O carte care explică distorsiunile și dezechilibrele lumii în care trăim: „Scrisoare către Augustin. Capcana intervențiilor în ordinea pieței”, semnată de Lucian Croitoru

În urmă cu câteva săptămâni, am avut ocazia să citesc integral, în format digital, „Scrisoare către Augustin. Capcana intervențiilor în ordinea pieței” de Lucian Croitoru, ce va fi lansată în curând (6 iunie 2026), tipărită la editura Curtea Veche Publishing. Cartea a pornit de la o serie de articole apărute pe blogul autorului (unele dintre acestea au fost publicate și aici, pe Republica.ro, dar în volum au primit modificări și au fost îmbogățite). Este un ansamblu articulat, o demonstrație formatată în relație cauză-efect, cu o rigoare academică demnă de remarcat. Lucrarea este cu atât mai valoroasă cu cât se potrivește până la sincronizare cu dezechilibrele pe care România (și nu numai) le trăiește în ultimii ani.

Cum funcționează economia condusă din pix - context (exemple din lumea reală)

Intervenția 1: Guvernul decide să crească salariul minim pe economie printr-o ordonanță de urgență. Anunțul vine cu declarații despre grija față de nivelul de trai al angajaților și e însoțit de o promisiune: la începutul anului viitor, vor mai fi adăugate niște procente, tot prin OUG. La firul ierbii, în economie, se întâmplă mici seisme: un angajator privat - indiferent de industria în care activează - va fi nevoit să indexeze toate lefurile, nu doar pe cea minimă, pentru că un om cu cinci ani de experiență va pretinde să nu fie apropiat ca venit de unul recrutat ieri, pe o poziție inferioară în ierarhia organizației.

Creșterea costurilor cu salariile se propagă pe toate circuitele și produce efecte: ori forțează sporirea productivității (oamenii devin teoretic mai eficienți, dar asta se întâmplă greu, rar și necesită investiții suplimentare), ori au loc disponibilizări (firma păstrează anvelopa fondului de salarii, îi concediază pe cei mai puțin productivi, îi păstrează pe cei mai buni, plătiți în plus). În cele mai multe situații, însă, presiunea impusă din afară pentru a crește salariile este mutată în prețurile produselor și serviciilor vândute de companii. 100 de lei net pentru salariat înseamnă un efort de peste 180 de lei pentru patron (diferența o reprezintă taxe și impozite către stat). La cumpărături, angajatul bucuros că a primit mai mult cu 100 de lei în cont constată că „toate s-au scumpit”, că „nu mai faci nimic în ziua de azi cu 100 de lei”. Populația în ansamblu e afectată de noile prețuri în magazine și restaurante - scumpirile se văd pe linie -, în factura de la întreținere, în prețul mobilei din showroom și la revizia anuală a mașinii.

Intervenția 2: Decidenții zilei hotărăsc să plafoneze adaosurile comerciale la produsele de bază (pâine, lapte, ouă, zahăr, ulei, carne neprocesată). Prețul acestora rămâne relativ stabil, dar ajustările (aduse inclusiv de creșterea salariului minim pe economie despre care pomeneam în paragrafele anterioare) se mută în mod natural în alte produse, cu valoare adăugată mai mare, care nu sunt pe lista din Monitorul Oficial. În magazine, clienții constată cu stupefacție cifrele de pe etichete: spaghetele, biscuiții, dulciurile, cașcavalul, mezelurile, conservele sunt cu mult mai scumpe față de anii trecuți. INS anunță o rată a inflației în creștere record pentru ultimele 2 decenii.

Intervenția 3: Guvernanții anticipează „explozia facturilor la energie” venită odată cu liberalizarea pieței și plafonează prețul la consumatorul final. La schimb, promit jucătorilor compensarea diferenței. Se naște în scurt timp o industrie paralelă a celor cu interes direct ca prețul de tranzacționare să fie cât mai sus. Rezultatul concret: factura din cutia poștală pare suportabilă, la un nivel decent (un leu pe kilowatt/oră, o performanță de aplaudat, ar spune unii). Dar costul ascuns este gaura din bugetul public - aceasta ajunge la miliarde de lei și afectează direct deficitele publice. Sunt mai puțini bani pentru acoperirea cheltuielilor publice curente, astfel încât sumele împrumutate cresc.

Exemplele de mai sus (oferite de subsemnatul și cu alte ocazii, în alte texte pe Republica) nu sunt accidente ale economiei, sunt consecințele previzibile ale amestecului asumat în piață. Deși acestea produc distorsiuni grave, cu impact remarcabil, statele lumii intervin tot mai des, creând în ultimele decenii cetățenilor așteptarea că cineva are obligația „să-i salveze”. Cu cât statul acționează mai mult prin reglementări cu scop, cu atât blochează ordinea spontană a pieței și obține efecte greu de reparat. Interesantă observația lui Lucian Croitoru legată de disonanța cognitivă de amploare istorică în care trăiesc mulți oameni la nivel mondial - aparent, indivizii acționează susținând ordinea spontană, dar simultan o condamnă și cer schimbarea ei. Același om care dimineața respectă un contract, seara votează pentru politici care subminează contractul. Nu o face din ipocrizie, autorul explică punctul său de vedere în carte.

Pixul politicianului și reacția naturală a raftului

Trăim cu toții în epoca rețelelor sociale și a experților de 30 de secunde, iar educatorii din toate categoriile ne bombardează zilnic cu abordări facile. Primim rezolvări rapide la probleme complexe, soluții minune și aplicabile la modul general. Dispar treptat procesul formării raționamentelor și principiul conform căruia studiul aprofundat duce la cunoașterea unei problematici și la eventuala identificare a unei soluții. Vrem involuntar rezultate și satisfacții imediate, fără să mai parcurgem etapele înțelegerii.

Lentila prin care Lucian Croitoru privește subiectele abordate este filozofia hayekiană. Friedrich August von Hayek (câștigător al unui premiu Nobel, alături de Gunnar Myrdal, în 1974) este economistul austriac care a explicat poate cel mai bine cum funcționează ordinea spontană a pieței și de ce intervențiile statului produc, inevitabil, efecte pe care nimeni nu le-a planificat și puțini le doresc, odată ce le simt pe pielea lor. „Scrisoare către Augustin. Capcana intervențiilor în ordinea pieței” aduce contribuții inovatoare la teoria hayekiană: preponderența covârșitoare a ordinii spontane a pieței în ordinea socială, privirea relațiilor abstracte ca parte a aceleiași rațiuni pe care o reprezintă și regulile abstracte, extinderea conceptului de judecător din sistemul common law pentru a propune o regulă de politică monetară.

Cartea „Scrisoare către Augustin. Capcana intervențiilor în ordinea pieței” este un exercițiu și o invitație la a raționa, dar are și o calitate specială - e surprinzător de actuală pentru România. Unul dintre capitole pornește de la un articol scris și publicat în 2024 - cu mult înainte de instalarea guvernului actual și de anunțarea primelor creșteri consistente ale taxelor și impozitelor. Lucian Croitoru anticipează deciziile și argumentează teza conform căreia decidenții nu vor stinge deficitele publice deraiate prin tăierea cheltuielilor statului, așa cum ar fi normal, ci prin creșterea taxelor și impozitelor. Asta nu-l face profet pe autor (e plin de profeți pe rețele), ci demonstrează încă o dată cum funcționează mecanismele economiei, dar mai ales cum liderii actuali fie nu înțeleg, fie ignoră ordinea spontană a pieței, pe care o perturbă frecvent în scopuri electorale. Arc peste timp: 2026 a venit cu cele mai mari creșteri ale dărilor din toate categoriile, iar scăderea cheltuielilor este în impas, guvernul fiind unul interimar, după demitere.

„Cum este inflația o politică în zilele noastre". Pilda plăcintelor germane și iluzia banilor tipăriți

Lucian Croitoru face referire la ideea lui Ludwig von Mises, formulată în 1959: inflația e o politică deliberată a celor care o preferă șomajului. Inflația are rareori legături cu vreun fenomen natural, nu e nici accident statistic, așa cum ar crede mulți. E o alegere a guvernelor care cresc datoria publică și redistribuie până la punctul în care impozitele sunt prea mari pentru a mai fi crescute și cheltuielile acoperă arii prea sensibile pentru a fi tăiate. Cu alte cuvinte, politicienii apelează la inflație pentru că o consideră un rău mai mic decât șomajul sau reformele structurale. Prin inflație, guvernele își plătesc datoriile în termeni reali cu bani mai puțin valoroși, mutând resursele din sectorul privat către stat.

Independența băncilor centrale (un progres real față de deceniile în care aceste instituții erau presate să execute ordinele politicienilor) nu rezolvă complet problema, iar țintele de inflație nu pot fi atinse exclusiv prin mecanisme de creștere a dobânzilor de politică monetară. E un cerc vicios pe care Lucian Croitoru îl descrie cu claritate și îl ancorează în istoria recentă, arătând că episoadele inflaționiste au la rădăcină măsuri asumate politic. Pentru a ilustra fenomenul, autorul amintește despre o însemnare de pe teren a lui Ernest Hemingway din septembrie 1922. Scriitorul călătorește cu soția de la Strasbourg (Franța) la Kehl (Germania) și notează cum tinerii francezi invadau patiseriile germane pentru a mânca prăjituri cu cremă la 5 mărci felia, golind rafturile în jumătate de oră. Marca avea să se prăbușească - vă las să descoperiți capitolul.

Cum se citește „Scrisoare către Augustin. Capcana intervențiilor în ordinea pieței"

Menționam anterior că această lucrare are o rigoare academică demnă de laudă, însă aș adăuga că are valoare didactică - se poate constitui în lecții independente, de predat studenților. În primele pagini, în loc de prefață, autorul oferă și contextul și instrumentele de citire celor interesați. „Această carte pe scurt" explică perspectiva din care sunt privite lucrurile, relația cu filozofia hayekiană și ce l-a determinat să adune aceste analize într-un volum. Lucrarea poate fi deschisă la orice capitol, nu e nevoie ca acestea să fie citite în ordine, nu e necesar să-l termini pe unul ca să-l înțelegi pe următorul. Iar Lucian Croitoru reia unele idei intenționat, tocmai pentru a oferi cititorului această libertate de a explora volumul fără să-l parcurgă cap-coadă. Mărturisesc faptul că această cheie de citire (oferită de autor într-o discuție privată) mi-a deschis apetitul și mi-a oferit o experiență bună, mai ales că am avut în mână varianta digitală, cum pomeneam mai sus.

Există și o calitate stilistică importantă a lucrării: autorul are un mod subtil de a face politică fără să facă politică partizană ancorată în prezent - oferă în schimb spre dezbatere politici, mecanisme, idei dominante și efectele lor sociale.

Vă recomand, așadar, „Scrisoare către Augustin. Capcana intervențiilor în ordinea pieței”. Despre Lucian Croitoru - în 1995, a fost distins cu Premiul „Petre S. Aurelian” al Academiei Române pentru cea mai bună carte de economie. Pentru studiul Three Unemployment Rates Relevant to Monetary Policy, a primit Premiul CFA România, în anul 2011. În anul 2013, a primit Premiul Academiei Române și al Marii Loji Naționale Române pentru cartea Politica monetară. Ipostaze neconvenționale, publicată la Curtea Veche Publishing. 

Îl puteți întâlni pe autor la Bookfest - Salonul Internațional de Carte, sâmbătă, 6 iunie, de la ora 15.00, la Scena Arena, într-un dialog alături de Horia-Roman Patapievici și Cristian Preda.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp