„- Da, ce are, tu, doamna de-i supărată?” (Foto: Inquam Photos)

România din DayZ: de ce ne distrugem aliații înainte să câștigăm împreună. (Foto: Profimedia Images)

Protestele au început acum o săptămână, după ce pe rețelele de socializare au apărut imagini din Zvërnec, o plajă din sudul Albaniei, pe care locuitorii au găsit-o într-o dimineață împrejmuită cu sârmă ghimpată.

„Păi înainte mă enerva această etichetă (de extremist - n.n.), inclusiv pusă de către colegii dumneavoastră uneori și m-am enervat la o dezbatere din asta pentru alegerile parlamentare. Acum aș încerca cu calm să destructurez această afirmație și să arăt de ce nu suntem un partid extremist.” Foto: Profimedia

Există o întrebare care apare, aproape obsesiv, în „La grazia” al lui Paolo Sorrentino: „ale cui sunt zilele noastre?” Foto: Profimedia

Evident, nu suntem în top 5-10% administrații publice. Deci avem ce să criticăm și să îmbunătățim. Dar nu suntem nici vreo catastrofă, vreun Everest al corupției și incompetenței.

Donald Trump a fost, este și va rămâne un personaj controversat al istoriei. Retorica sa, prin esență cu un iz de violență și instigare (nu numai prin abuzuri verbale și amenințări la adresa altor state/personaje), a reușit să îl poziționeze într-un punct interesant în cariera sa politică, anume între lider de cult și țintă din poligon. (Foto: Profimedia)

În ultima săptămână, la Bruxelles s-au produs trei lucruri care, citite separat, par formalități diplomatice; dar care, așezate unul lângă altul, dezvăluie cea mai importantă mutare din parcursul european al Moldovei.

Adrian Sînă, fondatorul trupei Akcent, cel care a transformat o melodie românească într-un hit european, a vorbit la emisiunea „În fața ta” de la Digi24 despre cariera sa, despre cei șase copii și visul unui top 10 Billboard.

În rândurile care urmează, Diana Vijulie - psiholog clinician și psihoterapeut pentru adulți, copii și adolescenți - ne invită să facem un pas în spate și să privim dincolo de aceste clișee zgomotoase. Combinând luciditatea datelor statistice, care demontează mitul tinerilor care fug de muncă, cu introspecția emoționantă a propriului trecut, ea ne aduce aminte un adevăr fundamental și profund incomod: niciun tânăr nu crește izolat, într-un balon de sticlă. Ei sunt, de fapt, reflexia lumii și a sistemelor pe care noi, cei mari, le-am construit.