Ar fi simplu să dăm vina doar pe școală. Școala are doar o parte de „vină”.

Acum 25 de ani, frica avea o adresă. Avea o dată, un contur de zgârie-nori și un nume pe care toată lumea îl putea pronunța. Pe 11 septembrie 2001, pericolul a apărut ca ceva vizibil, ceva ce puteai filma. Astăzi, aceeași frică circulă printr-un SMS, o voce clonată la telefon sau un link care pare aproape corect. Nu mai are contur de oraș. Tocmai de aceea, foarte mulți oameni au încetat să îi mai acorde atenție.

La 16 ani, Sandra Paul știe deja că performanța nu arată întotdeauna ca o medalie de aur. Uneori arată ca o dimineață începută prea devreme pentru un antrenament. Alteori, ca un robot care nu funcționează după zeci de încercări. Sau ca o zi în care trebuie să alegi între o petrecere și câteva ore de studiu în plus.

Toamna schimbă ritmul întregii familii. Copiii s-au întors la școală, vacanța a lăsat loc temelor, proiectelor și dimineților în care fiecare minut contează, iar camera copilului începe din nou să îndeplinească mai multe roluri în aceeași zi. Este dormitor, loc de studiu, spațiu de joacă, bibliotecă și - pentru copiii mai mari - primul teritoriu al casei pe care încep să-l simtă cu adevărat al lor.

Eu steagul nu-l sărut de frică, ci de drag!

Invitat în emisiunea „În fața ta” de la Digi24, profesorul și expertul în educație Dragoș Iliescu a dat exemplu de o problemă tip PISA, pe care în jur de 50% dintre elevii români de 15 ani nu o pot rezolva.

Există o presupunere confortabilă pe care o facem ori de câte ori vorbim despre viitorul muncii: tehnologia avansează, iar organizațiile se transformă odată cu ea. Realitatea din România arată altceva. Zeci de companii mari, care produc miliarde de lei anual, funcționează și azi fără un sistem elementar de management al contractelor. Este o concluzie la care au ajuns oameni care lucrează în domeniul digitalizării și pe care istoria ultimilor ani i-a învățat ceva: valul de inteligență artificială care a început să acopere piețele nu va eroda automat aceste rezistențe.

Nu trebuie să te învelești în tricolor ca să fii patriot, cum nu trebuie să-ți pui un crucioi mare de gât ca să dovedești cât ești de credincios.

Abia acum intră oficialii. Ies din dispozitiv, se aliniază cu fața la drapel, la minimum trei metri, și pupă pe rând. În ordinea de reprezentare protocolară, ca să nu se bage cineva în față. Sărută și comandantul. Se cântă imnul, vocal și instrumental. Urcă steagul.

Invitat în emisiunea „În fața ta” de la Digi24, scriitorul Emil Hurezeanu, fost ambasador și Ministru de Externe, a răspuns celor 10 întrebări scurte, adresate de jurnalistul Florin Negruțiu.