În epoca medievală, ca parte din distracția oferită ”poporului” și nobililor în cadrul turnirurilor cavalerești, se organizau și tot felul de lupte între persoane cu dizabilități, oameni care sufereau de nanism sau măscărici, care aveau darul de a oferi ”amuzament” celor din public. O lume în care violența era omniprezentă, făcea ca aceasta să devină principala formă de amuzament. Dacă turnirul între cavaleri avea reguli clare și o semnificație simbolică evidentă pentru valori de genul onoare, curaj, respect și dreptate, luptele cu ”măscărici” transformau grotescul în ”show”. O împărțire între ”oameni” și ”suboameni”, specifică perioadei feudale.