Pe vremuri, sărbătoarea națională a României era 23 August. După `89 a fost desființată. O greșeală, după părerea mea. Semnificația ei trebuia recuperată, înlăturând minciuna comunistă a rolului principal în insurecție pe care l-ar fi jucat PCR, partid anexă a URSS. Regele Mihai și partidele istorice, PNȚ, PNL, Social-Democrații, conducerea Armatei, factorii principali ai loviturii de stat care l-a înlăturat pe liderul militaro-fascist Ion Antonescu, repuși în drepturi.

Suveraniștii au transformat 1 Decembrie într-un spectacol. „Călin, te iubim!” a răsunat peste Alba Iulia, umbrind spiritul Unirii și solemnitatea zilei. foto: Inquam Photos / Dana Coțovanu

Faptul că deficitul bugetar de la începutul anului este 5.7% din PIB, comparativ cu 6.2% în aceeași perioadă a anului trecut este meritul economiei. foto: AP / Profimedia

Există copii în România născuți de două ori. Nu, nu e o greșeală de scriere și nici o eroare a serviciilor de stare civilă. Hadi Rahimian, un medic român, născut în Iran, operează feți aflați în uterul mamei oferindu-le viață. Cei mai mici dintre ei au 18 săptămâni gestaționale.

Poate că e și vârsta, poate e felul în care mă schimb eu, în interior cum am devenit mai empatică, mai sentimentală față de anumite imperfecțiuni, mai atentă la lucruri pe care nu le vedeam cândva. Cert e că abia acum încep să simt, cu adevărat, cuvântul ăsta: patriotism.

“Azi nu simt bucurie, ci durere”. Asta a spus Călin Georgescu la Alba Iulia, locul simbol în care se întâlnesc românii de Ziua Națională să își amintească de faptul că în unire stă puterea. Nu voi comenta azi în niciun fel faptul că un om care este considerat de autoritățile române un “candidat al Moscovei” are libertatea de a convoca mitinguri în zile simbolice și nici că își permite sub ochii forțelor de ordine să cheme românii “la luptă” și la “sacrificiu”. El având un dosar penal pentru complicitate la tentativa de răsturnare a ordinii constituționale. Foto: Inquam Photos

Mâncam, respiram, visam ProTV.

„Am făcut o românească.” - Cu expresia aceasta mi-am dorit să încep text, când m-am gândit să-l scriu în urmă cu câteva săptămâni. Această expresie reflectă și reproduce un auto-stereotip social privind improvizația, ocolirea normei și soluția pragmatică de moment. „A face o românească” funcționează ca o oglindă a mentalității colective a societății noastre. Este vorba despre o poveste foarte scurtă, condensată într-o propoziție, pe care noi, românii, o spunem despre noi înșine. Foto: Inquam Photos

Uneori e nevoie să treacă decenii până când o cultură străină reușește să atingă Parisul la nivel de substanță. În anul 2025, România a reușit. În orașul luminilor, în lumina ofertantă a toamnei târzii, un festival întreg s-a deschis ca o fereastră către spiritul românesc. „Un Week-end à l’Est” nu mai este doar un eveniment, ci mai degrabă un poem urban, un gest de tandrețe culturală prin care Franța îi oferă României un loc în mijlocul scenei. Foto: Jidvei

Dar chiar dacă iubesc România, nu simt mândria de a fi român.