În ultimele opt luni, au apărut noi nume românești pe cer, în centura de asteroizi.

Ciocnirea a fost fatală pentru rachetă, dar și Luna a avut puțin de suferit: i-a apărut un crater de 19 metri în diametru și maximum 3 metri adâncime.

Pentru cazul în care nu credeați că suntem niște pierzători de succes, vă anunț că în luna august vom pierde încă o eclipsă.

Imaginea a fost luată pe 12 august 2026, la 20:42, ora României.

Celulele din retina ochilor noștri ne permit să detectăm doar o mică parte din lumina pe care o emit aștrii, iar dacă dorim să îi înțelegem, trebuie să fim capabili să detectăm toate undele din spectrul electromagnetic.

De exemplu, multe ieșiri durează până la ora 1 dimineața, dar asta înseamnă că nu vor prinde exact orele când se văd mai multe stele căzătoare.

Între timp, hai să derulăm caseta până în vara anului '99. Y2K bătea la uşă, umbla vorba că pe 5 mai 2000 vine Sfârşitul Lumii, iar profesorul Vergil Hâncu făcea, pe la televizor, predicţii sumbre cu privire la cutremure. Eu eram un ţânc de 6 ani, cu ceva plete, şi deşi nu începeam şcoala decât un an mai târziu, eram destul de atent la ce se întâmpla în jurul meu şi destul de conectat la cotidian.

Unele stele ies în evidență pentru că sunt mari și luminoase, așa cum o face și cea din imagine.

În ea nu se vede nimic, pentru că cea mai mare parte din univers este vid.

Se numește 1997 NC1 și a trecut la distanța de 2,56 milioane km, deci nu foarte aproape.