De trei luni refuz să scriu sau să iau atitudine publică față de cazul familiei norvegiano-române căreia i s-au luat cei cinci copii. Locuind în Norvegia de aproape opt ani, am înțeles că este un caz tipic de protecție a copilului şi am decis să fiu cumpătat și mai ales să am încredere în instituțiile importante care fac tot posibilul pentru binele copilului.
În ultima vreme însă am citit zeci de inepții despre instituția Protecția copilului din Norvegia, așa că am impresia că unele surse media din Romania confundă Norvegia cu brutalitatea Statului Islamic şi modelul de bunăstare scandinav cu un Ev Mediu obscur. Nu aş fi luat în continuare nicio atitudine dacă aceste acuzații şi speculații nefondate, preluate de pe site-uri obscure, nu ar fi escalat în asemenea mod încât, peste noapte, Norvegia să se transforme într-o combinație de Coreea de Nord și un stat polițist.
Să fie oare acesta un caz mai greu aceptat de public doar pentru că, în țara de origine, nu face din asta rating în fiecare seară? Un loc unde nu se desfășoară un proces de justiție în direct, iar experții au dreptul să-şi spună părerea şi să li se și dea dreptate? De ce oare atât de mulți oameni care nu au călcat niciodată în Scandinavia, nu i-au întâlnit niciodată pe părinții în cauză, nu au trimis niciun email cu întrebări la instituția respectivă, par a şti toate datele din acest dosar, dar şi cel mai bun mod de a-l rezolva?!
Continuu să mă abțin la comentarii privind acest caz şi instituția în cauză. Voi reda însă traducerea unui articol scris de către redactorul celei mai importante publicații creştine la adresa teoriilor conspirațiilor care spun că, în Norvegia, părinților creştini li se iau copiii. Sper ca, prin facilitarea accesului la informații, să se creeze o dezbatere mai moderată şi, de ce nu, să se pună punct teoriilor conspiraționiste. Fac acest gest din respect pentru Norvegia, țară în care mi-am petrecut o mare parte a ultimilor opt ani, dar şi de dragul celor interesați de subiect în România. Cu toții avem dreptul la o informare demnă, punctuală şi, mai ales, responsabilă.
Redau textul articolului „Do not use the word persecution lightly”, scris de către Trygve W. Jordheim în publicația Vårt Land în data de 23 decembrie 2015, în urma mai multor sesizări pe această temă.
„Do not use the word persecution lightly”
Autoritățile norvegiene nu iau copiii de la părinții lor doar pentru că ar fi creştini
Autor: Trygve W. Jordheim
Cazurile de protecție a copilului nu sunt niciodată simple pentru cei neimplicați sau pentru canalele media care se ocupă de ele. Din cauza aspectelor asociate caracterului de confidențialitate, autoritățile nu dezvăluie informații, iar accesul la acestea este controlat de către părinți şi cei care îi susțin. Rezultatul constă într-un echilibru precar.
Poveștile despre mame care, din senin, sunt private de copiii lor de către practicile malițioase ale instituțitiei „Protecția copilului” din Norvegia şi care duc la formarea de grupuri de susținere pe Facebook, sunt victima propriei lor absurdități. Pentru ca Protecția copilului să îți ia copilul de acasă, trebuie să se fi întâmplat lucruri mult mai serioase.
Creştinii radicali care şi-au îndoctrinat copiii
Şi nu se întâmplă pe baza „îndoctrinării religioase”, aşa cum ar putea să creadă unii. Site-ul american „Christian Post” a scris despre un cuplu româno-norvegian domiciliat fiind în Norvegia căruia i-au fost luați cei cinci copii pentru că ar fi fost creştini radicali și-și „îndoctrinau” propriii copii. Decizia ar fi fost deci bazată pe „îngrijorarea profesorilor”.
SWebsite-ul norvegian Document.no ridică următoarea întrebare: „Au cumva serviciile de Protecție a Copilului impresia că educația creştină este o formă de radicalizare, dar şi o baza legală suficientă pentru a-i priva pe părinți de copiii lor?” Autorul subliniază că această chestiune pare să nu fie „cu desăvârsire nenuanțată”.
Acoperirea media de care a beneficiat acest caz a dezlănțuit sâmbăta trecută (20. dec n.t.) proteste masive în fața Ambasadei Norvegiei din Bucuresti. Christian Post titrează că proteste au fost planificate şi în Statele Unite. Pagina de Facebook „Norvegia, înapoiază copiii familiei (...)” (înființată de către un membru al familiei din care provine unul dintre părinții copiilor) are mai mult de 14.000 de aprecieri. Potrivit publicației norvegiane Dagen, o campanie online a atins mai mult de 40.000 de semnături.
Reevaluarea adevăratului sens al cuvântului „persecuție”
Datorită unui număr mare de emailuri pe care le-am primit (la redacție, n.t.), acuzațiilor de persecuție şi a dimensiunii internaționale, am decis să facem o analiză atentă a celor întâmplate. Am contactat reprezentanți ai municipalității şi jurnalişi locali şi am încercat să intrăm în legătură cu părinții. Nimic din tot ce am aflat nu ne-a condus spre o altă concluzie decât aceea că este un caz „tipic” de protecție a copilului.
Până la un anumit nivel, ar fi de înțeles că, în percepția unora, serviciile de protecție a copilului sunt instrumente pe care autoritățile le folosesc pentru a controla spațiul privat al cetățenilor – dacă cetățenii provin din țări unde regimul a fost sau este mai totalitar decât cel al autorităților norvegiene. În Norvegia a avut loc recent o dezbatere despre simbolurile creştine pe pereții centrelor de primire a refugiaților şi, în fiecare an, aceleași dezbateri se reptă cu privire la şcolile care trimit copiii la biserică înaintea Crăciunului. Dar cam atât. Poate că unii oameni ar trebui să reevalueze adevăratul sens al cuvântului „persecuție”?!
Da, este adevărat că, acum 10 ani, ministrul norvegian al educației de atunci a spus: „credința cum că părinților le şade cel mai bine să-şi crească proprii copii este greşită”, dar, în foarte scurt timp, a fost pus la locul lui de către o majoritate covârșitoare a populației.
Nu există încă o sentință împotriva părinților celor cinci copii şi acest caz s-ar putea foarte bine termina prin reunirea familiei, fără ca cineva să fie urmărit penal.
Acuzați de violență împotriva propriilor copii
Ziua de joi (17 dec. n. trad.) a adus prima mențiune a cazului în presa serioasă. Ziarul local Frida a raportat faptul că cei doi părinți riscă şase ani în închisoare pentru încălcarea legii care acoperă „abuzuri în sânul familiei” pentru: „amenințări, coerciție, privare de libertate, violență sau alte încălcări”. Şi mai clar: părinții sunt acuzați de violență împotriva propriilor copii.
Hanne Sæbø, din partea Biroului Prefectului provinciei Sogn og Fjordane, declară pentru Frida că, în legislația Serviciului de Protecție a Copilului, nu există bază legală de niciun fel pentru a lua copiii unei familii din cauza convingerilor religioase sau de altă natură.
Trebuie subliniat faptul că nu există încă o sentință împotriva părinților celor cinci copii şi că acest caz s-ar putea foarte bine termina prin reunirea familiei, fără ca cineva să fie urmărit penal. Cel mai bun rezultat posibil pentru toți cei implicați ar fi ca toate suspiciunile să fie infirmate.
Băiatul care a strigat lupul
Dar când cineva strigă „persecuție religioasă” într-o situație când nici măcar cei din media (de nişă, n.t.) care ar putea fi preocupate de asemenea probleme nu pot să găsească nici măcar o urmă de persecuție, e bine să ne amintim ce i s-a întamplat băiatului care a strigat lupul: când lupul chiar a apărut, nu am mai venit nimeni să-l salveze.
Persecuția religioasă publică şi intervenția nejustificată în viața de familie trebuie luate în serios, atât de către media, cât şi de către opinia publică. La fel de important este şi faptul că termenii nu trebuie să fie folosiți cu usurință în aşa fel încât oamenii să ajungă să nu-i mai ia în serios.
Acest articol este scris de către Trygve W. Jordheim, redactor de ştiri în cadrul publicației creştine Vårt Land. Suntem localizați în Oslo. Dacă vreți să luați legătura cu noi despre acest caz sau oricare altul, vă rugăm să ne trimiti un e-mail.
Puteți citi articolul original aici>>> http://bit.ly/1SFx8cg
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Norvegia va răspunde in fata Curții Europene a drepturilor omului: http://www.dagbladet.no/2016/03/12/nyheter/innenriks/barnevern/43463888/
Si pentru a câta oară?
În sfârsit, cu greu, aproape cu eforturi incomensurabile, a început să se trezească si mass-media norvegiană din letargie si să reflecte pe ici pe colo, sporadic, firav, nesigur, destul de timorată, o realitate care ne afectează pe toți și care deranjează.
Fiecare manifestație de protest de pe mapamond cade ca o palmă nu numai pe obrazul acestui sistem aflat într-o mare derivă existențială, Barnevernet, dar si pe obrazul unei prese curtenitoare, care tace, se ascunde după deget, complăcându-se într-un noncombat, trecând astfel peste deontologia profesională.
Ceva este putred… și în Norvegia, nu-i asa? Cine ar fi crezut că marile ziare norvegiene, despre care aveam odată toată stima, se comportă jalnic, ascunzând aproape adevărul, manipulând prin omitere, mutilând, prefăcându-se că nu s-a întâmplat nimic, când lumea întreagă fierbe! Aproape nu există țară – în orice caz, în lumea civilizată – unde oamenii să nu se fi ridicat contra tiraniei Barnevernet. Iar ei tac.
Cei mai mulți dintre ziaristii norvegieni vorbesc despre cu totul altceva… Despre cârnații norvegieni care se vând în stațiile de benzină, despre legăturile nebuloase ale politicienilor, despre vreme, despre manechinele aflate la modă sau în disgrația publicului sau despre orice altceva, numai despre ceea ce este important chiar si pentru norvegianul de rând, NU vorbesc.
Ultimele date ale cercetărilor în domeniu sunt de necrezut. Aproximativ 7% (sapte la sută) dintre copiii din Norvegia sunt maltratați/abuzați în propriile familii. Dintre acestia, rețineți, numai 0,5% sunt raportați astăzi către Barnevern (Protecția Copilului).
Legea protecției copilului se va înăspri, deci… Ba, mai mult, se lucrează deja la planuri de muncă detaliate privind o protecție mai eficientă a copiilor. Începând cu noul an se va introduce obligatoriu, în toate planurile pedagogice de muncă un nou domeniu prioritar: “Se meg og vær der for meg!” (Uită-te la mine si fii acolo pentru mine!) tocmai pentru ca protecția copiilor să fie mai eficientă si să se raporteze cât mai multe cazuri către Barnevern. Susținem o protecție justă a copilului care are nevoie de ajutor în societate. Dar, întrebarea care rămâne pentru fiecare dintre noi este… Cum vom reusi să înlăturăm abuzurile sistemului Barnevern atunci când cazurile de preluare a copiilor se vor înmulți? Acest sistem, chiar dacă unii s-au simțit nevoiți să-l apere cu ”bâta”, s-a văzut, s-a constatat, nu funcționează asa cum ar trebui. Barnevernet nu poate fi mai presus de Dumnezeu.
Dar ceea ce ni se pare iarăsi ciudat este cum de s-a ajuns, domnilor ziaristi norvegieni si experți în ale Barnevernet, ca într-o țară civilizată, precum Norvegia, 7% (sapte la sută) dintre copii să fie maltratați si abuzați în propriile cămine?!
Ce trebuie să se fi întâmplat în lumea asta, oare? Vorbim totusi de o țară europeană dezvoltată si nu de vreun bantustan de prin alte locuri. Cât de preventiv se lucrează în această societate? Sau este si aici la fel cum se întâmpla prin alte părți, în istorie, nu demult, când , mândri de ignoranța noastră, mergeam din greseală în greseală spre victoria finală?
De ce, oare, ne percep unii ca pe o societate care si-a pierdut valorile morale?!
Poate că, în primul rând, pentru că familia – alcătuită dintr-o Mamă si un Tată – asa cum a fost dintotdeauna, începe să nu mai existe aici sau să însemne prea puțin pentru mulți… Barnevernet devine un înlocuitor “ideal”, nu-i asa? Adaptăm valorile morale în funcție de dispozițiile omului de pe stradă, le facem confortabile si invizibile, în acelasi timp, în societate. Iar apoi ne mirăm că sunt 7% astăzi (20% mâine…?) copii abuzați în propriile case.
Dar, despre toate acestea, bineînțeles că nu scrieți domnilor ziaristi norvegieni, niciodată. Nu aveți cum. Nu se vinde asta. Mândri de posesiunile noastre materiale, rămânem în continuare atât de săraci… Nu ne mai pasă nici când copiii altora ajung în brațele străinilor sau când instituții ale statului au ajuns să distrugă viețile celor din jur. Interesul Suprem al Copiilor este, totusi, să crească în familiile lor!
George Alexander, contributor
Citeste tot: http://www.jurnaldenord.info/opinii/ceva-este-putred-in-norvegia/
Pe scurt, Barnevernet este un „business” privat, o afacere preluata de Suedia, sustinuta din taxele poporului norvegian, o „companie” care inregistreaza an de an o cifra de afaceri cu un profit colosal. Afacerea este controlata de familia Wallenberg, mai cu seama controversatul Jacop Wallenberg, un suedez extrem de influent, foarte bogat cu legaturi adanc infipte in grupul Bildenberg. Familia Wallenberg, imreuna cu un grup mic de elite din Norvegia formeaza astazi „nobilimea” Norvegiei care, in acesti termeni, incalca flagrant drepturi funamentale ale omului in detrimentul poporului norvegian si a viitorului acestuia.
Barnevernet dicteaza dupa un „cod de legi” imposibil de urmat de catre orice parinte obisnuit iar povestirile parintilor care au suferit abuzuri din partea acestei institutii, sunt de-a dreptul macabre.
Cu alte cuvinte, o mafie din cea mai inalta clasa a societatii, foarte bine pusa la punct, a dat peste beneficiile din partea guvernului, obligatii financiare care sunt alocate acestui sistem extrem de corupt, si cu totii se indoapa masiv din aceste „drepturi” financiare.
Astfel, turisti din SUA, Brazilia, si imigranti din Letonia, Cehia, Polonia, Turcia, Filipine, etc. Au fost decazuti din drepturi abuziv. Stimati oameni, exclusiv in acest caz, e vorba de un abuz grav!
In Norvegia, femeile norvegiene sunt de-a dreptul masculinizate. Barbatii normali isi caută femei din Asia sau tipuri empatice, cu care se casatoresc. Poate de acolo si discutiile despre casatoriile din anumite interese cu barbati norvegieni.
Astazi, Norvegia are nevoie de o lectie. O lectie despre umanism si familie.
Foarte inportant! Urmatorul interviu a fost realizat de Cristi Tepes – TVR si sper sa desfinteze orice urma de subiectivism, legat de acest caz: https://soundcloud.com/suceava/20151209-cazul-bodnariu-cristi-tepes-dupa-vizita-in-norvegia
Nu va lasati antrenati gresit impotriva propriilor convingeri de asa zisii formatori de opinie, fosti securisti precum Ioanei Ene Dogioiu (aka Nadina Forga)!
Alte resurse:
http://www.hotnews.ro/stiri-esential-20725741-bernevernet-cazul-bodnariu-mic-studiu-pentru-intelege-ceva-plus.htm de Dan Tapalaga
https://www.youtube.com/watch?v=o-55QGKNQR0
https://www.youtube.com/watch?v=TXoTtuVwwpI
http://www.barnevern.org/%EF%BB%BFa-forsvare-barna-nar-barnevern-og-politi-vil-ha-dem/
https://www.facebook.com/100009992683752/videos/208950206114734/
http://www.stopbarnevernet.com/
https://www.facebook.com/groups/946004698753793/
https://www.facebook.com/BarnevernetStealsChildren?fref=ts
https://www.facebook.com/groups/1545130805735630/
https://www.facebook.com/CeskoVratmeDetiRodicum?fref=ts
http://www.ziaristionline.ro/wp-content/uploads/2016/01/barnevern-profit.jpg
https://marianagoron.wordpress.com/2015/12/11/cosmarul-parintilor-si-copiilor-rapiti-de-barneverent-din-toata-europa/
https://marianagoron.wordpress.com/2016/01/11/barnevernet-produce-jale-si-in-maramures-alti-2-copii-furati-in-norvegia/
Stories of Norwegian Child Welfare + Mitinguri de sustinrere in spatiul european: http://www.barnevern.org/barnevernets-psykiske-mishandling-av-barn/
http://baltic-review.com/norway-has-a-habit-of-stealing-foreign-children/
http://adevarul.ro/locale/timisoara/exclusiv-zece-copii-romani-scosi-familie-degeaba-proectia-copilului-norvegia-alti-16-copii-romani-inca-asteapta-intoarca-parinti-1_5696178637115986c67110c8/index.html
De aproape o saptamana, am cautat si am citit toata informatia pe care am reusit sa o gasesc referitoare la cazul #Bodnariu , la legislatia din #Norvegia si la #Barnevernet.
Daca postarea mea initiala a fost mai mult sub un impuls de moment, ca reactie negativa la ce se intampla, acum cred ca sunt mai aproape de adevar, fara a-mi fi schimbat parerea. Si iata de ce:
Barnevernet este un serviciu externalizat, privat, care primește un buget aferent pentru fiecare caz de copil luat din familie.
Cu alte cuvinte, este un fel de SRL, platit de catre statul Norvegian, in functie de cati copii ia de la parinti.
Nu este o organizatie centralizata, este organizata pe zone administrative. Sunt comisii regionale ce se ocupă de protecția copilului si pot păstra secrete cu privire la cazurile lor nefiind obligate să dea socoteală nimănui.
Aceste comisii sunt formate din oameni numiti de catre politicieni si mare ATENTIE, sunt platiti in functie de cati copii iau de la parinti. In functie de cate cazuri "rezolva"!!
Am subliniat si am pus doua semne de exclamare, fiindca, iar aici fac o speculatie proprie pe care incerc sa o argumentez logic:
Statul Norvegian plateste Barnevernet in functie de numarul cazurilor rezolvate, a numarului de copii luati de la parinti deci.
Mai multi copii luati, mai multi bani pentru "SRL".
Dar in acest SRL , care pare tot mai oribil, lucreaza oameni. Oameni numiti acolo de catre politicieni. Deci posibil de influentat prin numirea intr-un post caldut, bine platit.
Oamenii, toti oamenii, sunt supusi greselii. Unii se supun unor greseli enorme si fac trafic de droguri. Altii se ocupa cu prostitutia si dupa parerea mea, cei mai odiosi, fac trafic de carne vie, peste tot in lume.
Nimic, dar nimic pe lumea asta, nu m-ar putea face sa cred si nu mi-ar putea demonstra, ca astfel de oameni nu ar putea ajunge sa lucreze la Barnevernet.
Ori ce face firma asta? Ia copiii unora cu forta si-i da altora.
Peste tot in lume, sunt familii ce nu au copii si sunt dispuse sa plateasca sume fabuloase pentru a infia unul.
Norvegia este o tara bogata si civilizata, dar oamenii sunt oameni. Iar Barnevernet a fost infiintata cand a fost descoperit un tata ce juca poker cu prietenii, iar cand pierdea la carti, le-o dadea prietenilor pe fiica-sa, pentru sex. Deci si in preacivilizata Norvegie, pot exista monstrii umani.
Daca iei un copil cu forta si il dai cuiva, este departe de definitia traficului cu carne vie?
Mie mi se pare ca este chiar definitia insasi a acestei activitati odioase!
In general cine pastreaza cu mare indarjire secretul in raport cu ceea ce face? Poi militarii, cercetatorii si imediat dupa sau poate chiar inaintea lor, cei ce fac afaceri necurate de orice fel.
OK. Acum, ia sa vedem ce avem noi aici...
Poi avem o firma privata, platita bine, in functie de numarul de copii luati de la familiile naturale si dai altora.
Avem o firma care facand aceste lucruri, tine un secret absolut asupra "tranzactiilor" efectuate.
SI mai avem aceeasi firma, care nu da socoteala nimanui si care este compusa din oameni numiti de catre politicienii locali...
Ca o concluzie, voi formula o alta varianta, tot speculativa, dar perfect posibila si cu semnul intrebarii:
Daca Bravenvernet este acum, adica nu in momentul in care a fost creeata cu bune intentii, ci acum, azi, o firma odioasa, cu o parte dintre angajati la fel de odiosi, care face trafic de carne vie, platita de stat si ocrotita de lege?
Daca este asa?!
Sa nu-mi spuna mie oamenii care iau fatis apararea Bravenvernet, sau cei ce striga ca o palmuca la fundic (nu o bataie, sa ne intelegem! Stiti exact la ce ma refer) ca ei stiu cum sta treaba, fiindca nu au de unde!
Nimeni nu are cum sa aiva mai multa informatie decat am obtinut eu, decat intr-un singur caz. In cazul in care sunt in cardasie cu acest SRL odios. Altfel, daca spun ca stiu mai mult decat am putut eu afla, sunt doar niste idioti fara credibilitate din partea mea (cel putin).
Deci posibilitatea ca totul sa fie una dintre cele mai grave incalcari ale drepturilor omului din istoria recenta a lumii, organizata de catre un stat civilizat si desfasurata sub protectia lui, este perfect valida.
Si din moment ce aceasta posibilitate exista in mod real, cred ca datoria fiecarui om normal la cap de pe planeta, care afla despre asta, ar trebui sa fie luarea de atitudine si cererea de lamuriri si dovezi clare, pana la nivelul in care orice dubiu ar fi eliminat.
Pana atunci, pentru mine, Statul Norvegian, protejand Bravenvernet, este un stat criminal.
O fi super civilizat, o fi plin de bune intentii, dar daca nu lamureste aceasta problema, in opinia foarte multor oameni, va fi un stat criminal, sub obladuirea caruia o firma organizata, face trafic de carne vie, in plin secol 21.
How can you, Iulian Bulai, write about something you have no clue about? You have not been personally involved in a case of barnevernet, and therefore you have no clue whatsoever on what is going on.
Only people that have first hand knowledge of barnevernet can to a certain extend, depending on how much the involvement uncovered of the "real" actions of barnevernet.
Some negative actions have made it to the media. There was a series of programs on NRK, the national TV in Norway "Brennpunkt" which uncovered bad practices involving the psychologists that barnevernet use. They almost always give statements that help barnevernet and you can wonder why. They pay them very good salary for the job. About 150 000 kr for a weeks job. That's around $19 000. No wonder they write in favor of barnevernet, else they would get more such assignments... There is plenty more to tell. Read more on www.barnevern.org option to translate in the left pane.
Cu siguranța cinismul de azi ii vor costa mâine! Cel puțin, a discutat cineva cu familia?
În toamna lui 2014, apare o sesizare la protecţia copilului, în care o învăţătoare spune că i se pare ceva suspect în familia unei fete, care vine lovită la şcoală - de mamă, după spusele copilei.
Cazul începe să fie monitorizat - după un an, cei de la Barnevernet consideră că trebuie să ia în custodie minorii, conform legislaţiei norvegiene.
Locuiesc în Oslo; absolut din întâmplare am avut ocazia să discut cu cineva care lucrează la instituţia buclucaşă, nu despre caz, aşa ceva este imposibil, ci despre modul în care funcţionează întreprinderea de furat copii.
Totul este foarte simplu, e ca la un examen: există o grilă, un punctaj - dacă se întruneşte numărul de puncte specificat de lege, una din măsuri poate fi îndepărtarea copiilor din mediul care le este ostil, în funcţie de gravitatea celor constatate, copiii pot fi ridicaţi pe loc.
În cazul fam. Bodnariu datele au fost culese în decursul unui an, în pofida afirmaţiilor celor ce ştiu mai bine, de la Slobozia sau Dorohoi, ce se-ntâmpla în Norvegia.
Reamintesc că legea norvegiană interzice cu desăvârşire orice formă de violenţă fizică sau psihică împotriva copiilor, deşi chestia asta n-are nici o relevanţă pentru cei ce susţin în continuare bătaia ca formă de educaţie.
Copiii sunt cetăţeni norvegieni, nu se poate face nici o ingerinţă din partea altui stat, sub nici o formă; demersurile politicienilor şi măscăricilor tv sunt în folos personal, nu folosesc absolut la nimic, eventual să mai arate încă odată, dacă mai era nevoie, că România este un stat cu oameni primitivi.
Fam. Bodnariu este acuzată într-un dosar penal ce-i poate aduce până la şase ani de închisoare; la asta se poate adaogă o agravare, pricinuită de dezvăluiri despre caz, fapt interzis de legile norvegiene.
Dacă aţi avut răbdare şi aţi priceput cum stau lucrurile, nişte considerente personale.
Cazul de care discutăm acum umple perfect locul lăsat de Elodia în inimile gospodinelor, coafezelor divorţate, celor care ard tocăniţa în timp ce rulează telenovelă preferată. Adevărul e că n-ai toată ziua ocazia să asişti la o superproducţie "live", bonus cei cinci copii, ocazie cu care şi extremiştii ordodocsi au bătut palma cu martorii evenghelisti, altcumva nu foarte agreaţi de progresistul cult ordodox.
Din vremuri nu foarte îndepărtate, am rămas cu ranchiună împotriva vestului aducător de rele; cei ce blamau Coca-Cola în anii '60 sunt asemeni celor ce anatemizează o societate relaxată, pusă în slujba cetăţeanului, în special a copilului, fără tare balcanice. Mi se pare firesc să nu înţelegi că nu-i nici o problemă dacă pruncul s-a murdărit pe haine sau a spart o farfurie, trăsăturile comportamentale se transmit genetic, se pare, la fel ca înfăţişarea.
Penticostalii sunt foarte uniţi, e ceva de apreciat, numai că în cazul de faţă au făcut un mare deserviciu familiei pe care o apară; cum am menţionat mai sus, s-ar putea să se ia în considerare o măsură punitivă în plus, pentru divulgare de date despre un caz în curs de desfăşurare.
Ca de obicei, intervin politicienii şi jurnaliştii. Primii, uşor de înţeles, trebuie să-şi adune capital electoral, modalitatea n-are importantă. Ceilalţi, "hoitarii" de presă, caută, găsesc, publică, orice ar putea genera audienţă, indiferent că-i vorba de găini care nasc pui vii pe care-i alăptează, extratereştri, norvegieni care cumpără copii.
În pofida celor ce cred că nu-s atât de primejdioşi, ca de fiecare dată - fie c-a fost vorba de Colectiv, falusiada lui Borcea, chiloţii unei dive cu impact galactic - au reuşit să împartă plaiul Mioriţei în două: cei cu toate ţiglele pe casă, aproape invizibili datorită normalităţii, şi restul patriei, agresiv, guraliv, atoateştiutor şi cu izmenele puse-n valiza pentru războiul cu Norvegia.
Vârf de lance, că începeau să ruginească, pastorul Asslips şi Boxquijote, băiatu' de-i pute gura prin presă. Remarcabil efortul răspopitului de a-l face pe cel implicat să recunoască faptul că-şi bătea copiii, un fel de autogol, care în mod cert o să fie "apreciat" de autorităţile norvegiene.
A bon entendeur, salut !
P.S. Cine n-a înţeles că "jurnalismul" contemporan a fost inventat de Dan Diaconescu, e un idiot.
Era să uit: Jos Băsescu !...
Uita-te la bucatica asta de silm sa vezi cat de civilizati sunt norvegienii pe care-i sustii, gibonule: https://youtu.be/yRh1ncqD-bo
Aprecieri de la un roman care traieste de ceva timp in Canada. Stiu tara naspa, nu ca Norvegia!
Dom'le ce mi'a placut mai mult si mai mult pe langa explicatia pe puncte a fost trecerea in revista cu presa din Romania, cu penticostalii, cu Borcea si Miorita. Dom'le ai talent!
Daca matale te simti bine traind in Norvegia si nu ai nici cea mai mica apasare ca unei familii, altfel credincioase(stiu, naspa , penticostala). i s'au luat copiii fara vreo hotarare judecatoreasca, Dom'le pot sa'ti spun cu mana pe chiept, o mie de ani, ca esti fericit!
Fericit cel sarac cu duhu'! Nu glumesc si nu te iau in deradere. Matale chiar esti fericit in ignoranta ta, si pe undeva te invidiez. Cum n'am avut si eu asa parte de atata lipsa de compasiune si durere in cur. Deh, asta'i crucea mea, cum ar spune niste retardati crestini.
Da ce ma intriga la matale, altfel dupa poza care ti-o afisezi deja probabil posibil bunic, mai reusesti tataie sa'ti aduci aminte de Creanga sau de Ispirescu, de povestile bunicilor? Sau ai ramas la punctele de luat copii si mai ales la explicatiile astea coole?
Altfel de vad perfect integrat, daca n'ai avea varsta afisata sigur esti bun sa iei copii pe puncte, palavragind dupa aceea ceva explicatii despre penticostali, Borcea, miorita.
Dom'le sa stii ca esti de invidiat! Esti fericit, s'o tii tot asa, o mie de ani, cu mainile pe chiept!
Cel mai trist din toate, este convingerea cu care multi români apårå cu înversunare dreptul de a-si bate proprii copii. Culmea, România este una dintre tårile care a interzis chiar si palma la fund, prin lege!!! Probabil, ca mai toate legile aprobate în România, în scopul de "a da bine" si fårå nici o intentie de a o si pune în aplicare.
Tu cum ai fi acționat in locul lor? Si dacă asta ar fi fost unica lor șansa?!
In fine, dacă NB susține copilul, bazele societății Norvegiene, atunci, de ce norvegienii se tem de NB? Imigranți nu se tem ci se lovesc direct de aceasta instituție putreda.
Sunt prea multe abuzuri, denunțuri nefondate, coșmaruri si traume lăsate in urma acestor pseudo-experți in creșterea copilului... Si dupa toate astea, mai vor si copiii fericiti in scoli?
Numărul ridicat de intervenții ma duce cu gândul la faptul ca Norvegia nu mai e atât de civilizata pe cât se crede însă, numărul de abuzuri integistrate ma determina sa caut fondul problemelor vizavi de aceasta instituție condusă din Suedia in detrimentul poporului Norvegian. Cu alte cuvinte, cifrele aberante demonstrează faptul ca părinții din Norvegia "beneficiază" de un suport nemijlocit din partea Suediei. E absurd! O alta țara deține controlul absolut asupra copiilor si implicit al familiilor din Norvegia! La mijloc sunt interese financiare imense. Sincer, nu ma interesează presa din Norvegia. Cum au putut sa închidă ochii atâția ani?