„Nu pot să îmi văd chipul în oglindă, dar pot să mi-l ating cu mâinile. Da, nu mă pot bucura de amintiri în colecția mea fotografică, dar am în suflet colecții întregi de sentimente. Nu știu cum arată răsăriturile și apusurile, dar razele soarelui se simt la fel și pentru mine. Voi ce ziceți, sunt sau nu sunt diferită?” Așa și-a început anul trecut Delia, o tânără nevăzătoare, un discurs despre incluzivitate, în fața a zeci de oameni.