La Gala de „lupte” RXF, cel mai mult m-a rușinat reacția celor 6000-7000 de „oameni” din sală

Foto: Epoch Times România

În epoca medievală, ca parte din distracția oferită „poporului” și nobililor în cadrul turnirurilor cavalerești, se organizau și tot felul de lupte între persoane cu dizabilități, oameni care sufereau de nanism sau măscărici, care aveau darul de a oferi „amuzament” celor din public. O lume în care violența era omniprezentă făcea ca aceasta să devină principala formă de amuzament. Dacă turnirul între cavaleri avea reguli clare și o semnificație simbolică evidentă pentru valori de genul onoare, curaj, respect și dreptate, luptele cu „măscărici” transformau grotescul în „show”. O împărțire între „oameni” și „suboameni”, specifică perioadei feudale.

Am văzut și eu evenimentul sportiv organizat zilele trecute sub numele de Galele RXF în care doi oameni deveniți „celebri” pe tik-tok, respectiv Floricica Dansatoarea și Costică, au fost puși în ring să se lupte unul cu altul. Spun „puși” pentru că în interviul de la finalul „luptei”, organizatorul evenimentului a recunoscut că „el a organizat tot, chiar și intrarea” și că „a trebuit să cumpere 5 pachete de țigări” combatantului masculin. Oricine știe cele două personaje își dă seama că cei doi „luptători” nu au fost puși în ring „din respect”, ci din dorința de a oferi „amuzament”, exploatând, în cel mai cinic mod cu putință, vulnerabilitățile pe care aceștia le au.

Pe mine nu organizatorul m-a oripilat cel mai mult. Din păcate, în lumea asta există și oameni care sunt în stare să calce în picioare orice principiu și valoare umană pentru un pumn de mărunțis. Că ne place sau nu, ei există și vor exista cât timp va exista omul pe fața pământului. Ca ei să nu devină un model care să se multiplice, e nevoie de instituții puternice care să pună în aplicare legislația și să intervină în astfel de abuzuri. Și e nevoie de reacții solide din partea celor care aleg să nu fie indiferenți.

Pe mine, unul, m-a rușinat mult mai mult reacția celor 6-7000 de spectatori din sală care s-au simțit foarte bine și au aplaudat frenetic un moment care a transformat abuzul fizic și emoțional față de niște oameni care sunt într-o stare de vulnerabilitate evidentă, în „sport”.

Marea mea problemă este că cei doi oameni care au fost puși să se bată în ring, nu au fost considerați oameni, ci niște „sub-oameni” care nu au drepturi egale cu noi. „Cetățeni de mână a doua” care trebuie să mă amuze pe mine, „cetățeanul adevărat” și a căror demnitate nu contează mai deloc! Niște bipezi care există doar pentru ca eu să-mi pot dovedi superioritatea și să am de cine râde. Niște „paria” care își cară pumni și se maimuțăresc din dorința mea de râde, în schimbul unei ciozvârte aruncate în silă, sub forma a cinci pachete de țigări.

De mult prea multă vreme, suntem provocați să transformăm privilegiile noastre în criterii de superioritate. De mult prea multe ori, suntem injectați, conștient sau inconștient, cu ideea că dacă am avut norocul să ne naștem sănătoși, albi și într-o familie medie ne transformăm automat în „ăia buni” care au dreptul, da – DREPTUL, de a privi de sus, cu scârbă și lehamite, către toți ceilalți. De mult prea multă vreme nu vrem să înțelegem că pentru a primi respect trebuie mai întâi să-l oferi și că oglinda valorilor unei societăți este modul în care cei mai puțin norocoși sunt tratați.

Ceea ce am văzut zilele trecute, e parte din România la care trebuie să ne uităm cu ochii și mintea larg deschise. Și să facem tot ceea ce putem ca astfel de lucruri și evenimente să nu ne „reprezinte”. Pentru că „Învățând să stai în locul altcuiva, să vezi prin ochii lui, așa începe pacea. Și depinde de tine să faci asta să se întâmple.” (Barack Obama)

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp