A fost odată ca niciodată, când cerul și pământul încă își șopteau numele unul altuia, o tânără pe nume Orihime, înzestrată cu harul rar de a țese veșminte pentru zei, din nectar ceresc și șoapte de azur. Zorii ieșeau din mâinile ei. Amurgul, la fel. Inima ei rămânea însă tăcută. Frumoasă, dar pustie.