci băgatul în pat trebuie să fie în jur de ora 21. Ceea ce este mai grav este că România suferă de un ANALFABETISM crunt la capitolui sănătate. Sănătatea psihică este neglijată total. Un copil care se culcă la ora 23 reprezintă o crimă gravă. Este în formare, creierul lui nu are mecanisme să se protejeze prea bine. Acest genocid este creat de mentalitatea adulţilor, care nu se pun deacord asupra unui sistem de învăţământ care să pună pe primul plan sănătatea copilului. Nu avem, ca la nordici, acele patru ore de aer liber obligatoriu. Lecţiile, testele şi proiectele - mai avem şi din astea - nu sunt coordonate. Nu ştie stânga ce face dreapta, şi aşa copilul se alege cu un sac de informaţie pe care trebuie să o proceseze până seara târziu. Creierul nu se mai oxigenează, pentru că nu mai aleargă în aer liber, corpul se piperniceşte, scolioza se instalează, şi o sănătate fizică şubredă va deteriora rapid şi sănătatea psihică. Nu putem să ne facem că nu pricepem de unde vin toate aceste lucruri dacă avem pretenţia să găndim LOGIC. Ce facem este crud şi inuman. Mutilăm o generaţie întreagă.
    • Like 3
  • Valentin check icon
    E doar un exemplu. Problema e că sistemul nostru de învăţământ de demenţă pură comparat cu mai toate sistemele europene. Nu trebuie să copiem ceva, ci doar să punem cap la cap sistemele europene - sau pe cele pe care le considerăm performante - şi să extragem esenţa. Totuşi, dacă vom face asta, sistemul nostru va semăna oricum cu sistemul britanic sau francez, pentru că principiile psihopedagogice circulă oriunde. E vorba de un standard la care la un moment dat ne vom alinia şi noi. Un standard comun.
    • Like 2
  • E pur si simplu o analiza a felului in care se face scoala in Anglia si cred ca e obiectiva. Toti romanii pe care ii cunosc si care au copii la scoli in East Anglia spun acelasi lucru : pentru copiii lor veniti din Romania, scoala de aici e floare la ureche. Articolul nu sugereaza sa copiem modelul englez. E doar o comparatie intre cele doua sisteme. Am citit comentariile pe net. Ma bucur ca a generat atatea interventii interesante. Felicitari autorului!
    • Like 2
  • Valentin check icon
    Există soluţii. Se numeşte ÎNVĂŢĂMÂNT DIFERENŢIAT. Învăţământul diferenţiat e ca firul de iarbă: creşte de sus în jos. Noi îl creştem de jos în sus. Îi îndopăm cu informaţie să devină doctori docenţi încă de pe băncile şcolii, şi suntem atât de inteligenţi încât nu înţelegem de ce se iau la bătaie în şcoli. Oare de ce, când au cel mai armonios sistem de învăţământ? Sculat ca la armată şi lecţii până la 11 noaptea. Dimineaţa cu un ghiozdan plin de suplimentare, caiete, lecturi. Ţara scoliozelor.
    • Like 2
    • @ Valentin
      Anon check icon
      Copiii se bat si se cearta de la aproape orice, nu mi se pare evidenta corelatia intre sistemul de invatamant si bataile intre copii. Si in tarile cu sisteme de invatamant mai lejere exista fenomenul de bullying, si inca mai sustinut si mai malitios (prin State a dus si la sinucideri). Si stati ca n-am inteles, cum creste firul de iarba?
      • Like 0
    • @ Anon
      Valentin check icon
      Pentru un nespecialist da, nu este evidentă, dar pentru un specialist - psiholog - este mai mult decât evidentă. E adevărat că fenomenul există şi în afară pentru că este generat şi de situaţia familială (familii dezarmonice), însă la noi, dacă o situaţie precară se combină şi cu demenţa cu care operează învăţământul românesc iese ceea ce vedem acum. Cu firul de iarbă am vrut să scriu o treabă, mi-a ieşit alta, şi cum n-avem buton de edit aşa rămâne. Important e că aţi înţeles ce trebuia scris, nu ce am scris :)
      • Like 2
    • @ Valentin
      Anon check icon
      Da, un buton de edit pe site ar fi foarte util :) Atunci as ruga un specialist sa ne demonstreze treaba asta cu date si prelucrare statistica. Cuvantul asta, "evident", poate fi o capcana in domeniile stiintifice.
      • Like 0
    • @ Anon
      Valentin check icon
      Lucrurile se pot gândi logic. Comportamentul violent e de fapt un SIMPTOM, nu o CAUZĂ. Cauza e o familie dizarmonică, la care copilul acţionează distructiv, cumva pedepsindu-se singur pentru a-şi pedepsi părinţii. Dezechilibrul poate veni din interiorul familiei - divorţ, dezinteresul ambilor sau unuia dintre părinţi, adulter etc. - sau din afara lui, şi aici e vorba şi de sistemul de învăţământ. Dacă acesta este prea încărcat, copilul devine obosit şi în cele din urmă irascibil. Starea e transmisă şi părintelui, care o retransmite amplificând-o. Echilibrul familiei e distrus, după cum e distrus şi dezechilibrul clasei. Orice stres trebuie să se încheie undeva în jurul ore 19, pentru ca psihicul să aibă la dispoziţie cel puţin două ore în care să se liniştească şi să inducă starea de somn. Somnul profund - REM - trebuie să aibă loc undeva în jurul orei 22, deci băgatul în pat trebuie să fie în jur de ora 21. Ceea ce este mai grav este că România suferă de un ANALFABETISM crunt la capitolui sănătate. Sănătatea psihică este neglijată total. Un copil care se culcă la ora 23 reprezintă o crimă gravă. Este în formare, creierul lui nu are mecanisme să se protejeze prea bine. Acest genocid este creat de mentalitatea adulţilor, care nu se pun deacord asupra unui sistem de învăţământ care să pună pe primul plan sănătatea copilului. Nu avem, ca la nordici, acele patru ore de aer liber obligatoriu. Lecţiile, testele şi proiectele - mai avem şi din astea - nu sunt coordonate. Nu ştie stânga ce face dreapta, şi aşa copilul se alege cu un sac de informaţie pe care trebuie să o proceseze până seara târziu. Creierul nu se mai oxigenează, pentru că nu mai aleargă în aer liber, corpul se piperniceşte, scolioza se instalează, şi o sănătate fizică şubredă va deteriora rapid şi sănătatea psihică. Nu putem să ne facem că nu pricepem de unde vin toate aceste lucruri dacă avem pretenţia să găndim LOGIC. Ce facem este crud şi inuman. Mutilăm o generaţie întreagă.
      • Like 0
    • @ Valentin
      Anon check icon
      Ce spuneti dumneavoastra pare de bun simt, dar ce ni se pare noua de bun simt nu are totdeauna legatura cu realitatea. Treburile astea trebuie si demonstrate, studiate. Sa luam de exemplu scolioza: daca ar fi cum ziceti dumneavoastra, atunci un procent foarte mare din tinerii cu varste intre 18 si 30 de ani ar suferi de scolioza, pentru ca sistemul de acum functioneaza de multi ani. Eu la randul meu caram si peste 10 kilograme cu mine la scoala(generala plus liceu) si n-am astfel de probleme, am o constitutie destul de zdravana. La fel si culcatul la ore tarzii: daca te concentrezi suficient de bine dupa scoala si iti organizezi timpul cum trebuie, scapi si de lipsa de somn si de meditatii. Doar ca trebuie disciplina serioasa, dar de putut se poate. Sistemul de acum poate nu e cea mai buna optiune, sigur, dar daca era crud si inuman nu ar fi functionat pana in ziua de azi.
      • Like 0
    • @ Anon
      Valentin check icon
      În ce sens studiate? Folosiţi logica: căutaţi pe net articole ale psihologilor despre sănătatea mentală şi sfaturi pentru a o menţine. E simplu! Puteţi susţine şi că psihologia e un moft, caz în care articolele îşi pierd autoritatea. Logica mea îmi spune următoarele: 1) psihologia e validată social, deci e calificată să se ocupe de acest domeniul; 2) dacă 54 de articole spun fix acelaşi lucru - mie îmi ajung şi trei - înseamnă că aşa este. Referitor la învăţământul din vremea noastră şi cel actual, faceţi totuşi nişte confuzii, şi vă pot spune şi de ce. În vremea noastră nu era nevoie să învăţăm tot ce mişcă. Ca să intri la un liceu bun trebuia să tragi strict pe materiile alese. Acum media generală CONTEAZĂ. De aici şi stresul de a nu mai obţine note mici. De aici şi afluenţa imensă către religie, care, deşi opţională, poate rotunji media. Stresul acesta suplimentar nu era pe vremea noastră. Veneai de la şcoală, băgai tare mate şi română, mai dădeai un ochi pe geografie şi pe urmă te duceai să baţi mingea. Nu exista nici frenezia testelor şi evaluărilor naţionale. Acum e o demenţă de teste şi evaluări. Nu era aşa ceva pe vremea noastră. Aveai intrarea la liceul, bacul şi facultatea, în rest îţi puteai reîncărca şi bateriile. Da, mai erau şi tezele, dar acolo puteai să iei notă de trecere, că media oricum nu conta. În plus materia de acum e mult mai stufoasă, pentru că datorită conflictului dintre conservatori şi progresişti s-a creat un crocofan care distruge copii. Nu există o logică, nu există un cap, nu există o coadă. E un sistem scăpat de sub control.
      • Like 0
    • @ Valentin
      Anon check icon
      Media generala incepuse sa conteze si pe vremea mea, eu am inceput scoala pe la sfarsitul anilor 90. Culmea, asta a taiat mult din stressul de la examen. Poate per total ar fi bine sa nu mai conteze notele din generala, asta ar taia din stressul de pe parcurs. Cat despre articole, imi puteti da va rog un exemplu de articol (stiintific, trecut prin peer review) in care sa se demonstreze ca stressul copilului este generat intr-un procent mare din cazuri de sistemul de invatamant? Ma refer strict la sistemul de invatamant romanesc. Tot ce am gasit eu pana acum sunt pareri expuse pe bloguri sau diverse site-uri de stiri care cel mult citeaza studii facute in strainatate pe alte cazuri, ori astea nu sunt suficient de riguroase.
      • Like 0
    • @ Anon
      Valentin check icon
      A da un asemenea exemplu de studiul înseamnă a cunoaşte domeniul, pentru că altfel nu mă pot orienta. Însă, deşi nu cunosc domeniul, logica îmi spune că acele articole sau surse pe care le-aţi găsit şi dvs. sunt intemeiate.
      • Like 0
    • @ Valentin
      Anon check icon
      Logica e buna, dar nu e suficienta! Asa multe lucruri par logice si de bun simt, dar nu corespund neaparat cu realitatea. De aceea se fac studii stiintifice verificate de mai multe persoane, nu doar autorul/autorii studiului. Sa zicem ca un psiholog publica ceva pe un blog, spune exact faptul ca stresul copiilor si modalitatea de predare in sistemul nostru sunt direct corelate. Fara vre-o demonstratie, o spune pur si simplu. De ce l-as crede pe cuvant? Poate vrea sa-si faca o reclama subtila la o scoala particulara pe care urmeaza sa si-o deschida. Asa daca vad niste date (prelucrate, ce-i drept), si mai ales (foarte important!), daca imi spune cum au fost obtinute datele respective (ce fel de esantion, ce fel de interviuri etc.) daca acea lucrare a fost verificata independent si de altii (acesta e procesul de peer-review si e esential pentru publicarea in reviste de specialitate), atunci da, arata a stiinta si devine o sursa credibila. De obicei (nu la noi, din cate am vazut, din pacate), astfel de articole sunt publicate pe net in baze de date usor accesibile, arxiv.org e un exemplu bun . Pe astfel de site-uri se pot gasi astfel de articole de specialitate din multe domenii, si sunt accesibile si noua, celor ne-specializati, deci nu e totdeauna musai sa cunosti domeniul. Va dau in incheiere doua exemple de articole, pe teme diferite: 1) http://www.jahonline.org/article/S1054-139X(14)00387-5/pdf si 2) http://www.digi24.ro/stiri/actualitate/educatie/analiza-clase-supraaglomerate-elevi-cu-rezultate-sub-medie-462019. Primul este un articol stiintific, genul de studiu care ar trebui folosit ca sursa pentru o afirmatie. Spune clar care sunt rezultatele si mai ales cum au fost obtinute. Al doilea NU este un articol stiintific, chiar daca da anumite date aparent precise, pentru ca nu imi da posibilitatea sa vad si cum au fost obtinute. Sunt niste procentaje scoase aparent din burta si niste opinii ale unor experti neargumentate corespunzator. Doar pentru ca o afirmatie vine de la un expert nu inseamna ca este si adevarata, este jobul expertului sa o si demonstreze.
      • Like 0
    • @ Anon
      Valentin check icon
      Aţi încurcat lucrurile de nu se mai înţelege nimic! Să simplificăm: sistemul de învăţământ românesc este atât de încărcat şi de prost gândit încât produce o serie de afecţiuni specifice: suprasolicitare, distres, eupuizare nervoasă. Pentru un părinte aceste simptome sunt evidente şi alarmante: copilul devine apatic, recalcitrant, are somnul agitat, adoarme greu, este hiperactiv etc. Dacă situaţia se adaugă uneia existente - o familie dizarmonică, părinţi divorţaţi etc. - atunci efectul e dublu, dar sunt afectate şi familiile armonice. De multe ori un psiholog spune lucruri pe are le ştiai deja. Un medic îţi poate explica mecanismul durerii atunci când te aşezi pe o plită încinsă, dar n-ai nevoie nici de o statistică menită să-ţi demonstreze cum e să te aşezi pe o plită încinsă şi nici nu trebuie să experimentezi ca să te convingi că medicul are dreptate. Un program încărcat, negocierile de care tot vorbiţi, culcatul la ore târzii nu sunt de bun augur. Spuneaţi că după o zi plină de exerciţii la matematică şi română poţi trage chiulul la tema de franceză scriind mai puţin, dar există şi elevi care nu concep să meragă la şcoală cu tema prost făcută. Aceştia se vor culca târziu, după 12 noaptea. N-aţi vrea să găsim un studiu aprofundat care să ne lămurească dacă e nociv ca un copil să se culce dupa 12 noaptea? Un părinte nu are nevoie de studii amănunţite. Explicarea mecanismului psihologic ajunge pentru toată lumea. Când se cere o îmbinare armonioasă între timpul de studiu şi cel liber se oferă şi explicaţia că timpul liber este de fapt un timp de descoperire personală, în care copilul descoperă ce e în jur prin joc - chiar şi la 14 ani, ba chiar există şi jocul adulţilor, jocul social - în care socializează etc. Timpul liber este necesar şi lecturii, pentru că romanele captivante se degustă în linişte. Pentru lectură trebuie să ai timp. Lectura - spunea cineva - este o dulce şi cu folos PIERDERE DE VREME. Cât despre psihologul care face reclamă la o şcoală privată nu prea am ce să spun. Dacă există, atunci e un caz singular, ori psihologii care trag un semnal de alarmă asupra suprasolicitării prin învăţătură sunt ceva mai mulţi, dacă nu foarte mulţi în ultima vreme. Problema e că psihologia expusă clar, cu argumente logice - căci vorbim de o ştiinţă, nu de vreo magie misterioasă - ajunge pentru părintele care îşi vede copilul prăbuşindu-se, şi ştiţi foarte bine că numărul acestor părinţi este tot mai mare. Ceva se va schimba în sistemul de învăţământ, asta e sigur, dar problema e când, pentru că la mijloc e sănătatea copiilor noştri.
      • Like 0
    • @ Valentin
      Anon check icon
      Problema mea incepe de la cuvantul "specifice". In cat la suta din cazuri apar de fapt aceste afectiuni? Dumneavoastra stiti multe cazuri, inteleg, dar sunt acele cazuri reprezentative pentru intreg? E corect sa generalizam? Eu de exemplu stiu destule cazuri in care astfel de afectiuni nu au aparut, copii care au trecut bine mersi prin generala cu medii foarte mari. E corect ca eu sa generalizez folosindu-ma de exemplele astea? Iarasi nu. Cat despre teme, nu indrumam la facutul prost de teme, spuneam ca fiecare profesor are standarde diferite, si e foarte util sa observi din timp care ii sunt standardele si sa te folosesti de informatia respectiva. Pentru profesoara mea de franceza o compunere ceva mai scurta nu reprezenta sfarsitul lumii. Nu toate temele necesita 2 ore de lucru, eficienta inseamna tocmai un tuning bun al utilizarii timpului. Pentru un parinte un astfel de studiu e probabil frectie la picior de lemn, de acord, dar pentru a lua decizia de a schimba un sistem din temelii astfel de studii sunt esentiale. Cum schimbi daca nu stii nici macar cum functioneaza de fapt sistemul in forma prezenta?
      • Like 0
  • 2 lucruri as mai adauga la comentariul/articolul dnei cu copii in uk
    - in scoala primara de stat toti copii (indiferent de statutul parintilor)primesc mancare calda la scoala in primii 3 ani (grupa pregatitoare sau receptia cum ii spun ei, anul 1 si 2)
    - pentru copiii dotati care 'se plictisesc' la scoala primara exista posibilitatea dupa cei 6 ani sa dea examen pentru "grammar school" in loc sa continue educatia in sistemul secundar, grammar school fiind cotata ca si crema scolii secundare
    • Like 2
  • Valentin check icon
    Părerea mea e că orice învăţământ are hibele lui, dar o restructurare - care e inevitabilă - ar trebui făcută de la un fel de medie cel puţin pe Europa. Logic vorbind, adoptarea automată au unui sistem sau altul e o idee proastă. Aducerea învăţământului la un nivel european nu se poate face decât analizând părţile comune şi motivele psihopedagogice care determină existenţa acestora (pe principiul "dacă mai mulţi zic la fel, s-ar putea să aibă dreptate") O asemenea restructurare poate că n-ar avea ca rezultat sistemul britanic, dar s-ar putea să nu-l aibă nici pe cel românesc. S-ar putea să se întâlnească pe undeva la mijloc, dar e clar că sistemul actual e greşit din multe puncte de vedere.
    • Like 2
    • @ Valentin
      Anon check icon
      Da, de acord!
      • Like 0
    • @ Anon
      Valentin check icon
      Şi atunci de ce se opună rezistenţă? Vai, n-o să mai ştie copilul care erau caracteristicile semănătorismului! Eu n-am auzit ca la educaţie plastică se se predea cubismul analitic şi n-a intrat nimeni în firbrilaţie. Vai, n-o să mai ştie copilul să rezolve un exerciţiu cu matrice! Vai, n-o să mai ştie copilul cutare şi cutare lucru... Copilul poate trăi foarte bine şi cu o cultură generală. Cultura generală e aia în care ai noţiuni DE BAZĂ despre un domeniu sau altul. Când aprofundezi, se numeşte SPECIALIZARE. Specializarea o faci DACĂ VREI, nu forţat. Şansa ţine de ALGERE, nu de OBLIGAŢIE.
      • Like 0
    • @ Valentin
      Anon check icon
      Depinde la cine va referiti. Daca ne referim la oamenii de la varf din sistem, sunt motive politice, directori numiti politic (acum incearca sa se schimbe treaba asta, speram sa si mearga), diverse relatii plus faptul ca o restructurare inseamna cheltuieli si probabil pierderi de locuri de munca. In ceea ce ma priveste, vreau doar sa ma asigur ca nu dam in derizoriu si ca nu ne aruncam cu capul inainte intr-o noua "reforma" asa cum s-a mai intamplat in trecut. In plus nu tot ce se face in invatamantul romanesc e gresit, ca doar tot avem si rezultate bune, deci ceva ceva ar trebui pastrat. Daca restructurarea e bine gandita, daca sunt motive temeinice pentru modul ales de restructurare, atunci e OK.
      • Like 0
    • @ Anon
      Valentin check icon
      Chestiunea e mult mai simplă: se analizează cele mai performante sisteme de învăţământ - dacă nu chiar toate sistemele din Europa, că se poate şi asta - şi se înţeleg principiile psihopedagogice care le guvernează. Folosindu-se principiile, se alcătuieşte sistemul de învăţământ autohton. E ca şi cum ai proiecta o casă: noi o proiectăm cu fundul în sus, cu acoperişul lipit de sol şi baza în aer şi ne mirăm că trebuie să ne legăm de scaune ca să nu cădem. Ceilalţi o fac cu acoperişul în sus şi baza pe pământ, datorită unor principii funcţionale. Dacă înţelegem principiile, înţelegem şi ce avem de făcut.
      • Like 0
    • @ Valentin
      Anon check icon
      Poate ne raspunde cineva in cunostinta de cauza, la noi ce specialisti decid programa si modul de functionare ale sistemului de invatamant? Tare sunt curios.
      • Like 0
    • @ Anon
      Valentin check icon
      Foarte bună întrebarea. Poate ne mai spune cineva care este implicaţia psihologilor în învăţământ de exemplu.
      • Like 1


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult