Dacă reiese din dosarul care face azi valuri pe posturile de televiziune că guru' e de fapt un găinar care se ocupa de țepe („dă-mi avans / garanție 1 milion de euro, ca să-ți virez în cont peștele cel mare, 15 milioane”)... suntem vai de capul nostru.

Oricât de meschin ar fi, îmi doresc anticipate doar pentru a vedea fața lui Sorin Grindeanu în noaptea anunțării rezultatelor. Olguții aceștia aroganți și rupți de lume chiar merită o întâlnire prematură cu electoratul!

În ultimele zile, mai multe evenimente și anunțuri s-au suprapus, iar mintea noastră, construită pentru a observa tipare, a început să le lege într-un singur scenariu: iminența unui atac al rusiei asupra NATO. Mă pot „lăuda" că sunt printre primii și în continuare puținii oameni din România care au vorbit despre testarea art. 5 al NATO de către rusia.

Cât despre „dictatura” pe care o reclamă dl. George Simion, cel mai bine ar fi să o ia pe urmele colegei sale Diana Șoșoacă și să testeze libertatea direct din inima Moscovei.

Pepsi avea nanocipuri, vaccinurile aveau cipuri. Singurul cip real din toată povestea pare să fie cel de pe cardul omului din Buzău.

Succesul escrocilor are drept combustibil sfânta credulitate.

Nu mergem, de regulă, la mormântul unui om oarecare. Nu știm unde este, nu știm cum îl cheamă, sau dacă a fost un om bun, dacă a avut umor, dacă era gelos, dacă gătea bine, dacă îi plăcea Bach sau muzica proastă, dacă își suna mama în fiecare duminică.

Locuiesc în sudul Norvegiei de trei ani. În acești trei ani eu și soția mea i-am făcut adaptarea celui mic la trei grădinițe diferite. În acest articol voi scrie despre aceste experiențe. sursa foto: Bogdan Dumitrescu

Invitat în emisiunea „În fața ta” de la Digi24, jurnalistul economic Cristian Grosu a dezvăluit discuția pe care a purtat-o cu un antreprenor italian, vizavi de instabilitatea politică istorică din cele două țări.

Din perioada cȃnd eram studentă la inginerie, am o amintire care nu şi-a pierdut actualitatea, deşi datează de aproape 40 de ani: un desen (afișat atunci la ceea ce se numea „gazeta de perete” a facultăţii) care descria „muntele studenției”: era o piramidă în trepte la poalele căreia stăteau puiuți gălbiori extrem de fericiţi. Apoi aceştia începeau „urcușul” şi deveneau din ce în ce mai „jumuliți”, pȃnă cȃnd – la vȃrful piramidei – se aşeza, obosit şi cocoşat, un vultur pleșuv, numit „absolvent”.