Alex Livadaru

O declarație a trecut neobservată săptămâna trecută, făcută Theodor Stolojan: „Reducerea ritmului de creștere economică în România a început odată cu anul 2022, cu trei ani și jumătate înainte de a se lua orice măsură, așa-zis, de austeritate.”

Apoi îți dai seama că sub umbrela libertății de exprimare - un drept constituțional ce trebuie apărat în fiecare zi cu prețul vieții - se ascund zilnic, de ani buni încoace, infracțiuni și fapte ce calcă pe muchia Codului Penal.

Între timp, tocmai a ieșit Sorin Grindeanu la declarație de presă: îi invită pe cei pe care i-a înjurat, alungat, înțepat, luat la mișto, făcut în toate felurile, călcat în picioare, să se așeze la masă, ca să găsească o soluție.

Există o nostalgie care se instalează ușor în România atunci când vorbim despre energie: înainte de 1989 produceam mult, aveam industrie, minele erau deschise și centralele ardeau cărbunele fără oprire. Știam să ne exploatăm resursele, pozam într-o țară care „stătea pe picioarele ei”. Mitul prinde bine la public, mai ales într-o perioadă cu facturi mari la energie, cauzate de importurilor masive realizate seara și când gazele și combustibilul din import se scumpesc din cauza războaielor și blocării rutelor de transport.

Piesele de puzzle, așa cum se așază pe axa timpului, par să ofere imaginea unor evenimente care se succed și duc, în cele din urmă, la moțiunea de cenzură soldată cu căderea executivului.

Veselii iresponsabili râd, iar bugetele țării sunt foarte aproape de colaps, din cauza deficitelor lăsate de ultimele guverne (mai puțin executivul Bolojan, care le-a scăzut, cu riscul căderii economiei).

La finalul ”Emergence”, fizicianul Brian Cox a mărturisit că - în ciuda nenumăratelor descoperiri ale umanității în domeniile științei, marilor teorii sau călătoriilor în spațiu - omul cunoaște în fapt foarte puține (poate e chiar foarte aproape de nivelul zero în ceea ce privește informațiile relevante legate de univers sau universuri, despre care există teoreticieni care susțin că sunt în număr infinit).

Dacă reiese din dosarul care face azi valuri pe posturile de televiziune că guru' e de fapt un găinar care se ocupa de țepe („dă-mi avans / garanție 1 milion de euro, ca să-ți virez în cont peștele cel mare, 15 milioane”)... suntem vai de capul nostru.

Capitalul, atâta vreme cât vine din state democratice și nu are o proveniență ilegală, ar trebui să fie binevenit aici, pentru a aduce prosperitate.

Premierul demis, alături de cabinetul demis (prin moțiune de cenzură votată în Parlament acum mai bine de 5 luni) „TREBUIE” să-și dea demisia. Aceasta este una dintre cele mai mari aberații, repetată la nesfârșit de televiziunile care se îmbuibă cu bani de la bugetul de stat, via partidele românești beneficiare ale subvențiilor din fonduri publice („cheltuieli cu propaganda”).