Odată ajuns la locul de întâlnire, pe o ploaie ușoară și după lăsarea întunericului, așa cum cere tradiția lor, am fost întâmpinat de un domn de origine franceză, care a învățat repede cum se pronunță numele meu și mi-a găsit un loc în sală. Când a aflat că sunt „nemartor” și că am venit acolo în urma unei invitații la ușă, s-a mirat și s-a luminat la față, începând să mă prezinte celor din jur, iar alții au venit din proprie inițiativă la mine, văzând o prezență necunoscută printre ei.

Mă împart între locații, între job și repetiții, între viața de civil și viața de artist. Mă lupt contra frustrării că programul nu-mi permite să merg constant la castinguri sau să mă pregătesc pentru probe și mă bucur de sentimentul ăla mișto pe care îl am la aplauze, după un spectacol bun. Nu mă plâng, nu mă victimizez, dar asta e viața mea de când îmi împart timpul pe două planuri mari și importante.

Marius Andruh, noul Președinte al Academiei Române, este chimist. Nu îl cunosc, dar îl stimez, așa cum îi stimez pe toți cei care cred în știință. Și îl rog respectuos pe aceasta cale să le spună celor de la Președinție, Parlament, Guvern și Banca Națională că autosuficiența industrială trebuie să devină planul de țară al României.

Gazzetta dello Sport, unul dintre cele mai cunoscute ziare de sport din lume, dedică un editorial emoționant memoriei lui Mircea Lucescu, care a antrenat nu mai puțin de 4 echipe în Italia: Pisa, Brescia, Reggiana și Inter Milano.

Între august 2022 și mai 2025, un profesor de fizică a reușit o performanță care aparține de obicei marilor trupe de stadion: a vândut 369.297 de bilete pentru un turneu dedicat explorării spațiului. Brian Cox, unul dintre cei mai eficienți popularizatori ai științei, a confirmat oficial că revine în România pe 22 septembrie 2026, la Sala Palatului, cu noul său spectacol live, „Emergence”.

Gândul îmi fuge instant la Mircea Lucescu. La momentul în care a revenit la națională și a vorbit despre copii. Despre banii din fotbal care programează meciurile de Champions League la o oră târzie, inaccesibilă juniorilor.

Trump îmi amintește iarăși de Idi Amin Dadá. Împăratul Ugandei își punea killerii să sugrume câte-o amantă de care se plictisise, găsită apoi spânzurată prin vreun parc sau vreo toaletă publică, având un bilet asupra ei pe care se putea citi invariabil: „Nu învinuiți pe nimeni, m-am sinucis de dorul lui Idi”.

Regretul dispariției lui Mircea Lucescu încerc să îl înlocuiesc cu amintiri remarcabile despre el. Nu sunt amintirile mele, ci ale tatălui meu, Gheorghe Mitroi, cronicar sportiv al vremurilor când Mircea Lucescu era căpitanul naționalei la CM din Mexic 1970. El și tata se cunoșteau și se apreciau reciproc, unindu-i o dimensiune academică pe care o aveau amândoi. Am răsfoit cartea ”Cronicile Microbistului” și am găsit câteva frânturi. (foto: arhiva personală Răzvan Mitroi)

„Astfel de presiuni se adaugă unui șir de acțiuni care ridică semne serioase de întrebare asupra respectării regulilor democratice, inclusiv în contextul anulării alegerilor prezidențiale din 2024, fără probe clare și transparente.”, scrie Călin Georgescu. foto: Profimedia

De ce încrederea nu se reconstruiește prin discursuri, ci prin reforma reală a instituțiilor?