Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Republic: Zâmbetul care dispare

Acum un an, publicam în Gândul acest text de analiză a persoanei proaspătului președinte Iohannis. Dar nu mă gândeam atunci la o confirmare chiar atât de tare a diagnosticului. 

Zâmbetul care dispare

07.01.2015

Mă uit la cei care l-au votat pe dl. Iohannis şi văd cum multora li se şterge treptat zâmbetul de pe faţă. Subsemnatului, tot votant Iohannis, nu i se şterge, căci n-are ce. Domnului în chestie, Klaus Iohannis, îi dispare şi lui zâmbetul, dar brusc, nu treptat. Apoi reapare.

Am fost insultat copios de către militanţii antiPonta în campania electorală deoarece am spus că nu-mi place cum râde dl. Iohannis. Când priveşti cu atenţie o viaţă întreagă mii de feţe filmate, constaţi că râsul e foarte important în definirea unei persoane.

Să luăm de pildă hăhăitul cu gura până la urechi, râsul de ştiucă al lui Traian Băsescu. Pe lângă aspectul de peşte răpitor, facializarea d-lui Băsescu comunică ”ştiu că” – mai mult decât vă spun. Şi ştiţi şi voi că ştiu. Că ştiu că ştiţi. Sunt şmecher şi vulgar, nu vreau să ascund asta, dar, dacă vă gândiţi bine, n-aţi vrea să fiţi şi voi ca mine?

Râsul d-lui Băsescu e complicitar.

Zâmbetul d-lui Ion Iliescu, pe care l-am numit într-un editorial rictusul şi în altul, aproape 10 ani mai târziu, rânjetul bolşevic, deşi larg şi el până la ceafă, nu antrena decât partea de jos a feţei, lăsând mereu ochii în fixitatea lor rece de reptilă. Dl. Iliescu dorea să transmită zâmbind frecvent, celor care nu ştiau să-l privească atent, că e un om bun şi iubitor de oameni.

Preşedintele Constantinescu zâmbea cu superioritatea jenat-dispreţuitoare a profesorului silit să asculte prostiile elevilor, taman atunci când debita doct el însuşi o prostie, de pildă că nomenclatură e un cuvânt de origine rusă, namienklatura.

Disecţia zâmbetului pe care ni-l livrează actualul preşedinte dă de neant. Dl. Iohannis zâmbeşte deoarece e convins că aşa se face, aşa dă bine în politică, nu transmite absolut nimic prin asta. Priviţi cum ia sfârşit procesul zâmbirii: dintr-o dată, fulgerător, ca şi cum l-ar trage cineva din priză pe dl. preşedinte. Adică: am prestat, v-am dat ce vreţi, ce s-o mai lungim. Dacă e nevoie, d-sa poate zâmbi din nou, imediat, ca un păpuşoi mecanic, pentru a încheia la fel de scurt.

Se găsesc însă destui care să interpreteze acest zâmbet ca bine, frumos, dătător de speranţă.

Îi înţeleg. Faptul că lui V. Ponta i-a pierit pe 16 noiembrie zâmbetul de şcolar hoţ şi pervers până la măduvă e o minune pe care nu vor s-o vadă ştirbită. S-a instalat un fel de excitaţie a normalului în ce-l priveşte pe dl. Iohannis: ai văzut, dragă, extraordinar, dă din picioare când merge, nu umblă fără cravată, e înalt şi tace, de unde rezultă cu siguranţă că face. Am fost atins şi eu de acest fenomen, prin primăvara anului trecut, când îi apreciam mecanica lipsită de floricele a discursului, dar m-am vindecat repede, în special după o întâlnire privată, faţă către faţă, cu domnia-sa.

Dar declaraţiile, numirile şi manevrele d-lui Iohannis de când a fost pus la Cotroceni de furia cozii călcate de Ponta sunt din ce în ce mai greu de înghiţit. Asta dacă refuzi să vezi un lucru, după părerea mea, cât se poate de clar: Klaus Iohannis nu este un erou al luptei antiSistem, cum a fost învestit peste noapte, fără, să recunoaştem, a fi pretins aşa ceva. Preşedintele Iohannis este un om de Sistem. D-sa doreşte să stăpânească Sistemul, nu să-l distrugă.

Ca să facă ce? Om vedea.

Oricum, nu sunt şanse să uit vreodată expresia feţei d-lui Iohannis în redacţia Gândul, când a fost întrebat de dl. Pândaru cum e cu profesorii şi cele 6 case ale sale – cu o schiţă sinistră de zâmbet, emana prin toţi porii iritarea că i se pune Lui o astfel de întrebare, de fapt, orice întrebare, cu excepţia uneia: ”Credeţi că România Vă merită, domnule Iohannis?”.

Cam cum o să coacă atitudinea asta dacă acest nou Însuşi admirator de sine ajunge preşedinte? – mă întrebam atunci.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.



Îți recomandăm

Foto: Sorin Grindeanu, puțin mai devreme, analizând problemele arzătoare ale momentului

…au costuri și riscuri diferite, dar cel mai mare cost e reprezentat de lipsa de asumare și de băltirea în clasicele războaie din coaliție. Boală lungă, moarte sigură. Greul acum începe și el poate fi definit astfel: criza energetică globală care se întâlnește cu populismul tradițional al clasei politice de la noi creează criza economică perfectă. Creștere bruscă a prețurilor, inflație galopantă, recesiune, criză de aprovizionare - sunt riscurile pe care trebuie să le discutăm la rece, cu cifrele pe masă. (Foto: Sorin Grindeanu, puțin mai devreme, analizând problemele arzătoare ale momentului)

Citește mai mult

Sursa foto: Cultura la duba

Peste 100 de personalități culturale și artistice din România, printre care Mircea Cărtărescu, Victor Rebengiuc sau Oana Pellea, cer președintelui, premierului și ministrului Culturii să protejeze manuscrisele lui George Enescu. Acestea sunt păstrate în condiții improprii, arată o anchetă jurnalistică publicată săptămâna trecută de Cultura la dubă.

Citește mai mult

Nicusor Dan - martie 2026

17 februarie. Președintele Nicușor Dan se întâlnește la Palatul Cotroceni cu liderii Coaliției ca să discute „mai multe probleme de actualitate”. Suntem la finalul unei lungi perioade de blocaj. PSD a transformat sabotarea guvernării în politică oficială. Orice inițiativă de reformă a lui Ilie Bolojan este omorâtă din fașă. Reforma pensiilor speciale e în stand-by de luni de zile, judecătorii PSD din CCR pur și simplu rup ușa ca să nu se poată da un vot. foto Profimedia

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

În 1665, ciuma bubonică omora oameni cu miile în Londra. Cambridge Trinity College, unde Newton era student, a fost închis. Tânărul Isaac s-a refugiat la conacul Woolsthorpe, reședința familiei sale din Lincolnshire. A stat acolo 2 ani, timp în care a făcut monumentalele sale descoperiri în teoria gravitației, matematică, fizică și optică. Netulburat de moartea în chinuri groaznice a mai mult de 100.000 de londonezi, Newton n-a fost interesat să-și folosească creierul pentru a găsi un remediu, o metodă de a stăvili ciuma.

Citește mai mult