Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de trei ani. De astăzi vă invităm să ascultați editorialele audio publicate pe platforma noastră, dar și să testați viitorul tehnologiei, implementăm conversația vocală direct în browser, apăsând pe butonul de microfon poți cere acces. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Ziua în care am stat la coadă pentru libertate

Coadă Londra vot

Foto: Inquam Photos/ Marius Zmarandescu

Recunosc, am fost o singură dată la o ședință de bloc. Abia mă mutasem în Drumul Taberei. Prezența mea a coborât media de vârstă cu vreo 40 de ani. M-a dezamăgit atât de mult bârfa despre caloriferul și buda vecinului încât n-am mai călcat neam pe la întâlnirile clubului de geriatrie. Eram studentă și n-aveam timp de pierdut. 15 ani cât am locuit la acea scară, nimic nu s-a schimbat. Și eu am trăit încremenită în acea neschimbare, împiedicându-mă în gropile din fața blocului, sărind peste bălți și rahați, respirând aerul gros de țigară și mucegai din holul de la intrare, coborând și urcând cu ușile deschise la lift ca să încapă căruciorul. Priveam cu invidie scările renovate din vecini, cu geam lucios de termopan, neon și plante exotice, cu loc de pus reclame și cutii poștale însemnate cu numele și numărul de apartament, bombănind în gând trandafirii lor perfecți și covorașele colorate de la intrare. Și totuși, de fiecare dată când se anunța o ședință de bloc la noi pe scară, îmi găseam mereu câte o scuză: prea obosită, prea târziu, prea plictisită, prea în zadar. 

Recunosc, ideea de ședință de bloc deschidea orizontul unor amintiri cam sinistre din copilărie, cu părinți care coborau resemnați și împovărați în Hades-ul din spălătorie, unde tovarăși încruntați care urau copiii luau cele mai absurde decizii din lume, care începeau toate cu NU: nu călcați iarba, nu vă jucați în fața blocului, nu scuturați nucul, nu scrieți cu cretă, nu săriți elastic, nu folosiți liftul, nu vă cățărați în copaci, nu bateți mingea, pe scurt, nu fiți copii. De fiecare dată când era ședință de bloc, noi, „factorii perturbatori”, speram într-o minune: așteptam ca părinții noștri, reuniți într-o opoziție puternică, să pună capăt opresiunii lui NU, să ne dea înapoi spațiul verde și corcodușele, mingile tăiate și dreptul la copilărie, să ne izbăvească de etichetele „nerușinat”, „obraznic”, „mucos” și „vagabond”. După ședință, câteva zile aerul era mai respirabil, după care alianța de tartori în maiou alb și cu părul vâlvoi revenea în forță cu interdicțiile și amenințările, cu răcnetele și apa fiartă aruncată peste noi de la etaj.

Eram mulți copii, de toate vârstele, energici în pantaloni de supraelastic și teniși cu miros de anvelopă, cu teme făcute la lampa de petrol și lumânări puse strategic în cutiile poștale pentru zilele în care se lua curentul și trebuia să bâjbâi prin întuneric până la etajul șapte pe scări. Era multă nedreptate pe lume, gândeam în sinea noastră, în timp ce țineam rândul la pâine, ouă, unt și portocale, „șoimi” fără aripi, „cutezători” fără curajul de a visa la rația noastră de libertate.

Dar într-o zi, la Alimentara s-a dat în sfârșit democrație. Părinții noștri și-au descătușat puterile mai ceva ca niște super eroi și au curs râuri, râuri, pe străzi, scandând „jos comunismul” și „vrem alegeri libere”. Au ieșit din pivnița unde marii administratori de țară îi ținuseră închiși cu speranțele lor cu tot și ne-au umplut rafturile cu libertate, darul cel mai de preț. După 30 de ani, românii din întreaga lume au stat la coadă pentru această libertate, năzuind cu disperare că vor prinde și ei un ultim buletin de vot. Există ceva teribil de trist în această solidaritate, noi cu noi înșine, cei din prezent cu cei din trecut, prinși în cozi infinite pentru restaurarea fizică și morală a marelui nostru Bloc. Și totuși, există speranță: din Cluj, la Londra și de la Eindhoven, la Roma, după 30 de ani începem să înțelegem cu toții că votul este singura ședință de bloc de la care nu putem lipsi. 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Da,a fost mai mult decât un vot anticorupție,a fost un vot ce a dovedit puterea acestui popor atunci când îi este jignita inteligenta și sufocat dreptul de a se exprima.Romanii au dovedit că sunt deștepți,cinstiți,uniți la greu.Felicitari,români frumoși!!!
    • Like 4


Îți recomandăm

Speranța Farcă

„Părinții sunt foarte angoasați, aud peste tot că copilul lui cutare face așa, copilul lui cutare face așa. Și se gândesc că ei nu oferă același start copilului lor, care va intra în competiție cu acei copii care au făcut toate acele cursuri. Gândim educația și viața ca pe o competiție”, spune Speranța Farca.

Citește mai mult

Șezlonguri în apă la Marea Neagră

Este o adevărată luptă între turişti pentru a prinde cel mai apropiat pat de plajă lângă apă deşi nu stau prea mult pe sezlong şi apoi tot ei se plâng că nu au soare pentru a se bronza din cauza umbrelelor extrem de apropiate.

Citește mai mult

Foto pentru textul Arinei Angelescu

Plec în oraș. Nu apuc să conduc prea mult când aud telefonul. E mama, care rămăsese cu cel mic. Inima îmi bate deja mai tare. Îmi trec tot felul de scenarii prin cap. Niciunul prea fericit. Răspund. Nu e mama. E băiețelul meu. Plânge în hohote și lasă puțin spațiu ca eu să înțeleg ceva. Nu-știu-ce grisine pe care le-am uitat acasă?!

Citește mai mult

Andrei Ene

AntiFragile, un startup care dezvoltă un sistem de etichete inteligente, care permit monitorizarea de la distanță a coletelor pe parcursul procesului de transport, a fost desemnat vineri seara câștigătorul competiției UPGRADE 100 Floors Elevator Pitch. Pe scurt, eticheta își schimbă culoarea dacă pachetul a fost scăpat de curieri.

Citește mai mult